Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-02-23 / nr. 16

GNSNG ttroîn r. au o pretură M. Pop - după o boală îndesit în 23 ani a răposat în „Lăpușul uure G Feor prie unde sau și înmormântat lăsând după sine o orvelină, amicii ei părinți însă obidați foarte cu atăt mai tare, pentru că nu putură fi față acolo la astrucarea pământenilor ei rămășițe, au dorit, ca vă cundusă Parastae pentru fiica lor, fără cubiința, ori la doue ore după amiazi sau și sevârșit în Biserica” a Maeri ambii di loc cu evlaviat aa MErli plină de creștini fără uriee de confesie. L Bisericii ci colea la locurile cuvenite erau trași cu pătură negră, cu de care era îmbrăcată și masa Praznicului și a Sf. Oltariu - tot din asemenea massă erau și perdelele de la ușile fruntariului - însă decât tote acestea mai triste simfome arăta inima cea jalnică a D. I. Sebeșan și a soții d-lui, carii cu față palidă, cu ochii plini de lacrămi asculta Sf. Slujbă, care se săvârși prin două cuvântări bine acomodate rostite de către P. P. Parohi. Noi din parte ne dorim răposatei vecinică odihnă, iar jalnicului ei soț și obidaților părinți mângăere. Buda Pesta 16 fevruarie 1887, Junile sale și peste Biserică, și școală, rumpânduse din masa obștească sorți de pământ pentru susținerea fețelor bisericeși. Au e o faptă frumoasă aceea, cănd cetățenii dar și în care sănt lipsite de mijloacele materiale? cănd vom fi așa de fericiți, a vedea institul acesta înaintătoriu de economie întrodus și în Transilvania noastră! Împrejurările ne fac a erede, că și Ardealul stă o bună la pragul unei strămutări însemnate a stărilor economice. Principiul purtării unei economii raționale poftește, ca toate pedecile, care îngropează cultura pământului, să și să se întrebuințeze mijloace și moduri mai potrivite în folosul acestui ram insemnat al producției. Ea adevărat aceea, că comma sația pretutindinea, unde s'a ivit au avut a se lupta cu cele mai mari greutăți; însă opunerea aceasta a urmat singur numai dela temerea, ce cam în deobicei au oameni în privința reformelor, și din necunoascerea foloaselor, ce aduce ea cu sine, și iată că comasația o au primit cele mai culte sfaturi și acum se fericesc prin urmările ei cele binecuvântate: stare, a produce un rns, ca la ivirea unei foamete, seceriș nemănos, să'și poată îndestuli. consumația sa, Ardealul, zic, încă trebue, și cred că va și îndrățoșia cu tot Min directe pe pămănt și venitul lui va îndemna pe economi ași desăvârși „u„p cipul modurile economiei, (dintre care cel dintăiu și mai de lipsă este comasația), a întrebuința în economie mașine, și unelte mai bune și mai cu sporiu, ca să poată stoarce din pământ un venit cât se poate de mare, și așa mai ușor a respunde darea, care e repărțită pe venitul cel posibil al pământului, care e baza unei economii raționale, pe aici, se înființează în urma bunei conțălegeri a propunerilor chiar și în astfeliu de comunități, care pănă acum cum nu vrea a se împrietini cu institutul acesta, a cărui fol în privința economiei singuraticilor, și de aci urmănoei bunei stări, a statului, e afară de toată îndoiala. În Ungaria, unde idea comasației nu e de ori de alaltă ori, număr mare de comunități și au comasat pămintele pănă ac de sătură, livezile, și și au osăbit pădurile, și pășunea comunală de aceea a domnului pămintean, pe calea cea mai împăciuitoare entru toate partidele, așa, încât nu numai privați nu au nici o onot de a să plânge, ci marinimitatea posesorilor de pământ e de avut în toate productele naturale, încăt poate fierbe în unsarea sa, și totuși după dovezile esperieției, nu lăsând însă desbaterile despre limsa și modul întroducerii și foloasele institutului de comasație condeiului acelora, carii se pricep mai bine la asemenea lucruri, și judecății ceii sănătoase a acelora carii sunt competenți. Fiem iertat, pentru eventualitate a face băgătoare de seamă comunitățile bisericii noastre la prilegiul acesta, ce în viitor nu poate li se va da înnainte, cănd mai pe ușor vor putea mijloci înbunătățirea stării cen triste a bisericii și a școalei, înbunătățirea, după care oftează sau cel puțin ar trebui să ofteze fiește carele dintre fiii ei cei adevărați! dutn Cine ar fi acela, carele să nu scie cât sănt de subțiri și de mărginite veniturile bisericilor și a școalelor noastre? Cine nu scie, că pe alocurea lipsesc cu totul și chiar aceste mărginite? Pănă ce bisericele și scolele celoralalte confesii din țeară încă din vechime sau bucurat de o dotație amăsurată lipselor lor, preoți și dascăli poștri au fost mărginiți numai pre lângă daniile poporenilor lor celor așișderea lipsiți de venituri mai însemnate, care precum nau fost pănă acuma de ajuns pentru îmbunătățirea stării lor ceii scăpătate, cu atâta mai puțin pot fi în înprejurările de față, când e lipea și mai mare. De nu pe vom îngriji de vreme, după acea poate fi târziu! Așa dară să fim cu băgare de seamă, ca nu cumva să lăsăm neântrebuințat prilegiul cel mai bun, adecă comasarea viitoare a pământului și osebirea pășunei și a pădurilor, prin care singur numai putem ridica Biserica și școala la o stare mai bună, căci numai așa vor putea aduce frupte bune pentru viața noastră cea spirituală! Mai toate comunitățile au pe lăngă nemijlocita proprietate imobilă a privaților și alte locuri, care se numesc bunuri comunale, cât de ușor clară și fără de scăderea intereselor private ,ar putea deosebi câte o serie de pământ pentru Biserică și școală. Jugai ve v ou in Dreptatea, bunăvoința cea înaltă a Monarhului și cerințele a timpului de față ne îndreptățesc a cere ajutoriul statului și a stărui, ca să se înzestreze și bisericile și scoalele noastre cu mijloace din bunurile comunale precum sunt înzestrate și ale celoralalte confesii. L. Nepolugu Dăicioasele împărtășiri telegrafice din Milano îștiințează, că Maiestatea Sa c. r. apostolică prin biletul său de mână din 28 Fevruarie îndreptat cătră Feldmarșalul gracul Rachelui ii mulțumește în terminii cei mai măgulitori pentru servițile ce leau făcut în cei 72 de ani ai eludiei sale în interesul statului și 'i face totodată cunoscut, că la cererea dănsului 'lealeagă de slujba avută din privința adântelor sale bătrânețe. Eară prin alt bilet de mână datat tot din aceeași zi și adresat cătră serenissimul Arhiduce Ferdinand Macsimilian vestește înalt acelueași denumirea lui de Guvernator general al regatului Lombardo-Venețian. Douazi Mai departe Maiestatea Sa c. r. apostolică prin prea înalta Sa hotărâre din 28 Fevruarie a. c. sau îndurat pre grațios a denumi pre F. ț. M. graful Franțisc uisai de comandant al armiei a doua și general comandant în regatul Lombardo-Venețian, în carintia, Carniolia și marginile litorale, în pridirea tuturora și pentru binele obștesc și au hiei locul cuvenit între țările cele mai favorite dela lor vura îngropăciunei după fiul nostru cu tonul pământului, vercă rănduiala AJmarădunei lul 71 din afară seamă 81 Argidealul, tot veliul de lut atât iu care de și își produce, și despre care patriei noastre așa vărsat danatură cu trebile se zăuită de casa dumnezeiască și de școală, cu îndestulire și bucurie zicea „să Ardease delătureze, cuprinde în statistica Monarun scriitoriu al statisticei unui i o ogi TĂPIPULENR In co Îîntămplări de zi. Îîn geaz. Austr. cetim următoarele: Deslegarea întrebării Principatelor dunărene trage asupră și în minutul de față -.