Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-09-18 / nr. 74

DMDMGDGGG H­GGG telegraful ese de doi ori pe, septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerația se face în Li­­viu la espeditura eorei, pe afla­­tă la C. R. pește, cu bani gata, prin­ scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiu este pe an 7. fl. m. c.i car iu 18. Septembrie. 1837. pe o jumătate de an 3. al. 30 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl.­­ Inseratele se plătescu cu Pentru șirul cu slove mici. 4. cr. princ. și țeri străine pe unu an 12 p. pe 7­, an 6 f. m. c. IE..L - „­­­ Depeștă telegrafcă. 7 Septemvrie. Bagdad. *1 Constantinopol, pregătiri pentru călătoria lui la guvernator de Ghedda­­na, este rănduit ca sol la curtea din Paris. Să se escală cutremururi de pămănt. și Arif Pașa. Omer Pașa face Namir pașa e denumit solul de mai nainte în Vie- Eri și azi diminea­ Princi­patele dunărene, trecutul și si­corul lor. (După „N. G. P.”) N. prestotele și viitorul­ se confruntase pănă acuma „partida Dar care poate să zice cu dreptul că revoluția au trecut fără urme, deacă în tractatul din Balta-Liman se recunoaște, a fi de lipsă revizia „Regulamentului organic”? deacă de comi­­siile așezate în urma acestui tractat, scăderile regulamentu­­lui, care națională, fură recunoscute, și deacă pentru libertatea personală a țera­­vanului se aretară a fi de trebuință garanții noue leguite? -­­Eliad au fost fără putere; prietinii lui cei cu gând bun, încă se nimiciră prin oposiția împrejurărilor de față și'l lă­­sară în nevoiă, cei cu două fețe îl siliră, să stea în loc fă­­ră lucru. Dar slăbiciunea revoluționarilor nu cuprinde î n sine și slăbiciunea revoluției. Ceia se pot periclita, pe cănd aceasta răzbește cu intențiile sale. Ceia cad în­deobște, fiind espuși boldului celui dintăiu al intereselor atacate; aceasta de multe ori căștigă în urmă, spărțind pre învingătoriul protivnic cu acea i­­deă, vă numai prin concesii la puterea trăntită jos își va putea cumpăra liniște și folosirea câștigului său. Deacă de altmin­­trea adeseori reacțiile cele mai însemnate sănt numai organisa­­mișcarea romănească din 1848 avu acel rea rețuită a revoluției, folos deosebit pe partea sa, căci e simptoma unui proces mare, care suci tot deodată și Rusia și slavii de miazăzi, scop oblirea totalului contrast, și a prietinilor lui nu putu opri procesul acesta. aceea căzu și trebui să cadă, și are de Eliad Eliad numai de căci vru să dezlege o întrebare, ce atinge tot­deodată și pre Rusia și pre slavii Turciei, de pu­­terea sa și în stricitele hotare ale Romăniei. Nenorocul lui, ce­l pedepsi pentru înșelările de sine, patrrei lui îi fu spre bine, și iar aduse întrebările eii interne în coerința, în care pot să se deslege. Ce zice D. de Hacsthausen de Storoveți (secta Rușilor de cre­­dința vechie), că adecă au asupra Rusiei și a guvernemăntului cu­ putere secretă și adăncă morală și sănt regulatorul, care cunoaște stăpănirea de pe căt de departe poate merge cu refor­­mele; aceeași cu mai mult drept se poate zice de slavii Turciei. Pe cănd cei de credința vechie din Rusia și au făcut de lege, a păși la reformele sale cu grijă și co încerul; respectul la Slavii de miazăzi întețește pre Rusia pe calea reformelor, și așa asu­­pra desvoltării relățiunilor organice în întregul resărit Eu­­ropean are înfluință întețitoare. Slavul Turciei e departe, de a se privi pre sine rob; el își plătește banii capului și dijma, dar pămăntul, ce'l lucră, îl ține de avere personală, și unica lui năzuință țintește numai la surparea dom­niei streine, rea da libertatea Romănul din contră, trăit supt o castă de domni dinlăuntru, carea­­l mai împiedecă la folosi­­sa personală, care au adeverat încă au acest iobagiu (clăcaș), și și acuma mai e legat de pămăntul, cel lu­­cră; dar ce aducem­-aminte tatea personală! - îl păzesc în năzuința cătră liber­­Reforma lui Constantin Mavrocordat și contimpuranele ho­­tărâri ale adunărilor generale moldovene și romăne - zavera lui Vladimirescu - recunoașterea dreptului de stăpănire, ce­l dete regulamentul lui Chiselef țeranilor pe doane părți din bunul lucrat de ei - concesiile, ce le aduse tractatul de Balta Li­­mei reformătorilor agrari,­­ ce putere să fiă în stare, de a nimici toate aceste aduceri aminte, și de a resturna toate pretențiile, care sănt basate pe eveniminte și titula de drept ace de mari și de ponderoase? Rusia? Oare nu chiar dănsa au pri­­cinuit propasul cel mai îsemnat în legislația Principatelor? Au­ nu dănsa au pregătit oblirea contrastului, ce exista între constituția romănească și între împrejurările Slavilor de mia­­zăzi? Mai în­colo, pu au fiert chiar în Rusia din începutul surei acesteia un proces, care au dat clăcașilor pănă acum mai multe libertăți, cu căte au dobăndit Romăvii cu toate hotărârile adu­­nării lor generale pănă acuma? -­­șerni­le, cele pără acum încă nu prea chiare, despre re­­forme dinlăuntru, cu care se ocupă stăpănirea rusească dela în­­cherea păcii din urmă, au cel puțin arăta adever, că esperința ce o au produs în națiune lupta cu Turcismul și cu apusul, face sigură trebuință de propășire în legislație. Dar direcțiunea, în carea are de a se face acea propășire, au nu e tu­ri­ pri­n aceea țintă mare istorică a Rusiei ? Nu trebue să meargă într 'acolo a obli contrastul cu constituția ținutului slavic de miazăzi, va să zică, a face recunoscută cu 'ncetul personalitatea țeranului în Rusia mare, și în chipul acesta a face pre Rusia tot mai aptă, de a pune picorul în lumea greco- slavică a miazăzilor sale?­­ Într'aceea preste întrebarea legislației interne a Princi­­patelor dunărene a­u apucat alta deasupra, ce țintește la consti­­tuarea lor politică, și întărâtarea, ce o produc pertractările de acum despre îm­­preunarea Principatelor, e mai vărtos un element, în care pa­­tima intereselor, care se crucișiau în întrebările din lăuntru ale Romănilor, iar se poate aprinde. Repedea cădere a lui Dar printr'aceea cea dintăiu nu e delăturată *”) urmare din Nr. 69 a. c. Monarhia Austrană. Transilvania. Sighișoară, 15 Sept. Vineri cam pe la 2 oare după a­­meazi fuserăm norociți cu pretenția D. Consiliariu de școale Dr. Pavel Vasici, care a­e sosi aici fără veste din Ciuc. Măria Sa trasă la D. Protopop Zaharie Boi, și după ce cercetă și întrebă despre cele ce țin de școală, era să purceadă mai departe cătră Mediaș, însă bătrănul noastru Părinte Protopap plin de bucurie o vedea pre oaspete cel dorit în lăcașul său, se rugă, ca D. Consiliariu să remănă pe ziua viitoare, fiindcă era praznic mare, și oamenii, carii la sosirea Măriei Sale erau îm­­părțiți pe la lucru, se vor aduna la sa. Biserică, ca să audă din rostul său învățătura despre lipsa școalei, și despre mo­­dul cum sar putea înzestra aceasta. La rugarea aceasta a I. Proponou se hotărâ D. Consiliariu cu atăt mai mult a­semănea

Next