Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)
1862-01-14 / nr. 4
. p li Deci se vedemu sire, si cum este chiamăiu a lui parte la acasta alegere, firesce dupa normele anomale de pana acumu, fiendu ca altele deocamdata nu avemu, precumă nici pregantia de a esoperă ataghi pe usioru. Mai nainte de tote o serbamu, ca diecesa Transilvaniei si sea a Bucovinei, desi Carlovitiu nu pretinde, ba si depinde întru catura asupra loru suprematia metropolitana, la alegerea acesta nu ia parte de felip, p pentru ca, desi la actele de alegere din anii 1790, 1937 si 1842 fusesera chiamati si episcopii din Ardealu si Bucovina, dar nici in lege si ei in fapta nu se afla urma, despre participarea loru la acele alegeri, apoi si aesip faptu istoricu, ca la alegerile din anii 1744 Si 1749 Brassovulu trimisese cate doi oblegati, să si remase fara totu efeptulu positvu de dreptu, de unde urmedia, ca suprematia Carlovitiului acestoru diesese romane, cu mai multu că unu milionu de romani, e curatu impusa si sustienuta cu puterea, fara nici unu temeiu de dreptu politicu ori canonicu de unde te inttelege, ca continuarea ori perenarea acestei anormitati, acestui abusu hiolinte, aru fi unu pecatu strigatoriu la seghin - mai alesu pentru romanii, carii sar” invoi si a” Conluctă la ea. La alegerea capului metgorolitana din Carlovitiu son“curgu sumatogele siepte diecese: a Aradulu, a Baciului, a Vudei, a Caristadtului, a Pacratiului, a Timisiotei si a Vegsietului, precum si archidiecesa Carlovitiului. Aceste diesese tramita tote la olalta 75 de deputati alegatori, 25 din elevii, 25 din militia si 25 din civili, carii toti forme dia congresulu „ Nationis Ilyricae.“ Alegerea acestor deputati se face prin diesese sub conducerea si supravighierea episcopiloru, carii prin urmare, anume in privinti'a clerului si civililoru,au ocasiune a esercita cea mai deplina inspggere la acestu asta momentosu. Dag' aseasta anomalia — tracă , ducasa, inse se vedemu cum se reparliescu acesti 75 de „deputati asupra sengurateceloru diesese. Dieses'a Aradului alege 3 din cleru si totu atati din civili; dieces'a Baciului 3 din cleru; unulu din miliția si 4 din civili; dieses'a Budei 3 din cleru si 2 din civili; dieses'a Carlstadtului 3 din cleru si 10 din militia; dieses'a Pacratiului 4 din cleru, 6 din militia si 3 din civili, diesesa Timisidriei 3 din cleru, 1 din militia si 4 din civili; diecesa Versierului 3 din cleru, 2 din militia si 5 din civili; in fine archidiecesa 3 din eleru, 5 din militia si 3 din civili. Astadara diecesele mai mari si locuite de unu milionu de romani, adeca diesesa Aredului cu vre o 440,000 de suflete, a Timisidiei cu vre o 400,000 de suflete, si a Versietiu„Tot totu asta de mare, aceste 3 diesese ce cuprinda mai multu că jumatate din intrega provincia si poporatiune, ce iea parte la alegere, aicie sent representate la actulu alegerei nici cu a treia parte din intregulu numeru alu deputatiloru. Anume diecesa Aradului, carea are celu mai mare numeru de romani si celu mai micu de seghi (că la 4—5000) ea se representa numai prin 6 deputati; a Timisidiei, sub carea sentș impartiti ca la 300,000 romani, se representa cu 9 si Versietiulu, ce numera sub sine mai multi români, si abea vreo 40--50.000 de serbi, se representa cu 10 deputati la songresulu „Nationis Sgughisae”, incatu deca romanii la alegerile de deputati, ce se facu in aceste diesese, s'ag' ghesresta deplina, dupa cea mai strensa dreptate, ei totusi in totalitatea loru de peste unu milionu de suflete, marui pute fi representati decatu cu vre o 15 boagoati de ai sei, în farta inseneti odata pana acumu n'au fostu representati la congresele dein Carlovitiu cu mai multi decatu 5-6 membrii, fiindu ceilalti pana la 70 de deputati serbi, asiadara representantii minoritatii segresei cam de 900,000 de suflete. “iad diecesa Aradului de 410000 suflete - cu 6, — diecesă Vadei de 40000 suflete - cu 5, — a Pacratiului de vreo 100,000 suflete - cu 13, dicu treisprediece membri representate dupa negmeie cu stature la adunarea dein Carlovitiu, ori nu e aeista o satira, o ironia în santa Biserica! ori în semena asesta, că ou cupu, cu representatiunea politica a natiunii romane din Ardealu pana la a. 1848, o re presentntiune adi condamnata de / tota lumea si deabvhata prin insusi imperatoriului Deasa omulu cu minte si cu cota combina mai adenea aseasta igonisa representatiune a romaniloru aci in congresu, si iea in consideratiune, cum că cam totu asta de igonica e representatiunea noastra si in celelalte sfere bisericesti, nu pote a nu deveni la supunerea si sgedintia, că, decum vă aptoghii, normărdrii si spstienetogii aceleia nu hoga si fostu, ori nu sentu condusi de celu mai spurcatu spiritu alu nedreptatii, ei cu buna sema si voru A făcutu calcululu numai cu privintia la serbi, lasandu pe romani la o parte, în voia loru libera, de a-si cauta ei insii de sine, candu 'si voru des chide ochii si le va veni bine. Asesta mi-se pare a pima chiaru si din nomenslatițnea „Nationis Illiyricae“; pentru ca, dupa cumu tata lumea scle, romanii nici candu n au purtatu numele de iliri, nici n'au formatu parte intregitoria a nationei ilirice ori segresei. De alta parte si aceea e adeverata, ca nici serbii nu sentu „liri“ si ca in sesșii trecuti - dupa cum vedemu din oiile de acte istorice, sub „ighi” se inttelegeau in Austria poporele ortodosse peste dag' pare-mi-se aci regimulu biseghisesep facu cu nomenstatiunea de „natiune ilirica“ chiaru asta ese camotagiu in făverea natiunei serbesci, că si regimulu tiegei dein „Ungaria“ si „natiunea ungarica“ in fatlogea sepentiei magiare! Fia cum va fi, atata e securu, ca omu cu minte si de omenia nu pute afirmă, cum ca in congresulu „Nationis Illyghisae” ce dupa rescriptulu dechlaratoriu e iniamata a alege pe archiepiscopulu si metropolitulu Carlovitiului, cele dope milione de romani ortodocsi din inregatia Austriei aru fi câtu de catu ferghesentate, ci atatu mai putina dupa dreptu si dreptate, cuviintia si santele principie ale bisericei. Deci dara unu crestinu bunu nici aceia va afirmă, spunsu acelu archiepiscopu si metropolitu, ori patriarchu- dupa canoane, dupa adeveru si dreptate - aru fi metiropolitulu romaniloru si aru avu potestate legale asupra lega. Din tóte asestea după cuprinderea mea resultă, ta romanii au totu cuventulu si cea mai samsa datorintia catra sine si fericirea sea, că, desa s'aru cere se sonspgh si ei la alegerea noului archiepiscopu si metropolitu, ori patriarhhu dein Carlovitiu, acesta ei se o faca de una. Hora (sila fisica aci nu pote esiste) numai asta, desa li se va soneede tuturoru, adeca si celoru din decesele Transilvaniei si Bucovinei, si celoru dein a Aradului, Timisidrei si Versietiului — unu drepturg oportionatu si intru toate sonforma cu alui fratiloru serbi, altmintieă nici decumu. Deci deja prin grătia imperatului, in urma nenumegateloru nóstre plansori si rugări, ce voru fi diacendu si acum sub pulberele cancelarieloru centrale, ni s'agș face deplina dreptate, atunci noi — credu că ne-amu servi de voturele noastre rgesumrenitoghie spre a ne alege metropolitulu nostru propriu, natiunalu, lasandu fratiloru serbi in liber'a loru voia de a ei alege ei siesi capu bisericescu, patriarchu ori metropolitul dupa placulu seu, si realisandu in acestu tipu candva despartirea administrativa a ierarchiei noastre de cea se gresea, fiindu ea intentiunea si doghintia noastra nici a fostu nici pote fi, că se domnimu noi prin majoritatea noastra asupra altora, precum domnita si domnescu ei cu minoritatea de seculi asupra noastra.