Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-07-28 / nr. 30
118 Sibiiu 27 Iulie v. Contărirea Maestații Sale a Împăratului Austriei, cu Principele regentu din Prusia, deși e întru adevăru un actu momentosu pentru politica de față, pe lăngă toată versiunile ce se aflămu pro și contra, citate de jiurnalele germane, mai e încă și pănă azi o carte închisă cu șiepte sigile. Tot ce pogem înțălege de aci este, că prin contălnirea din Teplița s'a făcutu o apropiere prietenoasă, promițătoare de multe bune, întră Austria și Prusia; daru de încheerea vreunui tractatu de alianță încă nu se aude nimica cu siguritate. Franța, după cum ni se pare, iară vrea să apropie pe aliata sa cea vechie pe Anglia, lăngă sine. Unii vreau să vrează că prenoirea alianței întră Franța și Anglia, ar fi o demonstrațiune, fapă cu contălnirea din Tenkițn, ceea ce nu se poate adeveri. Rusia cu deosebire nu privește prietenia acestora două poteri de o coabe bună pentru dănsa, și se teme, că prietenia acestora două poteri iară o voru împiedeca, ca să nuși poată esecuta în orientu planurile sale după placa. Din Siria, nici o veste bună. O scrisoare din Damascu anunță, după o depeșă din Marsilia, că acolo (în Damascu,) a văzutu jertfa cruzimiloru 2000 de inimi. În 13 iul. p. încă totu se mai continuau măcelăriile. Poarta protestează în contra ocupărei Siriei, prin trupele francese și englese O espedițiune comună în Siria din partea tuturoru poteriloru mari s'a totu amănatu pănă în ziua de astăzi, după cum se aude mai mult din diversiunea opiniunilor Rusiei Dealtmintrelea espedițiunea pomenită se va întămpla nesmintitu., Monitorul, anunță, că ambasadorii puteriloru străine din Parisu, a subscrisu în 3 Augustu protocolul pentru espedițiunea în Siria, ba „Constituționelul” zice, că trupele francese a și primitu mandatul ca să plece. Rusia își ține încă de mai demultu trupe gata pentru astă espedițiune, și jurnalele rusești, însetate de răsbunare în contra Turciei, strigă răgușindu: la arme! Negoțiațiunile întră Neapolea și Sardinia, ținu neîntreruptu, legații aleargă de acolo aci, și iară îndărăptu, dar pănă acum nu sa pututu încă ajunge cu tărgulu unii pe alți. Sa încheiatu un armistițiu daru nu va să țână multu, căci Garibaldi din Mesina, se gătește a desbarca pe pămăntul Neapolei. Guvernul neapolitanu e aplecatu a primi proposițiunile Sardiniei, și a apăra o causă comună cu aceasta, numai la un attacu asupra Veneției nu va să fee parte, promite totuși a conlucra pentru recăștigarea acestei provinții, prelăngă o despăgubire în bani. Gazeta germană. „Fogtescuitz” scrie: Din Viena sa telegrafatu la „A. G. di Vegona,” în 31 Iulie, cum că Maestatea Sa Împăratul, se va încorona în Buda Pesta, în luna lui Septemvrie. (a. c.) Viena 23 Iulie. Senatulu imp. îmulțitu, carele din”/„ Iulie n'au mai ținutu nici o ședință plenară, încă totu mai pauzează, daru cu atâta mai mare activitate desvoaltă comitetele și subcomitetele aceluia. După cumu scimu, din partea Senatului s'au fostu rănduitu unu comitetu din 21 membrii, care se despărțitu în mai multe subcomitete se ocupă cu cercetarea bugetului Statului, și alte două comitete, dintre care unulu pentru protocolulu de pămănturi, și celălaltgu pentru procedura de învoieli. Ceste două din urmă, precumu și subcomitetele celui mare de 21 membrii s'au gătatu de multu prelucrările sale, iară comitetulu celoru 21, menitu pentru bugetu, d'abea ce s'au sevărșitu în săptămăna decursă anteconsultările sale, și numai luni în săptămăna viitoare ăși va începe ședințele regulate și respective desbaterile asupra bugetului, ca apoi săși poată subșterne raportulu respectivu Senatului îmulțitu, ce va putea avea locu numai preste 8-40 zile, și nu mai curăndu. Cu câtu este restămpulu între ședința plenară din urmă și cea următoare mai mare, și de ce se apropie mai tare reînceperea desbateriloru plenare, cu atâta devine și curiositatea mai mare, mai cu seamă auzinduse, că desbaterile următoare asupra bugetului în deobște voru avea a fi foarte grandioase. Pre lăngă acestea se sună, că din partea unoru Senatori imperaru fi gata unu programu, a se subșterne Senatului, despre îndividualitatea politică istorică a fiecărei țări de coroană, și așezarea tuturoru Țăriloru într'o stare egală, va să zică: autonomia, fiecărei țări pe temeiulu ei istorico-politicu cu administrațiunea sa proprie. După cumu se sună, programulu acesta se va sprijini în comitetu de o majoritate absolută, și se crede, că și în Senatulu imper.,, deaca va ajunge pănă acolo, - ăși va căștiga o majoritate absolută. Ce se atinge de ordinăciunea de curăndu ieșită în privința limbeloru, se zice, că ceea ce privește la Ardealu și Bănatu, va suferi o modificațiune, ca adecă, să se poată scrie și lucra procesele și din partea Advocațiloru în limba romănă, se înțelege, că din partea Advocațiloru romăni, mi pentru părțile romăne. Auzimu în sfărșitu, din isvoru siguru, ca la petițiunea pentru reuniune, aru fi și urmatu o resoluțiune din partea Presidiului în Locuuiințe ardelene, și că s'aru fi și făcutu dispozițiile cuvenite în urma aceleea, pentru compunerea statuteloru. - De pe murășu ?2/, Iulie 1860. Domnule Redacatoru! Dacă amu frunzăritu purâăntelu istoria trecutului, cartea aceea, care pe face cunoscuți pănă și cu popoarăle care a viețuitu cu zeci de seculi înnaintea noastră, și care ne poate fi totudeauna dăscălița cea mai fidelă, care arătă adune calamitățile precum și zilele cele bune ale trecutului, vițiile întocmai ca și vărtuțile popoareloru antice și moderne, pănă în ziua de astăzi, vomu prea lesne, putea observa că fieștecare eru, fieștecare epocă își are caracteristica sa deosebită, care sa usuatu a se numi spiritulu veacului, după care au apoi a se acomoda și spiritele oameniloru. Așa aflămusesevurile cuceririlor, în care subjugarea, împunerea cu forța, se privea de o vărtute, de unu eroismu. Rflămu iarăși veacuri în care domneau atătu de putinte ideile religiunei, încătu mulți treceau din credința cea adevărată basată pe învățăturile măntuitoriului, în bigotism, și de aci chiar în fanatismu, a cărui urmare o aflăm în răsboaiele cruciate. Întocmai aflămu și astăzi domnindu în toate atriile Europei, o idee, și încă cea mai sublimă, ce a sădito creatorele în inima fieștecărui pămănteanvu, ideea cea mai potiită salutariu. Istoria e margoră, că acestu poporu, s'a respectatu limbă, religiune, datini, căntece, naționalității.” Anevoe vei întimpina astăzi unu poporu în Europa, care să nu dăe semne de viață pentru limba și naționalitatea sa, ba chiaru și în popoarăle cele mai mici batu inimile cu neastămpărare pentru propășirea și asigurarea limbei loru. Aceasta e avi versul acela, ce strigă „gătiți calea Domnului,” e cuvăntulu celu rostitu din milioane de suflete, căruia, caută să i se plece totu genuncele. O vorbă ca o sută, e, producerea spiritului timpului, care predomnește astăzi preste toate caietele.Nu numai istoria, daru chiaru și rațiunea ne spune, că unu popul întocmai ca și un individu, nu poate via moralicește fără de acestu productu, fără de a simți în înțălesu naționalu. Acesta e unicul principiu sublimu și setutu, care face pe fieștecare populu, să simtă și să crează că trăește și va a trăi, principiu, ce garantează unui ponul nasul liberu cătră centrul, cătră limanul umanu și fericitoriu. Popululu romănu, a respectatu totudeauna cu cea mai vie religiositate acestu principiu le grafului romănu, ci spre portul naționalu, și cu unu cuvăntu totu ce servește spre garanța vieței sale naționale, ca ori care altu populu din lumea largă. Calamitățile trecului ce se slobozeau asupra bietului romănu, la știutu despoia de toate, la putulu lăsa săracu de avare, săracu de știință, abia cu suflețelul în oase, dar nu și de tradițiunile strămoșeștzi. Credința lui a fostu totudeauna vitală, inimai totudeauna convinsă că, elu e unu populu destinatu să trăească. Acestu simțămăntu se desvoltă și astăzi în pieptul flui de și moderatu întră condiniile legalităței, totuși destul de frumosu și cu potere de ajunsu. Coloanele jurnaleloru noastre romăne încă săntu o dovadă destul de vie despre aceste simțiminte. În asemenea înțălesu în timpinaiu de curăndu doi articuli în anii 26 -27 și 28 a „Te- Mai nainte de toate amu a anota că acești articuli a fostu în părțile noastre foarte bine primiți, și cu deosebire celu alu Dlui Vărnava, din țara Ol- Eu însă în aderea convincțiunei de care me voflu străbătutu, cum că adeca acestu organu,Telegr. rom. dă lor tuturoru discusiunilor ce potu face unu obiectu fie harem încătra acomodatu pentru jurnalistică, 'mi iau îndrăzneală a faceunele observăciuni asupra întroducerei costumului naționalu la noi la romăni. E unu lucru afară de cum că portul veșminteloru, contribue încătva și poate chiaru multu la caracteristica dinafară a unui poporu, și din acestu punctu de vedere zicu, că n'aru avea nimenea cuvăntu ași face vreo reflecsiune în contra acestuia, daru mintea sănătoasă ne învață, ca omulu totudeauna să se îngrijască mai nainte de trebile și lucrurile care i săntu mai oportune și neînconjurate, și numai după aceea de cele ce i facu o mai mică trebuință, de lucrurile secundarie. E întrebarea însă, că oare căte alte trebuințe mai mari și mai de linsă avemu poi decăzu costumul? Să aruncămu numai puțântelu o obiadă în jurul nostru, să considerămu cu seriositate la cercum stările și cu deosebire la timpulu celu importantu și viitivu din zioa de azi, și numai decătu ne vomu convinge, că mai avemu alte trebi de a isprăvi, înnainte de a ne ocupa cu costumulu. Eu nu săntu dară nici va sătu în contra costumului, ca în contra unui obiect, ce se cuprinde în periferia naționalităței noastre, doamne apără și săpgu convinsu, că atătu Domrea costumului naționalu, vreau numai să zicu, că noi să nu ne apucămu încă de un lucru, fără care amu pututu fi și fără de care amu mai putea rămănea respectul nostru naționalu.„Precumu religiunea se manifestează semne din afară, prin ritualul ceremoniale, și serbătorile sale, așa și naționalitatea se obiectivează potrivitu numai prin obiceiurile și sdlenitățile sale, apoi regele se Pentiam prin portul paționalu,” - săntu cuvintele Dlui Vărnava. Credu că nu me înșelu nici decum dacă bugetu, că Dl. corespondinte prin asertul acesta, nu vrea să zică nici mai mult, nici mai puțănu, decătu, ca fiind cineva romănu din năuntru, să die romănu și dinafară. - Ei bine Domnule, dacă e mai căci eu așiu căuta deocamdată esteriorulu, în obiectivarea altoru lucruri mai oportune pentru garanța esistinței naționale, decăt ce e reformarea portului, pe care pănă una altă întocmai cu obiceiurile dinpreună le aru mai observa poporulu, care lea observatu de seculi de ani. Dl. Corespondinte ne spune, că în zile de răndu potemu să umblăm tului, toată îndoiala, nui corespondinte din țara oltului, noștrii tineri din Pesta, a avutu cea mai curată tendință, nițelu fără a iată că săntemu una suberi cătu și bravii mai nobilă și recomendăndu ne întroducecea mai mică dauna în în principiu, și prin treaba așa, osebirea e nu