Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)

1864-11-22 / nr. 92

a.: Articululu II. Spre acoperirea partii in summ­ a de 37,259 f. a spe­­seloru totali, care nu se póte acoperi din veniturile proprii ale fondului tierei preliminare cu 138,869 f., se va escrie sî scote pre anulu 1865 aruncatur­ a de 5 xf. pre fiacare fiorinu alu contribuiiunei directe imperatesei (esceptionandu-se insa adausulu straordinariu). II. Inalt’a dieta sa binevoiésca a dispone, ca prin can­­celulu dietale sa se reunesca tóte propunerile condu­se la di­versele titluri intru o representatiune speciala si pre acest’a sa o substem­a de odata cu proiectulu de lege spre altisim’a luare la cunoscintia si consideratiune. Comitetulu finantiariu. Sabiiu in 28 Septembre 1864. losifa Transch, m. p. pressedintele comitetului. Friderich Sch­uler-Libloy, m. p. referințe. La propunerea lui Rannicher ca repres. regim, elaborarea preumilitei representatirii se preda aceluiași comitetu, care a preconsultatu obiectulu insusi. Cu acestea siedinti’a se ’ncheia la 13/4 ore. Proiectulu de adressa alu casei deputatiloru senatului nostru imperialu este unu actu prea momentosu, decatu sa potemu trece preste elu numai cu o simpla amintire. Elu nu este numai o parafrasa, adica unu respunsu din alinea in alinea sî din punctu in punctu­la cuventulu de tronu, cu adress’a casei de susu, ci este o descoperire loiala, dar liberala sî franca a tu­­turoru releloru sî neajunseloru , de cari patimesce imperiulu astadi. Sî nici ca se potea ascepta altu ce­va dela unu ela­­boratu, cu a carui compunere fusese insarcinatu unu barbatu cu G­i­s­k­r­a. Adress’a printre sîruri cuprinde marele adeveru isto­­ricu, ce nu se póte repetî destulu , ca reulu, pentru de a se delatura, trebuie mai nainte cu­noscutul Proiectulu de adressa , care credemu ca nu va suferi multe schimbări prin desbaterile publice, este urmatoriulu : Maiestatea Vóstra c. r. apostolica ! Sublimulu cuventu , ce V’ati induratu Maiestatea Vóstra prea gratiosu a­lu adressa representantiei imperiului readunate, au atinsu cele mai grave interese ale imperiului. Însemnătatea cea mare a cuvinteloru rostite de pe tronu impune casei alelegatîloru îndatorirea, de a substerne Maiestă­ții Vóstre cu supunere credinciósa , cu liberalitate veneratóre sî părerile sele despre marile cestiuni , de cari este miscatu imperiulu. Afacerile comune ale regateloru sî tieriloru imperiului, pentru a caroru pertractare constituționala fu condhiamata re­­presentanti’a imperiului mai de aprópe cu Senatu imperialu completu, voru afla in cas’a abregatîloru îngrijirea si seriós’a activitate , ce corespunde înaltei loru insemnatati. Acel’a­si zelu si aceea­si credintta in chlamarea nóstra se va pune si in afacerile senatului imperialu redusu, a carui activitate ac­­ceptati Maiestatea Vóstra sa urmeze nemijlocitu. Cas’a insa se simte îndatorata, a enuncia, ca activitatea normala, in totu anulu, a senatului imperialu redusu este unu dreptu, basatu in constitutîune, a regateloru sî­tieriloru representate intr’en­­sulu, ca in acésta repetitiune normala se cuprinde o garantia pentru referintiele loru constitutîunale dinlăuntru, sî ca de a­­cel’a nu se potu lipsi, ca sa nu remâna ne’mplinite atâtea probleme grave sî arginti ale legislatiunei soru comune. Ca s’a ablegatîloru trebuie sa deplore cu durere , ca in­­tr’o parte mare a imperiului activitatea constitutionala inca nici ca s’au inceputu, ori s’au întreruptu de totu. Procederea resoluta a regimului intru delaturarea acestoru impregiurari atâtu de pagubitare pentru interessele imperiului sî ale locui­­toriloru lui aru re’nvita încrederea sî aru fi salutata din par­tea casei alelegatiloru cu mare bucuria. Noi nntrimu speranti’a, ca intr’unu venitoriu nu departe in regatulu lombardo-venetianu va delibera o representantia provinciala es­ta din alegeri, sî credemu ca este unu obiectu de seriósa îngrijire pentru regimulu Maiestății Vóstre , ca diet’a Galitiei sa re’ncépa câtu mai curendu activitatea sea atâtu de multu trebuinciósa pentru acestu regatu. De inalta însemnătate pentru intregu imperiulu este sî restabilirea referintieloru constitutiunale in ambe regatele Un­­gari’a sî Croati’a. Căci numai intru acést’a vede cas’a abre­gatîloru calea, de a se esupera câtu mai curendu cunoscerea adeverateloru trebuintie ale imperiului sî ale tuturoru popó­­reloru­lui, sî a inlatura dificultățile, ce stau inca in cale concursului binefacatoriu alu toturoru poteriloru pentru inte­resele imperiului sî ale partiloru­lui. De aceea credemu a fi unu ce nedispensabilu, ca sa se conchiame neamanatu dietele acestoru regate după incheiarea activitatii presinse in afacerile senatului imperialu completu. Cu acest’a se va intempina dorinti’a bine motivata si dreapta a aceloru tieri, sî se va adeveri sî intentiunea cea sincera a regimului Maiestății Vóstre , de a aduce in curendu la cócere fruptele vietiei constitutionale de stătu din Austri’a in tóte partîle. Noi avemu încrederea, ca representanti’a legala a acelor regate nu va fi străină de acea convicțiune, ca pertractarea comuna a afaceriloru comune ale imperiului este de interesu pentru toti sî se comanda in modu neevitabilu prin acestu interesu. Ca­s’a ablegatîloru la tempulu seu nu va intarciîa , câtu pentru sine, a contribui , ca pazindu-se neclintitu acestu principiu enunciatu in constitutiunea imperiului, aceloru tieri pe calea constituționala sa li se dea garantiele trebuincióse pentru au­­tonomi’a loru in tóte afacerile , ce suntu reservate dieteloru loru. Sî déca iubirea patriei sî cunoscerea chiara a interese­­loru statului sî ale locuitoriloru lui voru conlucra de ambe por­tîle , atunci va succede sî opulu, la care a conlucra după potintia noi credemu ca este datorintia sânta pentru totu insulu. Cu simpatia intima urmăriră popórele Austriei, precum tóte evenimintele, ce atingu cas’a­cea sublima sî iubita cu credintia a Maiestatii Vóstre, asta si intemplarile, prin cari unu ilustru printiu imperatescu fu chiamatu, a fundu in parti îndepărtate ale lumei unu tronu nou, fia , cu ajutoriulu lui Domnedieu sa duca la succesu nobil’a lui vointta sî ostenin­­ti’a lui cea plina de sacrificie ! Maiestatea Vóstra ati vestitu depe tronu inalt’a valore a pacei generale pentru Austri’a; si cas’a ablegatîloru crede, ca o pace assecurata, ce sa porte in sine garanti’a durabilitatii, este o conditiune neevitabila pentru fericirea imperiului. A restabili si a consolida o astfelu de pace pentru Austri’a, ca s’a cunosce a fi o tinta neclasibila pentru guvernulu Maiestatii Vóstre. Pacea cu Dani’a a pusu capetu terorisarei de multi ani a ducateloru dela Elb’a, caror’a nu le fu iertatu a ajuta împre­una la scoterea loru de suptu acésta terorisare. Lupt’a ce precese— multiumita bravurei armatei si marinei de resbelu imperatesei­— aduse armeloru austriace lauri noi. Dar inca nu e terminatu opusu, care Maiestatea Vóstra 1—au­ recuno­­scutu a fi obiectu de cea mai profunda mișcare a Germaniei întregi, sî pentru care au sangeratu fiii cei bravi ai Austriei, ducatele ascepta inca regularea definitiva a afaceriloru loru, sî cas’a ablegatîloru crede cu confidintia , ca Guvernulu impe­ratescu se va sili din tóte poterile, a coronă opusu inceputu sî va conlucra împreuna cu confederatîunea germana, ca du­catele sa ajunga la deplinulu loru dreptu in successiunea e­­reditaria sî in organisarea independinte a trebiloru loru. Pretiulu celu mare alu aliantiei cu Prussi’a pentru re­­sultatele din resboiulu terminatu acum, cas’a abrogatuloru lu recunosce in cea mai mare mesura ; cu tóte acestea nu pute a nu-si esprime cea mai intima convicțiune despre pretinsu celu asemenea de mare , ce­lu are pentru Austri’a cultivarea loiala a referintieloru confederative fatia cu celelalte staturi ale federatîunei germane. De aceea ea va saluta cu bucuria tóte silintiele Guvernului Maiestatii Vóstre, ce tîntescu la im­­pedecarea tendintteloru separatistice anticonfederative, sî prin reforme in constitutiunea federativa astringe sî mai tare cor­delele, ce unescu tóte tierile Germaniei intru unu intregu mare sî potinte. Nefericitele eveniminte din regatulu Poloniei, ce trasera după sine aducerea de mesuri esceptîonale intr’o tiéra a impe­riului, ne umplu s­­pre noi de adunca întristare. Cas’a ascepta, ca Guvernulu Maiestatii Vóstre dupa îndatorirea, ce i-o impu­ne constitutiunea, va areta motivele, din cari deveni de lipsa a se aduce sî in parte a se sustíne sî acum acele mesuri es­ceptionale , precum sî resultatele, ce se castigara printr’ensele, dar nu póte suprime cea mai vina dorintia, ca de cum­va până acum acelea au fostu necesarie, in celu mai scurtu tempu sa nu mai fia. Maiestatea Vóstra V’ati induratu a trage deosebit’a aten­tiune a senatului imperialu asupr’a finantieloru imperiului. Sî in adeveru positîunea finantîala a imperiului este forte seriósa. Spesele necurmatu întrecu veniturile, sarcin’a cea multu încordata a contribulîunei cetatieniloru statului mai nu mai sufere urcare , averea statului e multu imputînata , folosirea continua a creditului publicu sî in ani de pace, trebuie sa traga după sine perplesitati grele sî in fine crise nefericite. Cas’a abre­gatîloru numai in dorinti’a de a crutia, pentru restabilirea e­­chili­briului in economi’a de statu pentru unu tempu indepar­­tatu, nu póte afla garanția destula, ca economi’a statului se va ordina cu statornicia; ci mai vertosu crede, ca este unu pasu neaperatu de lipsa si singuru mantuitoru, a se face o re’ntor­­cere perfecta la strict’a regulare a speseloru statului după me-

Next