Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-10-19 / nr. 83
Sibiiu 10. Octomvrie 1855, greo jumetate de anu 3. ol 30. r. Pentru celelalte părți ale vanării și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. seratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mii. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe 7 anu 6 f. m. c. SEMN MI Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe affată la C.; pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Preținsu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. l. m. c.; ear NE 83. aculu ș. NN Depcese telegrafice. rela gura Dnistrului 18 Octomvrie e. n. Vrăjmașul a dărămat astăzi dimineața întăriturile dela limba Oceacofului, și se retrage spre Nicolae I, aliații se punu în posesia limbei Oceacofului, se așteaptă întăriri pentru operațiele ce au de a se întreprinde de aicea. ” Constantinopol 18 Octom. Din Cars se înființează, că oamenii încă tot așteaptă retragerea rușilor. Omer pașa va lua cvartirul său de iarnă în Curosi. Contingentul Angloturcesc subt generalul Vivian sau dus în adevăr la Cherc. Ambasadorul prusian Colonelul Wildenbruch a sosit prin Galați aicea. În lazaretul de căpetenie sardinian sau născut cobra. ” London 24 Octom. Generalul Simpson este rechiemat, de succesorul lui este denumit generalul Codington. *”Odesa 21 Octom. În 17 lunei acestei a fost fortul Chinburn silit să se predea aliaților. În ziua următoare au surpat însuși rușii întăriturile dela Oceacof. Încă nu se ție cu hotărăre, de sau făcut, și la care punct al marei negre între Chinburg și îngustimea Perecopului desbarcarea trupelor. Maiestatea sa împăratul Alecsandru a plecat de la Nicolae I la Elisabetgrad. e Cele dintăi Liniamente istorice ale Monarhiei austriace. I. 1. Săvărșind Carol, cel mare, ecspediția sa în protiva Avarilor cu învingere, au întemeiat pentru ocrotirea marginilor împărăției de năvălirile vrăjmășești, Istmarca (790) o țeară ce cuprindea terenul între Ens, Dunăre, Rar, și Drava, care însă ajungănd în mânile următorilor lui sau nimicit iarăși prin prădătoarele ecspediții magiare. Aceasta fost marcă însă după învingerea asupra magiarilor pe câmpul Leh (regiei?) (955) a restatornici împăratul Otto I. Iarăși și încredință paza granițelor Marcgrafilor șii. în anul 975 ori 976 dede Lotto P. Sstmarca, grafului Leopold de Babenberg din Lehen. fest Leopold E cunoscut în istorie sub numele: „estgis. pricina, din care se vede a fi stat în grația împărătească cu cună seamă au fost virtuțile e sale strălucitoare. Istorisirea aventurei lui de vănat ce a petrecut'o cu împăratul Sottoli, unde arcul cel rupt îi căștigă mila împărătească, de e și scoasă din isvoară vechi, n'are însă adeverire istorică. Cine ar fi putut gândi atunci, țeruță danubiană ce zace întră Rens, cum că dintre aceasta și Vrlaf, se va dezvolta o astfeliu de putere apărătoare de Ginte sululre, și o împărăție de o așa mare însemnătate? 2. Subt Cabenbergheni, primi Setmarca, cea mică întindere pănă la Laita și March, și se mai mări prin țeara din sus de Ens, prin Stiria, și părțile din Carintia și Crlina. Aceasta țară ca una ce era pustiită prin năvălirile resboinice ale maghiarilor, și numai cu puțină rămășiță de cultura veche romană, trecu în mările Cabenberghiilor, prin energica lor ocărmuire, cărei neclătita lor Credință dum mezească și simțemânt bisericesc îi da putere din lăuntru, ea a făcut în decurgere de 260 ani cea mai norocoasă, cea mai înflorită, și de poeți căntată țeară a împărăției, virtutea cu care stăpăniră Cabenberghii este mai ales pricina acestei urmări. Connumele, care se dă în istorie fieștecăruia din trânșii, arată într'un singur cuvânt mijlocul, care a putut să servească spre priincioasa desvoltare a puterii și mărimei lor. După Leopold strălucitul (976-3994) urmă Viteric viteazul (doct-1018) după acesta adalbert învingătoriul (loto-4056) Ernest viteazul (1056--1075) Leopold frumosul sau cuviosul (1175-410096) Leopold sfântul (1006--4136) Leopold galantomul (1137-4141), Wneric Iasomirpot( 1177), Leopold virtuogul (177 1181) Frideric catolicul 1104 1198), Leopold gloriocul (1198--1230), frideric resvoinicul (1230--1246). Meritele Babenberghilor făptuită de se rădică Marca 1156 la Ducat. Principii ei se numeau și principii cei mai credincoși și naintători, și Austria se privea ca inima și scutul împărăției. Dunii ei foloseau dreptul de clironomie în linia bărbătească și femeiască, și erau preferați înaintea tuturor feudalilor împărățieii. După ce la anul 1246 să stânsă genul Babenwerghilor au ajuns posesia Austriei la atâta însemnătate, cât cei mai însemnați principi de pe aceea vreme precum împăratul Frideric al I.din Germania și regele Ottacar din Boemia cu toată puterea îi sta în protivă. 3. Familia regească Boemică, stăpăni în Austria numai puțin, stăpănirea ei însă anume pentru relațiile culturei din țeară au fost foarte însămnată; hotărărea lui Dumnezeu fu,ca casa Habsburg care prin Rudolf I. ridică căzuta împărăție germană iarăși în puterea și demnitatea de mainainte, se ocârmuiască ursitele Austriei în desvoltarea ei mai departe. Din ziua, în care Rudolf după moartea lui Ogtacar (27 octomvrie 1282) înfeudă Austria fiilor lui, rămase parte prin relațiile personale a împăraților germani, cea mai preferată în împărăție. De aci începând prin toate următoarele veacuri neț arată lustina icoana unui stat ce sporește după trebuințele desvoltării sale din lăuntru, de care desfăcănduse singuraticele părți constătătoare, își adună altele în 400, care sânt mai de trebuință pentru împreunare. Sărguința după lățire își ea trei direcții: la meazăzi spre mare, la meazănoapte spre mezul curgerii Elbei și Sederei, la răsărit spre curgerea din jos a Dunării. 4. Aceasta lățire urma cu încetul și adese ori după câte o încercare zădarnică, ea nu se făcea prin putere, ci prin căștiguri pacinice, care firește trebuia, să se susțină prin arme, sau să se redobândească iarăși; partea cea mai mare a acestei lățiri era lucrarea acelor deosebite disposiții, prin care caea Habsburg păstră strălulirea și puterea vredniciei împărătești. Pănă ce principii acestei case își zidiră o putere caspică, orândui Dumnezeu ca tot odată să întemeieze și o putere europeană. în lar și Turgau se prefăcură posesile cele vechi h Habsburghice în bucăți, și rămasără în sfărșit dimpreuaceasta țeară parte prin gosiția ei. (1141-