Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)
1864-09-17 / nr. 73
SOI (Citesce apoi raportulu comitetului, sî notarii citescu proiectulu de lege in cele 3 limbi ale tferei.) Nainte de a se trece la desbaterea generala, refert. mai spune deosebirea cea mica neesentiala intre operaturu regimului si alu comitetului. Thiemann da date mai cu deameruntulu despre starea dessarcinarei pamentului, pentru carea a plătită tiér’a până acum preste 53 mill. Ca sa nu se ingreneze tiér’a sî mai multu, comitetulu a hotarîtu , cu rescumperarea acest’a a in*oiliniloru (jeleriloru) sa nu se mai gramadésca pe fondulu tierei, ci sa se lase individuloru a se rescumpera din poterile loru propri. Schuler — Libloy in curentu forte energiosu espune , ca la facerea patentei urbariale au influintiatu preste mesura aristocrația sî partea cea mai buna a luat’o pentru sine, pretindiendu adeseori indoitu sî intreitu mai mare despăgubire , decâtu i-a fostu pagub’a. Prin acést’a Transsilvani’a cea seraca s’au adusu aprópe la sepa de lemnu sî s’au incarcatu cu o datoria de 80—90 min. fl., la carea voru ave ce plați copii sî nepoții generatîriei de acumu. Acésta sarcina e cu atât’a mai simtîta, cu câtu Ungari’a cea de 5 ori asta de mare ca Transsilvani’a platesce numai ceva preste 100 mill., ear Boemi’a cea avuta numai vre-o 53 mill. Densulu nu vede alta scapare de acésta greutate nesuportabila, decâtu numai dandu-ne ajutoriu si imperiulu , de care Transsilvani’a s’a lipitu cu atât’a încredere; ajutoriuiu acest’a crede ca s’aru pote da prin antecipatîuni fara interese. Vai d’a afla proiectulu comitetului mai cu scopu decâtu alu regimului, fiindu ca după densulu summele de rescumperare au ase incassu ca sî contribulîunea prin dregatoriele imperatesci. Lazaru, represa regimului nu afla deosebire essentiala intre proiectulu comitetului si alu regimului, ear îngrijirea lui Schuler—Libley , ca datori’a acest’a se va urca la 80—90 mill, o afla exagerata , si crede ca aceea nu va trece preste 70 mill. Dupa ce mai vorbiră Koronk’asî C. Schmidt, desbaterea generala asupr’a obiectului acestui’a , siedinti’a se termina. Sabiiu in 14/26 Septembre. Unul din acele proiecte de legi, care aru urma acum mai de aprope la desbatere in diet’a nóstra , este celu pentru impartirea politica a tierei. Sessiunea dietala presinte insa se apropia de sfarsîtu, sî este ’ndoiéla , ca are proiectulu acest’a de lege, de importantia atâtu de mare, de urmări atâtu de neprecalculabile, lua-se-va la pertractare in sessiunea acest’a ori nu ? Acést’a credemu ca atema de tempulu deschiderei senatului imperialu, carea de va urma mai curendu, va prescurta, dar de va unna mai tardiu, va prelungi si sessiunea dietei nóstre . Oricum insa, noi avemu datorinti’a, de a face atente pre comunele române, ca a venitu tempulu si ocasiunea, spre a-si manifestă dorinti ele ca unde voiescu a fi incorporate la impartîrea cea noua. Cea d’antâiu întrebare, ce póte fi normativa aici, e înlesnirea administratoriei, adica îndepărtarea respectiveloru comune dela centrulu cercului loru ; de aceea comunele sa se întrebe inainte de tute, carelocu centrarile e mai indemanate cu intata privinti’a? Sî acolo apoi sa cera a fi incorporate. Sa nu uite comunele sî locuitorii loru, ca aici e vorb’a sî despre interesele loru materiale aduncu taietóre, sî sa céra acum’a, cându au sî dreptulu sî ocasiunea de a cere, ca sa fia admise acolo, unde ceru interesele loru. Aru fi unu ce deplorabilu, după parerea nóstra, candu s’aru adoptă de diet’a transsilvana principiulu teritorieloru natîunale, un’a ca prin acést’a s’aru ingreuia forte tare administratîunea ,— spre pagub’a cui ? numai s’ numai spre a poporului. Dar aru fi deplorabilu acestu principiu sî pentru aceea, caci pe cându s’aru crea unu teritoriu sasescu s’ altulu secuiescu, de celu romanescu n’aru fi vorb’a, precum in adeveru in proiectulu regimului de vre unu municipiu romanescu nu se face nici baremu amintire dar chiaru sî cându s’aru forma unu municipiu romanescu, acel’a nici pe departe n’aru pote cuprinde pre toti Românii, cari locuiescu compacți in Transsilvani’a, sî astfelu pe cându in teritoriulu romanescu natiunalitatîle straine s’aru strecură d’abia cu sutele. Românii din teritoriele neromâne aru numeru cu diecile, déca nu tocmai cu sutele de mii. (Va urma.) tantia , cu deosebire va substerne ministrulu de justiția elaborate momentóse. (Dar pre celu de finantie?!) Senatulu imperialu, , după cum aude „Const. Destr. Zig.“, se va deschide in Novembre (27 Octobre). După o corespundintia vienesa se voru aduce in sessiunea urmatore: proiecte de legi de mare impor Economia de vite a Românilora transilvăneni in Turci’a. Este cunoscuta , ca locuitorii Transsilvaniei se ocupa in lini’a d’antâiu sî cu o predilectiune caracteristica cu agricultur’a si economi’a de vite. Din aceste done ocupatîuni capitale si acopera densii lipsele sale vitale, aceste ocupatiuni ajutora mic’a industria sî manufactura a tierei, ele dau negotiului internu sî esternu o suma de articuli însemnați. Modulu despre promovarea acestoru rami capitali ai economiei nationale aru merită cu atât’a mai vertosu unu studiu seriosu, cu câtu facuramu trist’a esperiintia, ca ambii acesti romi nu inaintéza asta , precum cu totu dreptulu se ascepta după desfiintiarea iobagiei. Ne-amu indeparta prea tare de scopulu presiptu voindu a areta căușele acestei stagnari de altmintrele a putîri scrutate de jurnalistic’a nóstra, sî asia ne marginimu pre lânga o cestiune, care amenintta subsistinti’a unei numeróse clase de locuitori ai Transsilvaniei, adeca pe lânga economii de vite in Turci’a. Din timpii cei mai vechi se pare a se fi ocupa cu Românii locuitori la marginile amedionali sî resaritene ale Transilvaniei, adica in Scaunulu Mercurei, alu Sabiiului, Districtulu Fagarasiului sî alu Brasiovului in Treiscaune sî Cincu cu prăsirea viteloru, mai alesu cu oieritulu. Cu crescerea progresiva a populatîunei se angustara jocurile de pasiunitu, sî remanendu credintiosi patriei loru natale , iaslamu continuându-si economi’a pe câmpiile cele largi sî fertile, dar neinpopulate ale României, Besarabiei sî Turciei. Dela devenirea Besarabiei sub regimulu Russiei populatîunea acestei tieri crescu prin colonii bulgare sî rusesci intrettu, sî asia indata după trei decenii oierii nostri fura constrinsi a parasi pentru totdeun’a cercetarea acestei tieri cu turmele loru. Ce se atinge de Romani’a, cu privire la urmand’a impamentenire a tieraniloru sî reformele cele salutari pentru tiera parte trecute in viétia parte proiectate, timpulu inca sosesce cu pasi repedi , candu oierii nostri sî de aici voru fi pentru totdeuna respinsi. Singurulu loru refugiu remânu dar acum câmpiile fiscului turcescu in Bulgari’a sî anumitu in Dobruci’a. Guvernulu nostru austriacu in drepta consideratiunea momentósei insemnatati a acestei economii atâtu pentru statu, câtu sî pentru poporulu, carele o porta, nu pregeta a-i asecura esistinti’a prin tractate. Ultimulu tractatu i lu vedemu incheiatu intre Austri’a sî Turci’a la anulu 1855 pe duranti’a de siepte ani , si care prin urmare espira cu finea anului 1861. La mai multe petitîuni ale oieriloru, Guvernulu nostru nu intrelasa, după cum ni se spune, de a face pașii cuveniți spre reinoirea acestui tractatu, dar in realisare intempina acest’a greutati mai ne’nvingibile. După resbelulu din Crima dela 1854 incece sî mai alesu dela cucerirea totala a Circasiei prin Russi’a popórele subjugate preferu a emigra din patri’a loru, decâtu a se supune despotismului rusescu. Sî asia vedemu Tatari din Crimu sî Cerchesi din Caucasu cu diecimele de mii imigrandu in Turci’a , cu care se afla aceste popore in legaturi traditîonale , consangene sî confessiunale. Ce estensiune sau aceste imigrări până acum necurmate se pote vede din gazetele europene in tóte dîlele sî nu credemu, ca gresimu, déca tacsâmu numerulu acestoru emigranți de fatia cu summ’a de peste o jumetate de millionu de suflete. Turci’a priimesce cu ospitalitate pre acești nenorociti sî ii transfereza pre toti catva malulu dreptu alu Dunărei adeca in Bulgari’a sî Dobruci’a, unde apoi se re’npartu pre bunurile întinse ale fiscului turcescu , care până acum erau folosite de oierii noștri ca locuri de pasiune pentru vitele loru. Bata pe scurtu starea lucrului, Turci’a, voindu pe o parte a-si intari elementulu seu , pe care se afla ea astadifundata era pe alta parte in drept’a sea presupunere, ca dela unu poporu intru tóté ei si suditu va trage neproportîunatu mai mari felöse, decâtu dela supusi streini, apoi fatia cu construirea cailoru ferate până sî in aceste locuri, care rădică pretiulu mosîeloru, refusa ori sî care re’noire a menționatului tractatu sub pretestu, ca tote locurile pana acum de oierii noștri folosite s’aru fi impartîtu intre coloniști crimieni sî circasieni, prin urmare nu aru fi cu potintia ca fara daune mari ale fiscului turcescu sî ale privatîloru sa se conceda continuarea unei economii neratîinabile sî stricatóre desvoltarei agriculturei. După unumîru lungit de pertractări in privinti’a controversieloru provenite, la propunerea guvernului austriacu Turcia a se 'nvoi la aceea, ca o comissiune austriaco -turcesca sa