Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)
1864-11-22 / nr. 92
a.: Articululu II. Spre acoperirea partii in summ a de 37,259 f. a speseloru totali, care nu se póte acoperi din veniturile proprii ale fondului tierei preliminare cu 138,869 f., se va escrie sî scote pre anulu 1865 aruncatur a de 5 xf. pre fiacare fiorinu alu contribuiiunei directe imperatesei (esceptionandu-se insa adausulu straordinariu). II. Inalt’a dieta sa binevoiésca a dispone, ca prin cancelulu dietale sa se reunesca tóte propunerile conduse la diversele titluri intru o representatiune speciala si pre acest’a sa o substema de odata cu proiectulu de lege spre altisim’a luare la cunoscintia si consideratiune. Comitetulu finantiariu. Sabiiu in 28 Septembre 1864. losifa Transch, m. p. pressedintele comitetului. Friderich Schuler-Libloy, m. p. referințe. La propunerea lui Rannicher ca repres. regim, elaborarea preumilitei representatirii se preda aceluiași comitetu, care a preconsultatu obiectulu insusi. Cu acestea siedinti’a se ’ncheia la 13/4 ore. Proiectulu de adressa alu casei deputatiloru senatului nostru imperialu este unu actu prea momentosu, decatu sa potemu trece preste elu numai cu o simpla amintire. Elu nu este numai o parafrasa, adica unu respunsu din alinea in alinea sî din punctu in punctula cuventulu de tronu, cu adress’a casei de susu, ci este o descoperire loiala, dar liberala sî franca a tuturoru releloru sî neajunseloru , de cari patimesce imperiulu astadi. Sî nici ca se potea ascepta altu ceva dela unu elaboratu, cu a carui compunere fusese insarcinatu unu barbatu cu Giskra. Adress’a printre sîruri cuprinde marele adeveru istoricu, ce nu se póte repetî destulu , ca reulu, pentru de a se delatura, trebuie mai nainte cunoscutul Proiectulu de adressa , care credemu ca nu va suferi multe schimbări prin desbaterile publice, este urmatoriulu : Maiestatea Vóstra c. r. apostolica ! Sublimulu cuventu , ce V’ati induratu Maiestatea Vóstra prea gratiosu alu adressa representantiei imperiului readunate, au atinsu cele mai grave interese ale imperiului. Însemnătatea cea mare a cuvinteloru rostite de pe tronu impune casei alelegatîloru îndatorirea, de a substerne Maiestății Vóstre cu supunere credinciósa , cu liberalitate veneratóre sî părerile sele despre marile cestiuni , de cari este miscatu imperiulu. Afacerile comune ale regateloru sî tieriloru imperiului, pentru a caroru pertractare constituționala fu condhiamata representanti’a imperiului mai de aprópe cu Senatu imperialu completu, voru afla in cas’a abregatîloru îngrijirea si seriós’a activitate , ce corespunde înaltei loru insemnatati. Acel’asi zelu si aceeasi credintta in chlamarea nóstra se va pune si in afacerile senatului imperialu redusu, a carui activitate acceptati Maiestatea Vóstra sa urmeze nemijlocitu. Cas’a insa se simte îndatorata, a enuncia, ca activitatea normala, in totu anulu, a senatului imperialu redusu este unu dreptu, basatu in constitutîune, a regateloru sîtieriloru representate intr’ensulu, ca in acésta repetitiune normala se cuprinde o garantia pentru referintiele loru constitutîunale dinlăuntru, sî ca de acel’a nu se potu lipsi, ca sa nu remâna ne’mplinite atâtea probleme grave sî arginti ale legislatiunei soru comune. Ca s’a ablegatîloru trebuie sa deplore cu durere , ca intr’o parte mare a imperiului activitatea constitutionala inca nici ca s’au inceputu, ori s’au întreruptu de totu. Procederea resoluta a regimului intru delaturarea acestoru impregiurari atâtu de pagubitare pentru interessele imperiului sî ale locuitoriloru lui aru re’nvita încrederea sî aru fi salutata din partea casei alelegatiloru cu mare bucuria. Noi nntrimu speranti’a, ca intr’unu venitoriu nu departe in regatulu lombardo-venetianu va delibera o representantia provinciala esta din alegeri, sî credemu ca este unu obiectu de seriósa îngrijire pentru regimulu Maiestății Vóstre , ca diet’a Galitiei sa re’ncépa câtu mai curendu activitatea sea atâtu de multu trebuinciósa pentru acestu regatu. De inalta însemnătate pentru intregu imperiulu este sî restabilirea referintieloru constitutiunale in ambe regatele Ungari’a sî Croati’a. Căci numai intru acést’a vede cas’a abregatîloru calea, de a se esupera câtu mai curendu cunoscerea adeverateloru trebuintie ale imperiului sî ale tuturoru popórelorului, sî a inlatura dificultățile, ce stau inca in cale concursului binefacatoriu alu toturoru poteriloru pentru interesele imperiului sî ale partilorului. De aceea credemu a fi unu ce nedispensabilu, ca sa se conchiame neamanatu dietele acestoru regate după incheiarea activitatii presinse in afacerile senatului imperialu completu. Cu acest’a se va intempina dorinti’a bine motivata si dreapta a aceloru tieri, sî se va adeveri sî intentiunea cea sincera a regimului Maiestății Vóstre , de a aduce in curendu la cócere fruptele vietiei constitutionale de stătu din Austri’a in tóte partîle. Noi avemu încrederea, ca representanti’a legala a acelor regate nu va fi străină de acea convicțiune, ca pertractarea comuna a afaceriloru comune ale imperiului este de interesu pentru toti sî se comanda in modu neevitabilu prin acestu interesu. Cas’a ablegatîloru la tempulu seu nu va intarciîa , câtu pentru sine, a contribui , ca pazindu-se neclintitu acestu principiu enunciatu in constitutiunea imperiului, aceloru tieri pe calea constituționala sa li se dea garantiele trebuincióse pentru autonomi’a loru in tóte afacerile , ce suntu reservate dieteloru loru. Sî déca iubirea patriei sî cunoscerea chiara a intereseloru statului sî ale locuitoriloru lui voru conlucra de ambe portîle , atunci va succede sî opulu, la care a conlucra după potintia noi credemu ca este datorintia sânta pentru totu insulu. Cu simpatia intima urmăriră popórele Austriei, precum tóte evenimintele, ce atingu cas’acea sublima sî iubita cu credintia a Maiestatii Vóstre, asta si intemplarile, prin cari unu ilustru printiu imperatescu fu chiamatu, a fundu in parti îndepărtate ale lumei unu tronu nou, fia , cu ajutoriulu lui Domnedieu sa duca la succesu nobil’a lui vointta sî osteninti’a lui cea plina de sacrificie ! Maiestatea Vóstra ati vestitu depe tronu inalt’a valore a pacei generale pentru Austri’a; si cas’a ablegatîloru crede, ca o pace assecurata, ce sa porte in sine garanti’a durabilitatii, este o conditiune neevitabila pentru fericirea imperiului. A restabili si a consolida o astfelu de pace pentru Austri’a, ca s’a cunosce a fi o tinta neclasibila pentru guvernulu Maiestatii Vóstre. Pacea cu Dani’a a pusu capetu terorisarei de multi ani a ducateloru dela Elb’a, caror’a nu le fu iertatu a ajuta împreuna la scoterea loru de suptu acésta terorisare. Lupt’a ce precese— multiumita bravurei armatei si marinei de resbelu imperatesei— aduse armeloru austriace lauri noi. Dar inca nu e terminatu opusu, care Maiestatea Vóstra 1—au recunoscutu a fi obiectu de cea mai profunda mișcare a Germaniei întregi, sî pentru care au sangeratu fiii cei bravi ai Austriei, ducatele ascepta inca regularea definitiva a afaceriloru loru, sî cas’a ablegatîloru crede cu confidintia , ca Guvernulu imperatescu se va sili din tóte poterile, a coronă opusu inceputu sî va conlucra împreuna cu confederatîunea germana, ca ducatele sa ajunga la deplinulu loru dreptu in successiunea ereditaria sî in organisarea independinte a trebiloru loru. Pretiulu celu mare alu aliantiei cu Prussi’a pentru resultatele din resboiulu terminatu acum, cas’a abrogatuloru lu recunosce in cea mai mare mesura ; cu tóte acestea nu pute a nu-si esprime cea mai intima convicțiune despre pretinsu celu asemenea de mare , celu are pentru Austri’a cultivarea loiala a referintieloru confederative fatia cu celelalte staturi ale federatîunei germane. De aceea ea va saluta cu bucuria tóte silintiele Guvernului Maiestatii Vóstre, ce tîntescu la impedecarea tendintteloru separatistice anticonfederative, sî prin reforme in constitutiunea federativa astringe sî mai tare cordelele, ce unescu tóte tierile Germaniei intru unu intregu mare sî potinte. Nefericitele eveniminte din regatulu Poloniei, ce trasera după sine aducerea de mesuri esceptîonale intr’o tiéra a imperiului, ne umplu spre noi de adunca întristare. Cas’a ascepta, ca Guvernulu Maiestatii Vóstre dupa îndatorirea, ce i-o impune constitutiunea, va areta motivele, din cari deveni de lipsa a se aduce sî in parte a se sustíne sî acum acele mesuri esceptionale , precum sî resultatele, ce se castigara printr’ensele, dar nu póte suprime cea mai vina dorintia, ca de cumva până acum acelea au fostu necesarie, in celu mai scurtu tempu sa nu mai fia. Maiestatea Vóstra V’ati induratu a trage deosebit’a atentiune a senatului imperialu asupr’a finantieloru imperiului. Sî in adeveru positîunea finantîala a imperiului este forte seriósa. Spesele necurmatu întrecu veniturile, sarcin’a cea multu încordata a contribulîunei cetatieniloru statului mai nu mai sufere urcare , averea statului e multu imputînata , folosirea continua a creditului publicu sî in ani de pace, trebuie sa traga după sine perplesitati grele sî in fine crise nefericite. Cas’a abregatîloru numai in dorinti’a de a crutia, pentru restabilirea echilibriului in economi’a de statu pentru unu tempu indepartatu, nu póte afla garanția destula, ca economi’a statului se va ordina cu statornicia; ci mai vertosu crede, ca este unu pasu neaperatu de lipsa si singuru mantuitoru, a se face o re’ntorcere perfecta la strict’a regulare a speseloru statului după me-