Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-08-04 / nr. 61
aâ „z de are penpercurea și va. lumerațină se face în senespeditura foiei; pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Preținsu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. el. m. c., ear pe o jumeztate de primul a0 cr. Pentru celelalte părți ale pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu A. cr. șirul cu slove mui. Transilvanii și pentru din Monarhiă pe unu Pentru unu - fl. ear c. și țerigine pe 24. pe f. m. c. au dat chiar și Accbar Can să se sădească în joc cătră Histar pomi de tot feliul atânt pentru umbră cât și pentru mirosul florilor „și pentru aceea, ca țera să se prefacă în Paralie, și ca de dulceța cea plăcută și gustioasă a rodurilor acelor pomi să împărtășască fieștecarele călătoriu.” Depeșă, telegrafică. namș” Meverercrn. 9 Lugust v. p. și Morii a sosit în Petercvurt. Principele !- Cel dintâu de o cam- Suita lui e încvarlirată într'un Otel. Despre însemnătatea și folosul pădurilor (închiere). Alpii Franției propoveduesc din an în an prin povoaele cele groaznice învățătura despre aceea, că acolo, unde atmosfera nu se poate descărca într'un chip binecuvântat, acolo se în povoae pustiitoare. Alecsandru de Humbold astfel nu descrie aceste înfățioșări: Alviile râurilor, care într'o parte a anului sânt uscate și lipsite cu totul de apă, se umplu numai când plouă la vărfurile munților. Pajiștea, mușchiul, și tufișul de pe locurile costoase se curăță cu totul prin undele turbate ale acestor răuri, a cărora curgere înauriată n'are de ce se opri. În loc de a se sări undele răurilor prin o curgere mai lină a apei vărsate prin ploae, se slobod înfuriate pe coastele munților lăsând după sine la înțeșut, Numai niște brazde mai mici, care apoi cu ereme se prefaic în părae afunde și locuri prăpastioase, și duc cu sine tot ce le vine înainte , cinate pricinuesc acea înundare pustiitoare.” . . Această descriere e atât de chiară, încât o poate cuprinde ori și cine. Un proprietariu de pămănt trage pentru sine dobândă lin despoerea locurilor costoase de naturala lor îmbrăcăminte adecă de pădure, și apoi celo mai afunci în țeară mai multe mii seceră blăstămul produs de industria acestuia. Înecările cele dese, asupra cărora se ridică pretutindenea glasuri se înmulțesc neîncetat și se vor înmulți pănă atunci, pănă când crescuânda formare a civilisației ceii false și va continua însă lucrarea ca cea păgubitoare. Spre a pe convințe și mai bine despre acest adevăr, să aruncăm o privire mai de aproape asupra insulei Sf. Elenei, unde de pe timpul prinsorii lui Napoleon celui mare prin necurmatele mșlitări s'a înmulțit într'atâta arborii, încât înecările cele pustiitoare, care urma după fieștere furtună, a început a se rări apa încât în anul 1840 au încetat de tot. fost În insula Ascensiei un izvor, care în urma tăerii arborilor au secat cu totul, a început iarăși a curge după ce dealul, din care izvora s'a îmbrăcat din pou cu pădure. Soțietatea britică din Ostindia încă adeverează toate aceste prin unul din raportele sale, unde zice, că deosebirea între atmosfera locurilor acoperite cu pădure și între aceea a celor lipsite de păduri, e foarte mare. Schimbarea în atmosferă nu se face cu încetul, ci numai decât, după regulă cu căt e mai puțină pădure, cu atâta e mai puțină ploae. Pustiirile pădurilor în Cotindia era atâta de bătătoare la „încât dregătoriile englezești s'au văzut silite a lua măsurile cela de lipsă în privința acestor pustiiri, și a o răndui, ca pretutindenea să se sădescă pomi precum s'a și făcut dealungul canalului Dșumna. Sa hotărât premii pentru plantarea migdalilor și a altor soiii de pomi prețioși, și această hotărâre au produs o astfeliu de înaintare, încât peste puțin timp va fi încoronată de cele mai dorite urmări. De altmintrilea ademân Destinația femeilor. Unu contrastu firesc a ambelor secte, ce se cunoaște din deosebita lor organisație fisică și intelectuală, dă amăndurora destinații cuiline în viață, și posiții deosebite în universul cel mare al desvoltării culturei omenești. Deacă viața spirituală omenescă se desparte preste tot în două direcții de căpetenie, una întărâtăcoasă și primitoare de împresiile din afară, eară alta lucrătoare înlăuntru, peste două direcții se par astfel cu împărțite între amăndoue secsurile, de bărbatul au primitu o cătățime mai mare de activitate din lăuntru prin sine însuși, eară muierea mai multă întărâtare și îndemn din afară. Fisiologia sau osteniga areta, pricinele fisice ale deosebirei acesteia sunt pe de o parte cuprinsul mai mare al erozilor bărbătești față cu cei muierești, pe de alta organizația cea mai mult fină, ca musculoasă, mai mult moale și găujoasă, decăt tare și virtoasă a întregului trup femeiesc. Psihologia află același contrast pe cămpul vieței spirituale în deosebirea temperamentelor și a simțirilor, în toată ființa și lucrarea, după cum se află la femeie și la bărbat. În bărbați stăpănește mai cu seamă temperamentul holericii, energica, cu ceva adaos de încetișe flegmatică ori adăncime melanholică, în muieri cu puține secesții cel sangvinic, întărâtăcioe și simțitiv. Femeile urmează impresiilor din afară, chiar și celor fugitive, pe cănd bărbaților le trebuește întărâtare mai puternică și mai durătoare, spre a li se mișca simțirea și a li se porni activitatea. Menzile din contră trec cu o iuțeală, de carea bărbații mai nici că au închipuire, de la o simțire la alta și de la un obiect al acunărei lor la altul, pe cănd activitatea și interesele bărbaților, pornite într'o parte, țin mai mult. Această inogilitate a spiritului femeesc le face mai apte de a cuprinde și a pertracta elementele personale de toate zilele; din contră bărbaților le este dat, a privi asupra unui ghem de eveneminte, ale desfășura, ale stăpăni și ale forma cu puterea duhului lor; femeia tiiește simte și lucră mai mult pentru timpul de față; silința și lucrarea bărbatului trece preste timpul de față și țintește la o fiterime, cine știe căt de depărtată și de nesigură. Muierea, ce face, face mai tot prin puterea personalității ei, prin dictatele cele iuți, oarecum instinctuoase ale minței și ale inimei ei; bărbatul ajunge la resultatele sale cele mai strălucite prin puterea cea străbătătoare a găndirei, prin sistematica încopoiere a ideilor, observărilor și esperințelor. Muierea bucuroasă și neobosită își pune toată silința pe un ce singuratic - de ar fi barem numai gătirea unui vestmănt sau ceva din economia casnică, toată ființa ei constă mai mult sau mai puțin dintr'o schimbare de ocupări, simțiri și pagine singuratice; bărbatului și lucrul cel mai singurit i se face parte a unui întreg, și numai așa are preț pentru el; viața lui e un lanț strins de silințe, planuri, alergări norocite sau nenorocite cătră oareșcare țintă. Pentru aceea viața femeilor se arată mai dată a tras la graful Valentin Ecsterhazi. feerră CcrDDDD