Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)

1854-01-16 / nr. 5

va­ ­ telegrafulu ese de doe ori pe pentemănă! Mercurea și Sămbăna. m­a m­uli - repușerațiunea se vace­ră la C. - poște, cu bani gata, prin scrisori trainelee, adresate către mn ai espeditură. 16 GRU­PU 7­3.1. po iul­oioul v N .. Cregiulu prenumerațiulei veptru­­ Sibiu este pe anu 7. d­­in c­­eari o jumătate de anu 3. fl. 20. cr. pentru celelulte părți pleți. .­ și pentru proviniiele, din Monarhiă pe unu ipu­s.­ar pe o ACr­ de anu 4. dau la espeditura foiei; pe afa.­. liniă. Depeșe teleg­rafice. Copetanti inopole 9 Ian. lordulu votiei cele unu­” loru englezești întrarea floteloru în marea intră, cu aceea bă­­gare de semă, cum că acesta aru ave de scoru a scuti înteresele porții, otără se disolvă în păciuitoarele relațiuni către Rusia. De­­egărțemintalu britanicu în marea negră numeră 10 corabie de 1 oregată și unu vapore. Unu despărțemăntu din flota ru­­sească de 24 corabie să se fie arătatu naintea Batupului. Între doi căpitani franțuzești, s'a întămplatu de unu duelu și unulu a căzunu mortu,­ber, linu 21 Ian. c. n. Camera a doua a aplacidatu astăzi con­­tractulu ce s'a încheiatu cu Oldenburgu pentru unu portu de resboiu mai cu unu glasu. Genua 19 Ian. în Arsenalu domnește o activitate mare în diregerea unoru corabie de liniă. Turcia după pacea de la Adrianopole. După coprinderea Adrianopd­ei, ce s'a întâmplatu în 10 Augustu 1829, rușii aveu în mănele loru o posesiune militare foarte tare. Aripa stângă a loru se sprigine de marea negră, cea dreptă se estinde pănă la marea egliiă, iar­ centrulu în Adria­­nopole era coperitu pe partea de către Constantinopole prin lo­­curile Chirchilisia și Cezal-Burgas. Amăndoue capetele acestei linie erau asecutate prin flogele rusești în Arhi­pelagu și în marea Neagră. Însă generalele zibic venise numai cu 20,000 ostași la­­­drianopole. Astfeliu se zeciuise armata rusescă prin origurile schimbătorie, frigurile cu lungie, disinteriă și ciumă. Cu 20,000 stete era într'o cetate ce numera 80,000 locuitori, la mijlocu între 30. 000 ostași turci, ce se aflau în Constantinopole și alți 30.000 albanezi ce se aflau la Sofia, în vreme ce corpulu lui era suptu cu totulu de strapate și de bole. Șumla încă nu era co­­prinsă, la Dunăre se ținea încă fortărețele Vidinulu, Nicopolea, Sistovulu, Rușciuculu și Giurgiulu și generalele Gaismar trebue să se încorde din toate poterile, ca să împedede trecerea turci­­loru în Romănia. În astfel cu de împregiurări împeratulu Nicolau prea firește că era forte aplecata a încheie pace. La 28 Augustu descălecară plenipotențiarii lui la Burgas și totu în aceasta zi nimeriră și tri­­mișii porții în Constantinopole. Divanulu nu știe în ce stare se află armata rusescă. Elu ține, că aceea încă totu mai numeră șese zeci de mii, și se teme că ea va merge spre Constantinopole. Elu se mai teme, pe lângă acesta și de o rescolă în Constantinopole. Dela nimicirea iani­­cariloru încore o partită aștepta numai după unu minutu bine venitu ca să înplănte stindardulu rescolei, și trecerea rușiloru peste Băleanu, care turtii o ține a fi cu neputință, confusiunea în care deveni guberniulu turtescu prin acesta inpregiurare, aduse pe nu­­mita partită cu unu pașu mai aproape de prerumpere. Sultanulu Mahmedu preveni, ce dreptu, pe conspirați și ținu o judecată singerosă, însă nemulțumirea se sugrumă, dare nu se șterse prin aceea. Cei mai mulți sfetnici ai sultanului avea mai mare aripă de răscoală, prin care 'și poteau perde și postulu și capulu, decăzu de o pace stricățiosă, pe care imperiulu o pote cumpăra cu că­­teva țeruțe. Turcii nu cugetau la aceea, cum că năvălindu rușii asupra Constantinopolei toată poporățiunea musulmană se va­ re­­scula în contra loru, ca asupra unui dușma­u olcțescu' cerăției și credinței mah­omedane, cum că Constantinu poatea cu m­o­țiunea ei cea tare în privință militare, cu cei 187 lii ostași­ o aflați în tabăra cea întărită cu șanțuri de la Ramie-Ciutlicu, și alți 15,000 în fortărețele și bateriele Bosforului, este în stare a se împrotivi cu bună iepravă dușmanului, că în urmă pote­­rile cele mari din Europa nu voru suferi, ca se se nimiciască îm­­perăția osmană prin ruși. Pe lăngă acesta se mai inspția și si lipta diplomațiloru europeni în Foretantinodori,­­z. alte jice, ear' nu de interesele curatu turceții. tupie Ei se interesa mai tare să vedă sfărșitu unu ... la, timpu de doi ani a amenințatu pacea obștescă a Europei. A­­numitu Prusia dorea a asecuta o pace onorifică pentru” împeratulu Rusiei, vechiulu ei prietinu și ruditu cu a ei dinastiă domnitoriă și solulu Prusiei generalele Mielingu deprinse cea mai vec­e asupra decisiuniloru porții. La 1 Sept. se începură pegoțiațiunile, venirea solului aru­­sianu boier în Adrianopole a înlăturatu tote greutățile, care întărziau înființarea păcei și în 14 Sep. 1829 se subscrise pacea. Înperatulu Rusiei se portă cu multă delicateță în privința sărbătoreștei sele făgăduințe ce o depuse la începutulu resuoiu­­lui poteriloru, cum să nu voiește a porta resboiu cu scopu de a'și îmări teritoriulu și de a'și căștu­ra noule pământuri, de aceea elu arătă atăta moderațiune în ceea ce privește la teritoriulu o­­tomanicu. Elu dede înderentu portei tute cetățile, porturile, locurile cele tari și ținuturile, care le cuprinseseră oștirile sele în Rumelia și Bulgaria, dela Dunăre pănă la Elespontu. Prutulu și Dunărea avea să formeze acum ca și înaintea r­esboiului granița europeană între Rusia și Turcia. Însă Serbia, Romănia și Mol­­davia pășiră de nou subt ocrotirea rusescă de și remaseră subt suzeranitatea turcescă. Cele șase cercuri rupte de către Serbia se dederă acesteia înderăptu și turcii fură siliți a deșerta în­­tregulu malu din stânga alu Dunărei, afară de fortărețele del­­tradu și Orșova nouă. Întăritule ce le aveu turtii de mai nainte în Principate, precum au fostu Turpulu, Ciultiul și mai alesu brăi­la se asemănară cu pământulu. Însă și Dunărea numai forma acum bulevardul­u Turciei în contra Rusiei, celu rea­ an aflaui pe partea dreptă Tulcea, Ssaccea și Mulinulu. Hărsova a mai remasu ce e dreptu, însă acesta se poate ușoru lua de pe malulu romănescu și formeză unu capu de podu în contra malului turtescu. Cursulu Dunărei formă de atunci înspie granița între Turcia și rusia, în cătu fote insulele aceleia căzură în stăpănirea rușiloru. Se hotăra cu adeveratu, ca aci rușii săș­i întemeieze numai carantine, însă posturile ateste lespe se potu preface în pusețiuni militari. Cu cătu se lilește mai tare Dună­­rea apropiinduse de a­cea în curgere în marea legră, cu atătu mai multu se apropiă granița rusescă de cea turcescă. La Lib­ecria depărtarea țurmului romănescu de celu turcescu este de 1000 de pași, la Hărșova de 500, și la Ieaccea numai de 200. la Tulcea încă nu este depărtarea mai mare decătu de o pușcătură de flintă. Pe lângă acesta se adauge, că pentru Tulcea, care este uniculu punctu ce aru pote domni peste cursulu Dunărei, s'a decretatu, ca să nu se potă fortifica. Ear' celelalte puncturi tocma de s'a ru­pt op­ogot pot adpnoidu­ pULnTG - Rușii dărâmară cetățile turcești ce se a Dunărei: Ă -.

Next