Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-09-16 / nr. 74

socom­ de a țiști o asemenea ținere în ședințele Comisio­­nale și de conferințe, în care să se fie învoitu, la deschiderea ședinții comitetului din țăiu, ce dea protestu asupra va­­poarei cond­useloru acestoru comisiuni și fără să supună la desbateri propusețiile preșiedintelui, să ce răsfire. Apoldulu de susu 2 Septemvrie (interdiatu.). Suntu îteo sateva cieci de ani decandu Comuna noastra sa siliș asi face o ssoala, in care se invetia pruncii fric­a lui Domnediei, ascultarea de mai marii sei, amogirea Patriei, a bisericei si a natiunei sale, daru din multe cause demne de tanguita „ care bucurosu vremu a le dă uitarii, nu putu iz­­buti. Ba ce se neauditu în altu locu, cas­a care o darui unu crestinu pe sem­a ssoatei se vendu, se incepu a zidi alta de laturea satului. apoi si acesta remase cu fundamentulu pusu o ruina, care intru adeveru ca nu ne face nici o cadire. De vreo câtiv­a ani insoase imbarbatati de Domnulu Consiliariu de ssole la cladirea unei ssole mai corespundiatare scopului si radiei . bisericei nos­re ortodosse, de care se tiene toata comun­a, nu ne gandiramu multu, ci faspeama unu planu de ssola prin D. Inginieru Saegm­eg si era pe aci, pe aci se ne apucamu de zidirea ei. Inse si aci intimpinaramu pedece grele. ast­­fel iu, catu cei mai bine simtiatori veniru la cugetu, ca in A­­poldulu Mare nu se va mai infiinti­a nici o data o scala sp­­ti­nsioasa, ci voru umbla ca si pana acuma prin case straine, sparte si ruinate cu beti inveliacei. Inse sandu e speranti­a mai departe, atunci e Dumnedien mai aprope, pentru ca candu amegintia a se stinge, si cea de pre urma schintea a fregan­­tiei noastre , angerulu binevestitoriu , Eseleniia Sa­rgheoa­­nulu nostru Archiareu A­ndreiu Bar. de Siagun­ a cu D. Consiliariu de scoale Dr. Vasiciu , veni la noi in satu si In­­andu cu insasi man'a sa parusiulu ne arata si desemna loculu, unde se ne facemu ssoa'a dendune tot­ odata si agsinegess'a binecuventare, si dicandu aci va fi ssoa'a. Firesce ca o ast­­feliu de frumoasa demustrare a Archiereului nostru nu putu se temana stegra, precumu nici nu remasa, ca­ci nu multu dupa aceea veni earasi D. Consili­ghii Vasiliu spD. Inginiru Gaert­­ner si dupa ce mesurara foculu si-lu aflara bunu pentru zidire, apoi nici comun­a nostra politica nu ne facu nici o i­pedecare, ci bucurosu ne ingadui ace­a locu spre scopulu acesta faptu, ba “prin influint”a D. Jude regescu si a D. Inspectoru ni se pro­­misera si cheltuelile din lad­a comunala, numai lucrulu de mana remase pe sem­a nostra. Deci ne apucaramu in numele lui Dumnedieu si sparseramu­reatga, o aduseramu la losula destinatu si astadi avemu bucuri­a a vedea asest'a frumosa sla­­dire cu catu redicata pana subtu coperisiu.­­ Eri vedeamu fecirele romane umblandu prin satu in tote partile de a flori fara se fiu cuge­atu cineva la scopulu pentru care se culegeau Daru fininduse zidulu la 4 paghe dupa amedi, vedindulu imrodo­bitu cu cununi de flori, si apoiîndu pe Maiestri strigandu „la vivuturi“* de pe zidu, inspectorulu ssoatei losale si totoodata ingrigitoriulu la acesta zidire, alerga cu doue cupe de vinu pe zidu, si dupa ce schimba dupa obiceiu cu Maiestrii tana­­rulu cu vinu, multiemira mai intaiu­lui Dumnediei, ca au ro­­tutu redica zidulu fara nici o primejdia. harele pentru sanetatea Eselentiei Sale Parintelui Episcopu alu nostru Andreiu Bar. de Siaguna, care nea binecuven­tatu si indemnatu spre zidirea acestei case de ssola, ce totu odata este si fa'a comunei nóstre bisericesci, pentru sanetatea D. Cons. de ssoale Dr. Vasiciu, care nea statu cu sfatulu intru ajutoriu si nea sustienutu sreganti'a se sandu ca din semu cu a­­nim­ a, pentru D. Jude regescu Pia Macelariu care nea spri­­jinitu în tote intreprinderile noastre; pentru D. Inspectoru Vendei “care inca ne a datp mana de ajutoriu; pentru Comuna sa­­tessa care nea sprijinitu cu ajutoriu insemnatu si pentru altii. Vinalu curgea din tote partile pana si P. O. Domnu paroclu evangelicu Gestalter ne onoră cu 4 cupe de vinu audindu ca s'a fi­­nitu zidulu. Dupa aceea trecuramu peste drumu lu inspectorulu s soleile sale D. I. Iridon, unde maiestrii fura osretati cu o cina bunicica „ aci petrecuramu cu bucuria mai multe ore. — Del Dumnedieu că totu subt inaltulu seu scutu se potemu lucră si ce a mai remasu, si se ne ajute a vedea catu curendu tineri­­mea scolara a noastra intrandu in cas­a museloru, in care se se luminese si sgessa marindu pre Dumnedieu, celoru ce au ingrijitu pentru hran­a safletesca si multiemindu a loru. Mai multi, catra unu regimentu roma­­nescu in Itali­a. Sened­a 10 Septemvrie 1862 L. In familia noistra a regimentulu s. r. de redestrime Ma­­rele Duce de Baden N-r. 50 - se petrecu a­ tadi unu actu, care ne pusa bucuria ea durerea în cumpana. i Colonelu­lu nostru celu maita iubitu, se arată astadi la 9­re înaintea regimentului, care eră insigata in parada pentru primirea serbatoresca. Dupa ce i se faci ondirea cuvenita, si dupa ce treci pe dinaintea fireloru , si ordină a se formă trup­a in 4 cornuri. Elu intra apoi in mediu locu, chiamă pe toti DD, oficiri la sine, si prin cuvinte dulci si rapitore de inima, 'si lua din'a buna de la ei, stringandu man­a fiacaruia. Dpra a­­cesta unula dintre domnii oficiri romani, seti se datiloga tra­­ducerea romana a celei mai de pe urma ordinaciuni, ce o in­­drepta Domnulu Colonelu earga regimentu. Feciorii suntu toti români de pe la Patiegi, Zarandu, Abrudu in susu pana la Blasiu, Turd­a si Regina. Deci traducerea se facu dupa do­­rinti­a espresiva a Domnului Colonelu in cuvinte catu s'a ro­­tutu de populare, pentru că fiacare din ei se intielega totu sunetulu. Ea cuprinde mai de argore toate impregiurarile si caus­a a­­cestei serbari „ de aceea o Rogins'a reg­mentului lasu se urmedia: in 10 Septemvrie 1862! Asiadi dau comanda regimentului in­tegi, in sama Dom­­nului Oberstlicutenant Schwaiger, rentga-sa eu. dn induga­­rea Maiestatei Sale Inaltiatului Imregatț, am incaputu briga­­diru si me ducu la Mantua. Me despartiescu cu parere de reu de asesta regimentu, pentru­ ca in cei 6 ani ce­ram so­­mandati, mi-a venitu asta de iubitu si de pretiuitu. Vemad­­lurisescu in adeveru, ca eram cuprinsu de re care neplacere, sanda am luatu somand­a regimentului in sama, audindu de intemplarile cele triste, cu cari mele celu bunu in­treg­a romanesca si­ a stricatu regimentulu nu­­in primaver­a anului 18.6. Voi ati venitu la Lembergu cu unu nume nu pre frumosu. si asta , eram care sauna ingrijitu despre purtarea vóstra. Dara temerea mea, cu care am fostu intratu în regimentu, nu a trenutu multu, neplacerea a peritu indata, caci eu om aflatu aci, cum nam, asceptatu, ofietii alesi si bine dezghinsi, c­arge si feciori de frunte, cari, desa-i inveti cu bine si-i indgerti cu Mandella, ii poti duce si plecă ori­unde. De aceea eu m'am­ apucatu, tot adeun­a cu Mandella, cu linisce, a purti carma regimentului si cu cumpetu bunu. M'am hoteritu se fiu totudeun­a eu dreptate, si cata ca am esilu­ forte bine in sareta cu toate. Voi a'si fostu totudeun­a harnici si de omenia. Despre acesta avemu dovedi prin aceea, ca, regimentulu au capatatu landa in totu loculu, si dela mai marii sei cei mai inalti, a fostu vechiuti cu ochi buni si iubit in tote garnisonele, unde a fostu de atunci insoase, si a lasatu pe totu loculu o adurere aminte buna si pretinoasa. Inca nici o intemrlagie nu mi-a ven­tu inainte, care mi-aru ca siună o aducere aminte amara. Arareori a fostu de lipsa unu cuventu mai aspru, caci eră destulu , numai se-si arate mai marele voia si dogm­ti­a, si indata se implineau tote. De aceea me despartiescu de voi, cu inim­a sfasiata de durere, ca carau masiv desparti de o familia scumpa si iubita. Mi face forte la inima bjele regimentului in trecut si a fia­­caruia din voi. De aceea mai indresnescu a ve aduce aminte, ca se fiti credinciosi si statognisi cumu au fosta parintii vostrii. Acesta virtute, adesa sghedinit­a, e cea mai alesa si mai scumpa a ostasiului, ea e forte pretiuita si bine resplatita de Maies­­tatea Sa Inaltiatulu Imregati, pe cumu ne arata metalia de auru, care stralucesce pe stegulu batalionului antaiu. Arun­­cati numai ochii la acestu semnu preinaltu, prin care se ges­­plateste sghedinit'a aselog'a, cari au purtatu stralucitele arme in acestu regimentu mai inainte. Vedeti ce semnu frumosu ne-au lasatu ei spre indemnare, sa se tienemu si noi credintia că densii. Aducetive dara totudean'a aminte de acestu semna stralu­­citu „ si atunci nu veti uită nici odata, de detagi­a cea santa si de juramentulu pusti. Atunci veti urmă as­menea prim­it­­oru vostri, veti sta cu taria in rgotiv­a ori cerci amagigi si instelari, ce ar fi ori catu de lasomosa. Eu multiumescu din totu sufletulu tuturoru DD. oficir­ pen­­tru stradania si ajutoriulu loru cela cu sporiu bonu, “ura voao fecioriloru, pentru ascultarea , supunerea si purtarea Hostga cea buna, si asta mai pe urma ve­dicu cu toata inima, ghemaneti cu Dumnedieri, sanatosi si in pace“. Appel m. p. Colonel. Dupa acesta mersara din fiasare compania cei mai belgani “soldati din tota plas­a inainte la Domnulu Colonelu spre a-i dă multiumirea umilita pentru­ ca i-a tractatu Ei difera ca numai inaintarea Domnului Colonelu cu unu parinte. ii pate man­­gaiă pentru parerea de reu ce o simtu si ei vediendulu ca se desragtiesse, si agataga in urma dorinti'a cea mai ferbinte de sp - Unu remasu bunu Apoi se redicara pa= n. | |

Next