Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-10-10 / nr. 80
teletrapulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura ooiei, pe afonră la C. R. pește, cu bani gata, prin cerisori francate, adresate către espeditură. o Prețiulu prenumerațiunei enru Sibiu este pe anu 7. luni an, pe o jumătate de anu 3. ol. Pentru celelalte părți - Transilvanii și pentru provințiele din Monarhiă pe unu anu V. ellepr. pe o jumătate de anu 4. ol. Ineeratele se plătescu cu 4. șirulu cu și mici VMA. vialei I 1G Pă. d'Pă t TigGo V Depeșe telegrafice. Parisu 15 Octom. c. n. „. a plecatu cu 6 ofițiri la Constantinopole. Parisu 19 Oct. Monitorele declară faima, cușcă flota din marea mediteransă a ru oi întratu în 5 în tartanele, de nemeșernică. Strategia rușiloru la Dunăre. Unu Corespondinte alu „ziurnalelor universale” 'și dă părerile sele în privința eșirei unui resboiu între Turcia și Rusia, în modulu următoriu: Pe timpulu resboiului cu Montenegro, zice acelu bărbatu, puțini oameni se voru fi aflatu, carii să creadă, că peste șese lune după acela, Turcia va fi în stare a pune în piciore o armată de o sută de mii ostași în Bulgaria. Împerăția acesta se păre mai stoarsă, mai fără de potere, și multu mai amenințată în acea esistință prin înțepenirea mădularieloru ei din tote părțile, decătu altă dată. Amorțirea ei, ce e dreptu nu este înlăturată pentru totdeuna, din aceea pricină foarte simplă, că nu săntu date la o parte causele care o aduseră în amorțire, și nici că se voru pote cănd va îndepărta acele; deocamdată încă turcii se deșteptară din somou prin înflăcărarea entusiasmului naționale și religiosu, întocma cum se mai avântă odată paza unui focu, care este aproape de a se stinge. Numai acestei înflăcărări se ascrie împregiurarea, că Turcia a adunatu în arme peste totu la doue sute de mii ostași, că cetățile și fortărețele ei cele ruginite și aprupe de cotropire, ce le are la Dunărea de giosu și la piciorulu Balcanului, la care mai bine de 30 de ani n'a mai cugetatu pime, acum se ubiți și se puseră în stare de apărare în celu mai scurtu timpu, și că flota de resboiu, înarmată pe deplinu, a slobozitu anghizele în Bosforulu de susu; aceste săntu poteri de apărare, dintre care cu o ziumătate de anu înainte de acesta, nice a patra parte nu se afla în ființă, necum să se afle împreunate la puntele, unde cere trebuința. Deși s'a zisu atuncea, și pre pe bună dreptate, cum că unu singuru corpu de armată rusescă e de ajunsu spre a străbate cu acela în vreme de șese septemăne pănă la Constantinopole și a sili căpitalea împerăției trucești ca să se predea, acum trebue să recunoască omulu, cum că împregiurările s'au schimbatu și că calcululu acela a devenitu în greșelă. Rusia acum va ave trebuință, la întâmplare de bătaie, să se folosiască de tóte trupele care 'și le așeză de îndemănă între Dunăre și Dnistru, și încă o întrebere, scopuru de căpeteniă, decă acele voru fi de ajunsu eare a'și goni care'lu are de a da o lovitură strategică chiar a Constantinopolei, unde se presupune totdeuna, cum că Turcia va eși la medanii fără de aliați, întocma ca la anulu 1828 și 1829, cum că stă în voia Austriei a împedeca pe ruși dela pășirea către Balcani cu o singură etringere de degetu, este atătu de chiaru, atătu de doveditu, și atătu de fără îndoelă, în cătu se pare a fi de prisosu a o supune acesta la o cercetare mai departe. Însăși părtinirea activă a Englitezei și Franției în folosulu porții se pare a fi de ajunsu, pentru a ține pe Rusia în echilibriu și a'i preface operațiunile de năvălire în operațiuni de apărare. Flotele în privința acesta vinu în considerățiune numai ca unu mijlocu secundariu de certă, cu atătu mai vârtosu, că Eniglitera și Franția laolaltă săntu în stare a pune cinci zeci de mii ostași în Bulgaria, fără cea mai mică opintire, seude că înainte de ajungerea acelora s'aru fi perdutu linia Balcanului și multu cuminitiria Varnă, atunci în Rumelia. Obiecțiunile care se făcură în privința mieeta, ți se pare, au trecutu cu vederea ușurința cu mare, care o au poterile de mare, căndu facu espedițiuni maritime, din partea flotelorusele șu abori. Totu ce aru fi mai favoritoriu pentru înseratulu Nicolau, la întămplare căndu elu aru fi hotărătu a apuca pe calea tăriei, este acea împregiurare, că elu a făcutu o săritură însemnătoriă cu timpulu înaintea tuturoru poteriloru ce ieu parte la acestă întrebățiune. Ce se atinge de Franția și de Vnuiteri, ele astăzi nu se mai potu amăgi a crede, cum că săritura acesta p'a fostu făcută atunci, căndu ele la întrarea rușiloru în principatele dela Dunăre n'au șiutu respunde cu altu ceva mai soliau, decătu cu băgarea floteloru în Besia-bBai, care p'a folositu pimicu. Rusia și de atunci încuce a armatu cu pregătirile fără nici o precurmare, în vreme ce poterile maritime stetură cu mănele în sinu. Acum ea cugetă, cum să'și trecă armata peste Dunăre și să domnescă douesprezece septemăne pe teatrulu resboiului între acestu râu și între muntele Bălcanului, pote că să'și delinieză ea însăși lanțulu muntelui, pănă căndu vreo armată engleză au franțeză să'și fiă pusu piciorulu pe pământu turgescu. Poate că nu va fi fără de interesu a cerceta din acestu puntu de vedere dispusețiunile ce se puseră la cale din partea Rustei Cugetulu de căpeteniă care nu avură ei căndu le făcură acele, este fără de îndoilă a se folosi de Dunărea de giosu în totă întinderea ei, cătu ține dela Cripoda nouă seu dela Poarta pe feru, pănă unde întră în marea negră, ca de o basă escară. Spre a corespunde la planulu acesta, trupele lui Goreacof se și află așezate în trei trepte, ale cărora estremități săntu întoarce către cele trei Calafata, Călărașu și Ismailu. Așezarea acesta a armatei rusești lasă voia liberă a trece Dunărea deodată pe la tote trei puntele arătate, îi asigură, după îndeplinirea trecerei, stăpânirea acestui râu în extinderea purnită, bate scuri despărțitorie între fortărețele turcești, ce se află pe malulu dreptu alu Dunărei, și amenință deodată numtele de căpeteniă ale basei turcești de la Băleanu, Sofia dela Vidinu, Șumla de la Silistria, și Varna peste Tulcea și Basargica, ori Mesurele aceste rusești se razimă pe o preștirere pătrunzătorie a cămpului de resboiu și dovedescu o măestriă întru dejudecarea împregiurăriloru strateghice, care n'a avut'o statulu majore rusescu în tóte timpurile și cu atătu mai puținu în resboiulu celu din urmă turcescu dela 1828/29. Ele lasă totodată jocu slobodu pentru hotăririle și schimbările, care în decursulu evineminteloru se obicinuescu a fi de lipsă, și îngădue a se transporta actentulu strategicu, după cum ceru împregiurările, dela aripa stăngă la cea dreptă și la centru, seu din contră, apeste împregiurări turciloru le aru fi asemnatu să porte bătaie pe dinaintea frontului armatei rusești și anumitu în falanga cea mai din afară din drepta. Corespundintele zice, că după a lui pricepere, acela care aru da statu comandantelui turcescu, ca să între în liniele de operațiune rusești, l'aru sfătui foarte reu; căci după cum săntu acum împregiurările, în o astfeliu de întâmplare, premergâund întroducerea strategică prin conlucrare uneia dintre aripele rusi cu certrulu seu mijloculu, supremului comandante rusescu nu taru si cu greu a prinde în clește armata turcescă și a pinului. Totu acestu corespondinte a promite a resfira mai departe precțiunile ambeloru armate, mai alesu decă aceste - poteri voru cugeta seriosu la eevvoiopol scuiimoi. punte ale răului: ------------ rip PN