Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-09-11 / nr. 37
adresate către espeditură. Prețiul este pe prenumerației pentru Sigilu an 4. fl. m. c. ear pe o jumătate de an 2. fl. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei Mibiiu 11. Septemvrie. 1858.și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 9 f. pe 7, an 4 fl. 30 cr. m. c. - Inseratele se plătescu penru întâiea oară cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. - Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe affară la C. R. paște, cu bani gata, prin scrisori francate, No 32. ACULU VI. Cum cinstim noi locuințele reposaților noștrii? (În sireere). Să zicem acum însă și aceea, că țintirimele săni închise, totuși mai trebuiește încă, ca și înlăuntru să fie rănduite și curate. Cu îngroparea trupurilor, ce le cere jertfe, moartea cea nempăcată, nu se acopere în noi aducerea aminte de cei adormiți, ci icoana lor ne remăne ca un amanet de preț nemesurat pe toată viața. Aducerea aminte de fețele, de cuvintele, deportările lor, relasă în inimele voastre o suvenire de nespusă dulceață; chiar și deasă nu au făcut vreo neplăcere, după moartele săntem aplecați, a le uita și erta toate. Legătura, ce oncoroiase între noi și ei viața, moartea nu o rupse, ci întări Reposații noștrii au murit ca ei din staulul lui He, și au sfănta și pe resturnabila lui promisiune, că unde va fi el, acolo vor fi și credincioșii lui. Eideră sănt vii, trăiesc, ba încă trăiesc cu He în fericire deplină, cănd noi nci încă săntem în fierbințeala luptei. Astfeliu de cugete ar trebui să ne povățuescă pre noi cești vii față cu cei morți. Și deaca ar fi asta, atunci desigur și 'n cinstirea mormintelor lor am areta altă întrecere. N'ar păpădi plăntele nechiemate florile de pe mormintele lor; n'am suferi noi, ca căile prin această împărăție a morții să se umple de tot oeriul de uriciun și să împiedece umblarea; n'am lăsa, să devină mormintele niște mușunoaie pustii, cărora să nu le știi începutul și sfărșitul; nu neam uita cu nepăsare, cănd cineva - fie chiar și dintre mai marii noștrii-ar pecineti locul acesta neatine prin pașterea lui cu vitele ș. a. ș. a. Cărări frumoase near povățui cruciș curmeziș printre cei dormitori fericiți de aici; scaune de pămănt ori lemn ori peatră near învita la petrecere mai multă, la această poartă a ceriului; cununi proaspete near întămpina de pe toate mormintele; crucea, semnul măntuirei, near străluci dela toate căpătuiele cu blănda sa lumină; pomi stufoși near umbri și near înfățișa în toată primăvara prin înnoirea vestmăntului lor măreața icoană a învierii noastre. În lumina creștinismului moartea nu e despărțire pe vecie - căci atunci cine ar mai putea șterge vreodată lacrămile de pe fețele noastre, -ci e numai o trecere trebuincioasă pentru dobăndirea împreunării cu cei premerși ai noștrii și cu He, pentru aceea dar și icoana eii, ce se oglindă în ținuirime, n'ar trebui să o facem spăimăntătoare, ci căt de blăndă și de drăgălașă. Căci noi mulțămită Măntuitoriului lumei nu săntem „ca ceia, ce n'au nădejde! Lăsăm deschisă întrebarea: Cine poartă vina, de se află țintirimele voastre în stare așa părăsită? Oare să nu fie de vină-ce'i drept pui păcat! - parte Preoții, că nu spun poporenilor despre sfințenia acelor locuri ori nu le dau prin faptele sale cuvenita cinstire? Dar nu e de vină și poporul, care mai cu seamă în zilele de acum s'au înrăit și îndărătnicit preste mesură, încăt adeseori și glasurile celor mai buni Preoți resună 'n pustiie? Aici dar încă e un loc deschis de lucrare pentru aceia, carii vor să și asigureze numele de binevoitori, luminători ba căteodată pedepnsitori ai poporului! Să lucrăm dară toți cei chiemați și aptr acolo, ca țintirimele noastre să priimească altă față, de cum camau astăzi! Ori deasă aleasta pe lăngă toate povețele și ale acestui jurnal din anii trecuți, p o vrem, apoi să ne rușinăm „barem a mai nuși astfeliu de pustiietăți părăsite” țintirime, îngropători, progadii și locuri de odihnă de spiritele rărosaților. Monarhia Austriacă. Transilvania, Sibiiu serăm norociți 9. Sent. De mai multe săptămâni sua înțelege că Maestatea Sa Prea Înălțatul nostru Monară, care cu nespusă părintească îngrijire priveghieză asupra tuturor supușilor săi, sau îndurat prea grațice, a ne denumi de Guvernator pentru țara noastră are unul dintre cei mai străluciți Principi, - pe Serenitatea Sa Principele FRIDRIC de LINTENSTRICN, bucuria aceasta ne creștea în toate zilele, și lăcuitorii Ardealului nu doreau nimica mai tare ca sosirea Serenitatei Sale; cănd iată ne și sosește dorita scrie, că sosirea Înaltului oeșe în Sibiu, eotărâtă tocmai pe ziua nascerei Născătoarei de Dumnezeu, adeca pe ziua de eri stră capitală carea. Nu era inimă în întreaga noasă nu fi așteptat cu bucurie ziua aceasta, și fiește care pare că vrea a adaoge ceva la strălucirea și solenitatea zilei pomenite. Eri încă de dimineață era o mișcare veselă pe toate stradele capitalei noastre, o bucurie oreșcare se putea observa pe fețele tuturora, pănă la unul. Din partea Maghistratului și a comunitatei au eșit o deputațiune pănă la vecinul sat Turnișor, unde la 11 ore se dădură signalele cum că Serenitatea Sa lu sosit aci, fiind apoi întimpinat cu o cuvântare din partea D-lui Senator Șuster, pe care după ce lau ascultat Serenitatea Sa cu părinteasca bunavoință și dragoste, plecă iară întră bălăreți, și imitat Mișcarea flamurelor ce fălfăia din toate turnurile și sunetul clopotelor ce umplea atmosfera, ne au făcut destul de timpuriu să pricepem, că momentul așteptat se așa au și fost, Serenitatea Sa au și sosit aci tocmai la 117 ore petrecut de vivatele poporului și primit cu Serenitatea Sa Înaltul Principe întră în Sibiiu prin suburbiul Iosefin, unde ajungănd la poarta de triumă ce era găpropie, și doritul espe numai este departe, un englusiasm întru adevăr mare, tită atât de maestetic, decorată întră altele și cu insigniile familiei Serenitatei Sale, fasă primit iarăș prin o cuvântare ținută din partea Dlui I. Hain, care descoperi omagiul adus din partea cetățenilor Sibieni, după care Serenitatea Sa mearsă prin mijlocul tiperimei școlare ce sta în două șiruri, a tuturor țesturilor și a unui ponor foarte numeros, pănă la cvatirul gătit, unde după ce fu primit afară de cătră D. c. r. Feldmașul septenant de Mahio, și de înalta generalitate, cercetând trupele militari, apoi în casă fusă primit de cătră Consiliarii de stat: Esselenția Sa Înalt preasfințitul P. Episcop Andreiu Baron de Șaguna, care era trimes încă și echipagiul seu pănă la Secel înaintea Serenii. Sale, de cătră Vesel. La Baronul de Brutepatal ș. a. urmănd apoi primirile mai departe, înfățoșindusă toate branșele, c. r. precum și preoțimea tuturor confesiunilor, și deputațiunile cămărilor de industrie și comerț din Brașov și Cluj. Primirea cea caldă și cuvintele cele dulci rostite din partea Serenității Sale D. Guvernator, ne umplu de cea mai vie speranță ce o avem pentru viitoriul patriei noastre. După ameazi la 3 ore, au urmat un prânz strălucit la Eeselenția Sa P. Episcop, la care au fost atăt de norocit a primi întăia oară pe Serenitatea Sa noul nostru Guvernătoriu, dinpreună cu înalta generalitate și șefii tuturor branșelor, unde Esselenția Sa P. Episcop au rădicat toaste pentru Maestatea Sa Împăratul și întreaga casă domnitoare, și pentru norocoasa sosire a Serenității Sale, la carea au închinat și Serenitatea Sa, esprimănduși înalta sa dorire, ce o nutrește pentru prosperarea patriei noastre; supt sare timp afară în curtea reședinței Episcopești banda militară esecuta cele mai plăcute piese. Seara la 9 ore au urmat o serenadă pompoasă înaintea reședinței Serenitatei Sale D. Guvernator, unde de o parte tinerimea școlie sta în șiruri cu făclii aprinse prin musica vocală, iară de altă parte banda militară, erau chiemat o mulțime de popor atăt de mare, încăt nici odată nu ni se păru piața capitalei noastre atăt de îngustă, ca tocmai astă seară atăta bucurie ziua de eri, Astoeliu serbarăm dată cu care pentru toți lăcuitorii patriei noastre, va rămânea, una dintre zilele cele mai însemnate pentru totdeauna. Tocmai înțeleserăm trista scrie că Înnălția Sa Arhiducesa Margareta, soția Înnălții Sale Arhiducelui Carl Ludvic Guvernătoriului din Tirol, au răposat în 15 spre 16 curg. n. noaptea la 117 ore, abia numai în vârstă de 10 ani. De supt poala muntelui 28 Aug. (Încheere). Dar nu stiu pentru ce să mai disputăm un obiect atăt de practic, o asertațiune atăt de lămurită, mai bine să ne vedem de treabăne să căutăm toate căile, toate mijloacele cele legiute spre a ne asigura starea materială, și se continuăm pe intrerupt treaba suolelor, să ne înțelegem întră noi cum să ne scim ajuta înșine, să putim siliți a aștepta tot numai ajutoriul altora. Dar mi să pare me luă gura pre dinnainte, me depărtam prea tare de aceea ce eram să vorbesc, voiam să scriu ceva de pre la noi, cu toate că din cele zise pănă acum va fi înțeles fiește cine, care ne este starea materială în ziua de azi și cum trăim? și fiindcă zisem, că cultura și starea intelectuală a fieștecărui popor este atât de strâns legată de aceea a stărei lui materiale, așa de sine se va înțelege că nici aceasta ne este mai favorabilă decăt aceea. Școli comunale se rădicară și se ma rădică pe zi ce merge ici colea, însă durerea acelea încă nu ne pot garantisa o cultură mai înaltă, ba cu aneroe ne pot forma chiar și numai o clasă de mijloc, deorece învățătorii încă pune sănt dotați asade mai multe trăsuri. -