Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-01-14 / nr. 4

Ș1­­ Telegrafulu ese de doe ori pei Mercurea și Sămbăta. remumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe afla­­tă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori fragpcate, adresate către espeditură. N. DDD­u. Pregiulu prenumerațiunei pentru” ADNU U I. .­ăbi este pe anu? fl.m. c.; car ie o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provințiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plăteescu cu 4. cr. șirulu cu slove mici.­­ Depeșe telegrafice. Triestu 19. Ianuariu. Din Cataro se scrie gazetei de Tri­­estu, că Turcii au începutu lovirile cu Montepegrinii. La hota­­rulu turcescu Veleme în ținutulu Banianu, șese ore departe de munți, au sositu optu batalioane din Bosna, care înfipseră cor­­turile și așteptă venirea altoru trupe.­­ Adjutantele c. r. Baro­­nele Chelner de Coelenstein a mandatu ca să se întărescă po­­stulu dela Dragalu lăngă hotarulu A.. și pe urmă s'a întoreu la Viena. Monarhia Austriacă Transilvania. Jurnalele. (urmare). Pe la începutulu seculului 17-le, în anulu 1615, a înce­­putu a se publica în Germania jurnalele de Francăurtu, și în anulu 1618, Curierulu de Fulda. Totu cam în timpulu acesta în­­cepură și Franțosii, în anulu 1623, a publica gazeta numită: Nopuveltes ogdinaighes, care mai tărziu în anulu 1631, s'a prefă­­cutu în gazeta numită: Sazette de Eganse. Apglii încă rivali­­sară cu celelalte popoare în privința gazeteloru, și după revo­­luțiunea loru din anulu 1688, gazetele anglice ajjunseră la o mare însemnătate. Dintre toate gazetele ce se publica în timpii aceia, în deosebi de locuri și la deosebite popoare, nici una n'a fostu așta de vestită ca gazeta numită Sazette de Leiche, care se publi­­ca în Olanda în limba franțoasă. Acestă gazetă era unu organu de publicitate ale Suveranilor, Europei, prin care mai toți își pu­­blica opiniunile, proiectele, și își appăra interesele în contra acelora carii le attaca. Dar însemnătatea cea mai mare politică o dobăndiră gaze­­tele după revoluțiunea Franției din anulu 1789. Dela epoca aceas­­ta nu numai s'a îmmulțitu numerulu acestoru foi periodice, în lim­­bele mai a tuturoru popoareloru Europei, ci li se mări formatulu, se înfeluri cu aprinsulu și se făcură foarte interesanți. Unele state și țeri potu astăzi numera sute de gazete, care se publică în milioane de exemplarie, spre a răspăndi idee și cunoștințe, af­­ilări noue și perfecțiuni, știri și noutăți, evenimente, fapte, întămplări și Nu numai deosebitele clase a­le soțietății și deose­­bitele condițiuni a­le omeniloru, ci și deosebitele ramure a­le științei își au astăzi gazetele loru. Astu felu se afflă astăzi comerciali și altele; se afflă gazete politice, literarie, militari, bisericești, scolastice, me­­dicinali, și altele, gazete agronomice, industriali. Unele dintrânsele esti pe semestru seu pe lună odată în mai multe coale, legate în formă de carte; alte­­le esu odată seu mai de multe ori pe săptănănă; iar altele esu pe toată ziua odată seu și de doi ori dimineța și sera. Gazeta cea mai uriașă din căte suntu cunoscute astăzi este gazeta angli­­că numită Times, care ese pe toată ziua într'unu formatu atătu de mare, în cătu de că se îndoiește în foi mai mici, se pote face dintrânsa o broșiură de vreo căteva coale. Cu adevăratu omulu, care e nedepliniti într'ale sele, a fă­­cutu abusu cu gazetele, după cum a făcutu cu totu ce a intratu și intră în voia și puterea lui, încătu gubsfințele a trebuitu să ia mesuje serioase spre a înfrăna limbuția gazeteloru, și spre a împedica zeulu ce ele aru pote produce. Cu tote aceste, tote poporele suntu petrunse de trebuința gazeteloru, și cultivă afila­­­­rea acesta cu toate mijlocele de care potu dispune, spre a grește, a se îmmulți și a spori spre bine. Guberniele le încuragiază și le dau toate înlesnirile ca să prospere, și să slugescă de organe spre a respăndi învățătură și foloase între popoare. Proporulu romănu, pe care împregiurările politice trecute sau opritu în tote chipurile de a se desvolta și a înainta, a fostu tărziu norocitu de a'și ave gazetele sele. Avia către sfărșitulu seculului 18-le s'au făcutu niște cercări zelose spre alu împăr­­ăiaăși și pe dănsulu de acestă facere de bine a tipariului, ca să aibă și elu o faiă periodică. După niște urme secure ce s'au descope­­ritu afflămu, că în anulu 1795, s'a formatu în Transilvania o so­­țietate de literați romăni, carii au hotărâtu să dee aflată la lumină o gazetă periodică, din care să eie pe toată septemăna căte doe cele tipărite. Aceaste doe cole ale gazetei era să cu­prindă pe răndu științe teologice, filosofice, fisice, matematice, istorice, și pe lăngă aceasta era să împărtășșească și noutăți și evenimen­­te ale lumii de attunci. Soțietatea aceasta a tipăritu programa prin care făcea cunoscută publicului întreprinderea s­a, și prin care dhimina pe Romăni la prenumerațiune cu 15­ florini pe anu. Ne pare foarte rău că, în programa acea tipărită, nu se însemneză loculu unde era să se tipărească acea foță periodică, nici figureză numele .... După niște cercări adănci ce s'au pututu face s'a descoperitu cu mare greutate atătu, că ductorele acelei soție­­tăți a fostu fericitulu Doctore de ochi, Ioane Molnar din Sadu, că­­ruia literatura romănă are de ai mulțămi mai multe cărți, ce elu le a lucratu pentru poporulu romănu. Dar epoca în care era să începă a se publica acea gazetă era foarte critică, și împregiură­­rile forte delicate, în cătu nu numai întreprinderea aceea nu se potu realisa, ci nici programa tipărită nu s'a pututu împărți, spre a remănea celu puținu faptă istorică cunoscută de publiculu ro­­mănu, că literații romăni din timpulu acela au făcutu cercări de a noroci de atunci pe poporulu romănu cu o gazetă periodică. Secululu alu 19, în care ne arătămu accum, s'a ivitu cu idei, lumini și prefaceri noue în Europa, și a începutu a fi favora­­bile și pentru publicistica romănă. Cam pe la anulu 1825, unu Romănu zelosu, care se afăla la Lipsia în Sacsonia, a tipăritu și a publicatu o probă de gazetă romănă ce vre să dee la lumină sub numire de „Fama Lipsiei”, și prin care chiăma pe publiculu ro­­mănu lititoriu la prenumerațiune. Dar glasulu lui pn'a găsitu edu care să respundă dorinței și zelului seu; și ori din lipsa puținei spriginiri ce i s'a datu din partea publicului, seu din alte piedice întimpinate, gazeta aceasta a avutu foarte puține zile de viață. Pământu mai lucratu și mai bine pregătitu pentru rodire a gă­­situ semința publicisticei în principatulu Țerei romănești și Moldo­­vei. Pe la anulu 1828, se ivi în București „Curierulu romănescu­” și în Iași „Albina romănească,” amăndoe gazete politice, com­­merciali și literari. În gra­­bă după acestea a începutu în Brașovu a eși la lumină „ Foia duminecii” cu csilografii, care era unu mosaicu de totu ce era de trebuință pentru știința poporului. De attunci înconci se iviră de­­supra orizontului romănit mai multe gazete sub deosebite numiri și cu deosebite programe. În loculu Foiei duminecii din Brașovu, începu a se publica „Gazeta Transilvaniei”, care prin tactulu seu, prin alegerea materiei și prin forma în care era îmbrăcată, a intratu în carnea și săngele romăniloru. Mai tărziu începu a se publica în Blajiu „Organulu luminării” cu litere, care, și carii avură o viață lungușioară.

Next