Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-01-14 / nr. 4

-----. -- - 14 Monarhia Austriacă. Transilvania. Lib­iu 13 Ianuarie. Despre întămplarea cea mare de zi, a­­decă despre șirile de pace se propund­e gazeta ministerială „Co­­respondința austriacă” în modul următor” . O solie de bucurie resună astăzi prin totă Europa: Rusia a primit proposițiele austriaco-apusene de bazele negoțiației de pace simplu și fără nici o reținere. Vor fi înpărtășite și loial primite, vor aduce, precum săntem acuma îndreptăți a pădăjdui, acești prin­­cipii, care vor sluji de bazele viitoriului tractat obștesc o pace durătoare și pentru toate părțile onorifică. Apropiindune cu mult mai tare de ținta ce o năzuia toate țe­­rile Europei, se rădică simțul religios mai nainte de toate cătră Dumnezeu, care îndreaptă inimile împăraților, și cere mai de­parte sfănta lui binecuvăntare. Moderația neegoismului, ce sau păstrat aliații din Dechem, în decursul unui resboiu, ce nu sa pur­­tat de ele pentru scopuri egoistice, va predomni negreșit și la negoțiațiele despre pacea definitivă. Cu încredere cutezăm a zice, cum că cabinetul împărătesc rusesc, care așa onorific a ascultat glasul Austriei, însufleții de asemenea duh va întra în fiecarele negoțiații. Bazele sănt date a primi imperiul osmanic în garanția stării dreptului european, a asigura integritatea sa asupra amenințări­­lor în viitor, asupra primejdielor, a pune în rănduială înde­­stulitoare relațiile țărilor ce sănt încrezute protecției lui, ș a asigura Dunărea la toate malurile ei pentru libertatea comer­­țului. Așezarea drepturilor creștinești supuși turcești, ce se a­­șeptă, a o detrage de la toate întămplările schimbăciose prin mărinimoasele proprii disposiții ale sultanului pentru tot­deuna. Prin deslegarea problemelor atăt de mari și de însămnate în istoria lumei se vor înainta interesele, pacea, binele tuturor părților lumei întrun mod, care eschide toată năzuiala separati­­stică, și și Împăratului Alecsandru din Rusia vor crește pen­­tru mărinimoasa hotărăre ce a făcuto, bogate despăgubiri în bine­­cuvăntările propriei sale țeri. Cu propriul simț cutează austria­­cul să privească la aceea parte, ce a luat patria lui prin posiție și politică la evenimentele timpului din urmă. Pe căștigatul teren va afla de bună seamă c.r. gubern pe confederații germani în conglesuire principială, și prin aceasta va fi tre­ată comuna de toți dorita lucrare a Germaniei pen­­tru viitor.”­­ Marea aceasta știre despre hotărărea Rusiei a fost ve­­setită precum ne înștiințează depeșele telegrafice în 5 Ianuarie tuturor residențielor Europei. La barta Parisului a fost lipită o depeșă a ambasadorului franțuzesc din Viena, după care, co­­mitele Esterhazi a primit de la Cancelariul imperial Comitele Neselrode în 4 ianuarie împărtășirea, că Rusia primește propo­­zițiele fără reținere și simplu, și că aceste proposiții au să slujească ca preliminarii de pace. „Timesul” a înștiințat acea­­sta știre în 5 Ianuarie în a doa ediție, „Jurnalul de Dresda” în o foie separată. „Globe” al Londonului adeverește necondițio­­nata primire a Rusiei, ca basa negoțian­elor, și nădăjduește o îngimpinare prietinoasă din partea cucțion 5 și sinceri­­tate din rtea Rusiei.­­ D. D. V. scrie din 5 ianuarie: romgh­ie leb­arsie a fost atăt­uri toată noaptea, căt și astăzi totă ziua în neîncetată activitate. Toată diplomația telegrafează și banchierii, cari au comisioanele sale la toate țintele cele mari de polițe în toată lumea, încă au făcut treaba lor. Otejl D. Ministru Buol­s a fă­­cut locul la care aleargă toți representanții puterilor străine, și în celelalte Oțeluri de ambasadă a fost o mișcare mare și o schimbare de visite. Încă nu este, precum se aude, nimic în­­cetat pentru viitor.­­ Deacă au și cănd să înceapă conferin­­țele, deacă este și cănd să se facă o armistare, aceste toate sunt întrebări, care nu se pot decide în zilele cele mai de aprope. Mai nainte de toate trebue așteptat detașatul raport al comitelui Esterhazi care a telegrauit numai lucrul de căpetenie în linia­­mente mari și grabnice.­­ Mai departe ne dă O. D. P. în privința greutăților, care se pot ivi la pegosiațiele de pate următoarele date: Sunt zile în care fantasia ecsercează o domnire frumoasă și îndreptățită a­­supra omului. Întrarea unui an nou, întrarea unui period de viață nou lucră asupra poterei închipuitoare a fieștecărui simțitor ațitănd și rădicănd. Ochii minții privesc largul cămp al timpului nou, și îl impopuleze cu figurile nădejdilor sale, și ale dorin­­țelor sale. O astfeliu de zi a fost cea de astăzi. O tăiere vă­­zută a istoriei lumei sa apropiat de noi, dintr'odată, neateptat, și răzbind. Fantasia de la milioane o înpodobește cu cele mai frumoase cununi ale așteptărei sale, și uită în bucuriea sa de lu­­crul cel greu ce mai este înderăpt, ca să-i asigure viață și ținere. Stănca grea de marmoră sa scos după multă osteneală din adănc la lumina zilei, a o ciopli însă într'o formă plină de viață este încă o problemă care va consta multe dealuri amare. Deacă problema fieștecărui credincios bărbat este a da prietenului curagiu în momentul desperației sale, și a recomanda în ceasul pripitei măsura, atunci aceasta este pentru publicistul, care e chiemat a vorbi în toate zilele către publicul său, o deto­­rință îndoită. Noi am aluptat o biruință mare și noi austriacii putem să ne bucurăm îndoit despre ea. În mâna Austriei a fost încredințat a deslega conflictul puternic al acestui timp și conducerii ei a succes a întinde puntea peste care să treacă popoarele Asiei și Europei de la resboiu la pace. Însă acea­­stă trecere încă nu au început. Mii de greutăți mai zac în drum. Să ne bucurăm de începutul cel mare, care pre­­cum cugetăm cu tărie, negreșit va duce la țăntă. Însă să La toată încheierea de nu pe privim în așteptările noastre, pace îndelungată sănt momente, cănd vine aceasta în peri­­col, să se strice și numai tăria bărbătească de amăndoe părțile, convingerea care o au amăndoe partidele, cum că la o ne­îngă­­duire prea mare iarăși sar scoate sabia vrăjmașului din teacă, se coc preliminariile de pace în adevărată pace. Seriositatea Austriei a căștigat hotărărea, și cu duh serios va aduce dănsa și săvărșirea păcii.” Întămplări de zi. Este un obiceiu vechiu să se dea în saloanele cele strălucite ale burgului împărătesc bal, care se numește bal de cameră și la care nu sunt poftiți nici diplomații nici străinii, cei ce caută residenția. Un astfeliu de bal sa ținut joi în 5 Ianuarie care a fost cel dintăiu subt stăpănirea prea bunului nostru Împărat. Către 9 ceasuri a venit Împăratul și Împărăteasa, Arhiduca A­l­­brecht și preastrălucita sa soție Arhiducesa Hildegarde, și Arhiduca Wilhel la bal. Maiestatea Sa Împăratul a fost înbră­­cat ca colonel de chiurazu­i al regimentului său purtănd crucea cea mare a ordului rusesc S. Gheorghe, și Tolsonul, cară Împărăteasa o rochie de moar­tură și o podoabă de diamant care îi înălța gra­­țiele. Întrarea curții împărătești sub astfeliu de relații con­­diționeze de sine și pentru sine un propriu mare interes, care se topește bucuros de tot în acela, ce în țerile strănei monar­­hice, cum este Austria, bate în inimile tuturor locuitorilor. Acest înteres a fost însă atunci cu atăt mai puternic, cu căt Maiestatea Sa întrănd în bal pomeni de știrile ce au sosit de la­­ Petersburg. Cl­asarea acestei știri a fost marină, pe un mo­­ment mai că uitaseră oamenii de bal, și conversația se învăr­­tea cu o m­oșie pe lăngă acest eveniment. Orcestra însă poate ca politica să se odihnească, și Baronul Berkihinsen deschisă balul cu tocmai așa de frumoasa căt și drăgălașa contesă Ma­­ria Hevenhiller. Maiestatea Sa Împăratul a fost foarte voios a jucat însă numai un cvadril cu Arhiducesa Hildegarde. Maiestatea sa Împărăteasa nu a jucat­ un ceas. Maiestatea Sa Împăratul mergănd după sosirea știrei din s. Petersburg în teatr­ul de curte a fost salutat de public cu un entusiasm mare, ce erupse în visaturi, arătănduși bucuria asu­­pra rezultatului celui mare, car e­la căștigat înțeleapta și ho­­tărăta politică a Monarhului pentru Austria și pentru lume. Balul a ținut pănă la

Next