Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-06-03 / nr. 43
v Telegrafulu ese de doi ori pe, oi septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Pregiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale T1reunei Ivanii și proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. floar pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu sloveștii. Depeșe telegrafice. Constantinopole 31 Maiu c.n. D. Ozeros a plecatu în 26. pregătirile de bătaiă se continue. Unu memorandu s'a datu din partea Porții ambasadoriloru străini. Comercialu stagnesă. Șimile săntu din afară limțite- Francoortu 6 Iuniu. „Ziurnalele de Francfortu” a adusu unu articulu începătoriu spre dovadă, cum că pentru Rusia în causa orieptare nu zace casa de resbelu. Bernu Vurnu. Consiliulu de confederațiune dedilară judecătoria marțiale din Fraiburg, de anticonstituționaliă, și sentințele ei de nelegiuire. Condemnații săntu a se îndrepta la judecătoriele ordinarie, decă pu aru urma amnestiă pentru ei. Și împrumutările silite se declară de anticonstituționalie. vnrena 8 iuniu. Împerătesa Maria Ana a trecutu prin Grații către Laibahu. Regele Bavariei a sositu în Veneția. După o depeșă privată dela Semlinu vaporele „Seceni,care a acunsu în 7 Iuniu dimineța la 4 ore din Galați, spune că pănă atunci nu ajunsese corabia Lordului din Constantinopole în galiți, casela 6 Iuniu. Electorele a ridicatu pe soția sea contesa Șaumburiu, copiii și succesorii ei în statu principescu, și la titlu Principesă de Hanau. Ancona 2 Iuniu. Veneția, ci la Malta, prefalonia 1 Vunnu. Bola vițeloru (de struguri) domnește în d estindere mare în toată insula. Escadra spaniolă nu merge la Triestu și Romănuțu și poesia lui. (Încheiere.) După a nostră părere causa acestii remăneri îndărăptu pe cămpulu poesiei romăne se mărginește numai pe lăngă aceea împregiurare, că la noi pănă în minutulu de față nu s'a îngrijitu mime de unu studiu regulatu alu gramaticii romăne în de obște, iar de osebi studiulu poesiei a fostu greșitu cu totulu. Tinerulu de peste carpați abia a învățatu a citi și a scrie romănește, și cărticica cea dinteiă ce'i cade în mănă, săntu poesiele unui Eliade, Boliacu, Alesandrescu, Roseti, Bolintinianu ș. a. Totușia merge treaba și în Moldavia, unde elu se deprinde încă de micu cu poesiele unui Asachii, Negruțți, Alesandri, Sionu, Donic, Negri ș. a. Adaogă, că tinerimea din ambele acele principate romăne se face cunoscută încă din școalele elementari cu limba franceză și italiană, care acolo jucă aceeași rolă, care la noi germana și maghiara. Ce'i trebue dar acolo tinerului alta, de cătu să înceapă a citi căte pe unulu seu altulu din poeții cei mai populari ai aceloru doue limbe, și vezăndu atăta afinătate între acele și limba noastră, deacă are numai unu dramu de talentu poeticu, să înceapă de locu a traduce, și în momente fericite se va pomeni, că traduce versuri întregi din cuvăntu în cuvăntu, ca să tacu despre metrele aceloru limbe, care toate se potu întrebui, și s'au întrebuitu și pănă acum în limba noastră cu celu mai bunu succesu. Astfeliu propășindu tinerulu moldavo-romănu, pu e mirare deacă elu la înteia încercare de a produce ceva dela sine în stilulu legatu, reasă cu bravură, și seceră aplausulu publicului cetitoriu. În timpulu acesta tinerulu nostru ardeleanu au bănățenu, căruia pănă în minutulu de față nu i stă de îndemănă altă cărticică cu versuri în limba romănă, de poate „patimele Domnului,” ce le a scrisu renumitulu bărbatu advocatulu Aarone,seu „Leomnardu din Longobarda,” „Arghiru,” „Șiramu și Tiebe,” ș c.l, care astăzi încă deveniră forte rare, este silitu a se apuca de poeții latini, au germani, dintre carii pe Virgiliu și Ovidiu încă totu îi mai înțelege, iar căndu vine la Orațiu, i se suie părulu măciucă. Daru să punemu, dă'i înțelege pe deplinu; ve întrebu, cu ce s'a alesu din aceea citire, de cătu pote cu admirațiunea de ideele cele înalte, peste care dă în acei poeți clasici, căci de se va încerca a'i traduce în limba sea cu acelașu metru, se face de râsu; de va începe a face și elunde în limba latină, cu acele nu'și mai căștigă păne? Deacă metrele latine, împrumutate dela greci, s'aru fi potrivitu cu limbele romanice, între care loculu alu doilealu ține a nostră, ore potutu aru fi italienii, franțozii, portugalii, și spaniolii atătu de pătărăi și idioți, în cătu să nu le bage în semă, limbele loru? Căci despre apu Dante, să nu le adopteză pentru Petrarca, Tasso, ș. apu ne este ertatu nici măcaru a presupune, cu atătu mai puținu a zice, că nu au cunoscutu cu deplinătate limba latină, și cu toate aceste ei puse legară ca orbulu de gardu de metrii latini, ci renaseră cu toți pe lângă cădințe seu rime, cu ritmulu poeticu. Pentru ce daru noi singuri să ne facemu de bajocură cu esametrii, pentametrii și versuri zafice, și încă aceste din urmă nu după metrulu celu adeveratu alu odei zasice, ci după o altă trită, pe care ne învăța piariștii a cănta, căndu eramu gimnasiști, plăcuta odă zafică: „Inte geg livitae?” Pănă căndu dară tinerimea romănă va învăța a se precugepănă căndu gramatica limbei sele va fi întrodusă în școale ca studiu regulatu, în cătu tinerulu să se deprindă după regulele ei a face construcțiuni, a căuta sinonime, a face variațiuni - temă, a cunoaște figurele retorice și poetice; pănă căndu retdfica și poesia ce i se propunu în școală, nu voru fi adaptate limbeloru romanice, după natura limbei noastre și după analogia ce suntu surori dulci cu a noastră; pănă căndu bărbații noștri literați nu voru veni la cunoștință, că limba noastră nu e limbă grecă, nici latină, care măimuți pe cea dinteiă, ca să o poți strivi cu ezametrii, pentametrii, ode zafice șra ca să zici de voie au nevoie, că în cuvântulu: „Rateg,” prima silabă dela natură este scurtă, și în cuvântulu: „Mateg,” aceeași silabă dela natură lungă, lucrulu celu mai absurdu din lume, poesia noastră literariă va remănea pururea în scutece, și cei ce se temu de poeți, potu dormi cu urechea sinițită, că mai curăndu se va mulți numerulu ipocrițiloru, care înghitu cămila și strecură țânțariulu, în sinulu patriei noastre, de cătu alu poețiloru, după care aru pate ei îmbla și astăzi cu fălinariulu aprinsu zioa pe la amezi, ca Diogene, pănă căndu să afle unuluLimba nostră este limba cădinței seu a rimei, căndu e vorba de poesiă, deci după acesta și după ritmulu poeticu are să'și bată capulu tinerulu diletante, care se simte chiamatu dela natură a se încerca în poesiă. În anii trecuți se desbătuse în Gazeta Transilvaniei mai pe largu ce este căndința, ce este ritmulu ș .c.l. Aceste căndule aru ai cititu, seu le aru citi tiperii nostrii de astăzi, carii săntu aplecați spre a versifica, n'aru comite atăte greșeli în rime, ci arti ști, că dela vocalea accentuată pănă la capetu, trebue să fiă totu aceleși litere esemplu: moarte-sorte; la în altă limbă străină, de doamne ajută, la o cădință perfectă, pentru