Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-05-26 / nr. 43
Telegrafuln ese de doua ori pe septe- mana : joi’a si Duminec’a. — Prenume- I I rațiunea se face in Sabini la espeditur'al Ifoiei, pe afara la c. r. paște, cu bani! /țara, prin scrisori francate, adresate Icniră espeditura. Pretiusu prenumeratiu- luci pentru Sabinu este pe anu 7. fl. v. a.l rear’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pennu 43. ANl XI. Sabina 20 Main, 1803. rn provinciele din Monarchia pe anu an L 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v. a . Pentru ptinc. si tieri străine pe anu 12 fl. pe, anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru linteia ora cu 7. cr. siculu cu literei liniei, pentru’a doua ora cu 51, cr. si pentru a treia repetire cu 30, cr. v. a. Privire asupr’a ordinei dictate provisorie. (Capetu.) Câtu pentru detrermurirea cercuriloru electorale sî a comuneloru singulare indreptatîte la trimiterea de deputați dietali, cea d’antâiu părere, ce ne cuprind*», e, ca regimulu sî in privinti’a acést’a au cercatu a midiloci intre trecutu sî presinte, intre privilegiu sî dreptu egalu. Căci o mulțîme de comune fara nici o însemnătate le vedemu figurându că alegalóre de deputați propri numai din acea causa , ca trimisesera sî mai nainte deputați dietali, d. e. Ocn’a Sabiiului, Illyefalva, Oláhfalva etc. Pe de alta parte iarasi vedemu intrându in dreptulu acest’a forte importantu comune foste pân’aci neindreptatîte: Aiudulu, Turd’a, Deasiulu, Mociulu etc. Aci fara ’ndoiéla s’au facutu concessiuni mari elementului magiaru, pre care sî celui românu prin impartasîrea Saliscei , Rasînariului etc. cu assemenea dreptu. La tóta ’ntemplarea insa ni se pare, ca mai multu au castigatu prin acesta ordine provisoria Sașii, au castigatu mai multu, pentru ca au perdutu mai putînu, ba nimic’a din drepturile sele esceptionale dinnainte de 1848. Ba prin radicarea Orastiei sî a Reghinului sasescu la rangu de prasie numerulu deputatiloru loru cresce de nou. De aceea déca mai cerca sî Sașii a se vaiera, ca nu figuréza cu dreptulu electoralu sî Agnit’a, Cisnadi’a, Codlea etc., ni se pare ca o dîcu numai ,,ut aliquid dixisse videanturu, numai ca sa nu sî arete bucuri’a pentru acestu successu stralucitu. Mai multa causa atâtu de a fi multiumiti, câtu sî de a fi nemultiumiti deplinu cu acestu regulamentu provisoriu au Românii. Mutiamiti, pentru ca se deschide si bru usi’a dietei transsilvane, dar ne multiamiti deplinu, caci nu li se da potinti’a de a lua pusatiunea aceea, ce credu ca le compete in tiéra. Insa Românii sî aici nu uita, ca totu inceputulu este greu. Cu censulu de 8 fl. preste totu credemu ca suntu multiumiti cam toti Transsilvanii. Fi voru firesce unii, caror’a censulu acest'a li se va pare prea micu; alții iarasi, caror’a li se va pare prea mare. Pentru cei d’antâiu nu este mângâiere; iar cei din urma se potu linisci incâtu-va prin dispusatiunea § 29. c), după care, nefiindu intr’o comuna indreptatîta la trimiterea de deputați propri 40 alegatori cu dare directa de 8 fl., numerulu pân’ la 40 se va supplini prin cei ce platescu dare mai multa după ei, d. e. 7 fl. 90, 7 fl. 80, 7 fl. 70, 7 fl. 60 xr. s. a. m. d. Sî asia in privinti’a censului credemu ca se cam potu linisci toti. Chiaru si legile din 1848, atâtu de inalitate de Magisri pentru liberalitatea loru, pretindu prin § 4. c) dela alegatori dare de 8 fi. afara de darea capului. Astfelu prin censulu acest’a suntu feriti Transsilvanii atâtu de alegatori proletari (calici, serantoci,) câtu sî de alegatori numai din class’a celoru mai avuți, va sadîca, Transsilvanii voru fi, scutiti de doua rele mari, dintre cari cestui din urma apasa că o pétra de mara de. ..asupr’a României sî nu ierta, ca sa ajunga la cârm’a trebiloru o partida tare sî resoluta nationala. — Un’a pole aru fi mai dorit’o Românii transsilvani, ca aceia, cari au servitu la militia sî pentru Tronu sî patria sî-au datu in periclu comoditatea, castigulu, sanatatea, ha sî viéti’a, sa fia intratu in dreptulu de alegatori fara nici unu censu, o domntia acest’a cu atât’a mai considerabila, căci aru fi fostu, credemu, bineventata din partea tuturoru locuitoriloru tierei fara nici o deosebire. Unu actu de dreptate saluta Românii sî in acea determinare a legei, in urm’a căreia scaunele filiale alu Saliscei sî alu Talmaciului sa fia scóse cu alegerile deputatiloru de sub scaunulu Sabiiului sî puse subt unu commissaru, pre care lilu va tramite Guvernulu r. alu tierei. Punctulu acel’a insa, care îmbucura pre Românulu mai multu decâtu tóté, eu 23 din regulamentulu dietalu, prin care fiacarui membru alu dietei ii sta ’n voia a se folosi in dieta de tip’a din cele trei limbi îndatinate in tiera. Nu numai iubirea cea vechia traditionala a Românului catra limb’a sea e caus’a acestei bucurii pentru respectarea limbei lui in adunarea tierei, ci si aceea, ca elu cu aceasta respectare a limbei sele gusta acum mai multu decâtu ori cându alta data unu fruptu alu tinerei constitutiuni austriace. Foile magiare- fresce-tragu la critica aspra acesta mesura, in urm’a carei’a intr’o adunare sa se vorbesca in trei limbi. Noi din contra aflamu acesta mesura forte dreapta si forte naturala. Dreapta, pentru ca prin orice favorire a unei limbi pe contra celoralalte doua se strămută principiulu indreptatirei egale, naturala, pentru ca constitutiunea antemartîala insasi e isvorulu si caus’a acestei impregiurari. Părerea acest’a se pare strania, dar e adeverata. Caci tocmai acesta constitutiune, ce tragea ziduri chinesice intre diferitele populatiuni, specialminte eschided pluralitatea populatiunei de la ori ce dreptu, dându-lu acest’a numai si numai unei minorități privilegiate, tocmai acésta constitutiune rigida si nemilosa a nascutu intre feluritele popóre ale patriei o rivalitate, carea le face pre tóte a nu lasa o iota seau o crita din dreptulu loru. Caci allumintrea’, precumu in alte tieri poliglote , asia sî in Transsilvani’a nóstra s’aru fi pututu face prin contrelegere rationala, ba dictata de necessitate aru fi trebuitu sa se faca un’a limba limb’a diplomatica. Asta insa, platindu unu pecatu vechiu, locuitorii tierei fosti indreptatîti n’au nici celui mai micu dreptu a se tângui asupr’a acelui pasu alu legei. Reu semnu, cându cineva se plânge sî reclama asupr a dreptatii! Una enventu despre alegeri. Sabiiu in 25 Maiu. Comissiunile centrale prin diferitele orasie indreptatite la trimiterea de deputați dietali, precum sî comitetele centrale electorale prin cercuri se formeza neincetatu, sî întrebarea cea mai de aprope acum este : Cine voru fi alegatori? cine voru fi aleși? Despre întrebarea a dou’a ne reservamu a vorbi cu alta ocasiune ; de asta data ne oprirau la întrebarea cea d’antâiu : Cine voru fi alegatorii?— § 29 alu ordinei dietale provisorie ne spune, ca dreptulu acest’a compete—, a tuturoru locuitoriloru barbatesci, cari au trecutu de 24 ani, possedu libera administratiune a averei sele sîng se tînu du statulu servitorescu, deaca pentru anulu de contributiune 1861/2 au platitu contributiune totala directa de statu celu putînu 8 fi, v. a . , otßliul fifloaille nP mâi Fîano ) J) :i: iiilaoL n; intimam mini b) fara privire la suma contributiunei directe ce q dan: Preotîloru, capelaniloru predicatoriloru, doctoriloru , chirurgiloru, ingenieriloru, artistiloru academici, professoriloru, apotecariloru, notariloru comunali sî invelietoriloru in acelu cercu electoralu , unde locuiescu cu stabilitate.—