Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)
1864-09-17 / nr. 73
Sahiihs, in 11/20 Septembre, 1804 Inseratele se platescu pentru Tclejrrafulu ese de doua ori pe septeman: joia ti Duminec’a. — Prenumeratiunea se face in Sahim la espeditur’a foiei pe afara la c. r. pește, cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumneratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7 fl. v. a. eare pe o jumatate de anu 3.11. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen J07 <3 ANUJLU XII. intre provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. silieri străine pe anu 12 penj anu 6 fl. v. a. intera ora cu 7. cr. siculu cu litere mici, pentru a doua ora cu 57., cr. st. Invitare de a prenumera la ■u „Telegrafu Romanii* pe triluniulu Octobre, Novembre sî Decembre c. g. 1864. Abonamentulu pentru Sabiiu — — 1 f. 75 xr. pentru Transsilvani’a sî monarcii’a austriaca 2 £ — intru Romania sî tieri esterne — — 3 f. —* Sabiiu in 17/29 Septembre 1864. Redactiunea sî Editura. In causa mitropoliei. Sabiiu 16 Septembre. Ne vine a presupune, ca publicatu românii de re legea gr. or. s’au spariatu , audîndu din jurnale, ca Episcopalii Bucovinei se afla la Sinodulu dela Carlovitiu, sî ca Preasantî’a Sea nu sprijinesce treh’a Mitropoliei nóstre , ci propune Sinodului trei Mitropolii parțiali , un’a in Bucovin’a cu doi Eppi sufragani, unu românu, sî altulu rutenu, alt’a la Ardealu, sî a trei’a la Carlovitiu cu Eppii cei de până acum. Sî precum suntemu informați, au mai cerutu Par. Eppu Hacmanu , ca Sinodulu sa aduca otarîre , de au polutu Unu Eppulu Ardealului sobóre cu representantii clerului sî ai poc porului valide sî canonice ‘! Noi fiindu informați binistoru despre starea acestoru impregiurari, avemu a aminti aci, ca P. S. Eppulu Bucovinei cu provocarea la „Dorintiele Clerului“ au facutu Sinodului din Carlovitiu susatinsele propuneri , fara sa fia consideratu stadiulu, la care au fostu ajunsu in Sinodu tréb’a Mitropoliei nóstre . Preasantî’a Sea , precum este solutu , au sositu la Carlovitiu atunci, candu Sinodulu au fostu decisu unanimu infiinttarea Mitropoliei pe séma Româniloru din Transsilvani’a, Banatu sî Ungaria, neamintindu nimicu despre Bucovin’a , câci astfelu era intielesulu ordinatîoniloru prea’nalte , ce veniseră la Sinodu. — Unu membru sinodalu au observata, ca propulsierile bucovinene nu se potu pune la ordinea dîlei din mai multe cause fundate, insa Par. Hacmanu s’au provocatu la o ordinatiune pre’nalta, in carea se duce, ca Sinodulu póte tracta asupr’a lucruriloru bisericesci generali , de lî același membru ■Sinodulu au reflectații ca Sinodulu póte tracta numai acele lucruri bisericesci generali, care privescu la biseric’a Româniloru din Ardelu, Banatu sî Ungari’a, ed.; totuși Par. Hacmanu curendu si-au facutu amici pre copii șerbi, sî au inceputu cu prelegerile sale. Ne vine adîce. ca Preasantra Sea bucovineană d’abia gătise prelegerile sele, care le cetea in limb a germana, sî cata vinu nisce intrebari preainalte la Sinodu, in care se duce lamuritu, ca relatiunea ierarhica a Diecesei bucovinene numai atunci pote veni la pertractare, dupa ce infiintiarea nouei Mitropolii române pentru Ardelu, Banatu si Ungari’a se va efeptul. Acést’a asta fiindu, urmeza, ca tóta silinti’a Presantîei Sele bucovinene au remasu fara efeptu. Dar nici ca s’eu pututu intempla altmintrerea, pentru ca Presantia Sea Hacmanu n’aru fi trebuita sa pearda din naintea ochiloru, ca Preasantî’a S’a inca la anulu 1861, au predatu Ministeriului de Statu „Dorintiele Clerului bucovineanu“ spre decisiune, ca decisiunea ministeriale la acele dorintie inca n’au urmatu , ca din partea Onoratîloru Bucovineni mireni sî preoți s'au datu Ministeriului de Statu representatiune in contr’a „Dorintieloru“, sî in fine, ca unu obiectu intr’unu timpu nu se póte tracta la dóue Jurisdictîuni, la Ministeriulu de Statu, sî la Sinodulu Carlovitiu, pentru a trei’a repetire cu 37a cr. v. a. Din istorisarea acestor’a se vede chiaru, câte stricăciuni au causatu trebei Mitropoliei nóstre Preasantî’a Sea P. Eppu alu Bucovinei. Déca in lucruri mici nu sta bine omului a 11 inconsecuinte, cu atât’a mai putînu in lucruri mumentóse. Inconsecuinti’a Preasantîei Sele P. Ilacmanu se da pe fatia in tota goliciunea sea atunci, candu asemenamu harti’a sea din a. 1849 catra Baiacioiu cu nediuelele sale dela a. 1861 pana astadi. Asia dara treab’a Mitropoliei nóstre nu stareu, ci sa ne pregatimu a intempina infiintiarea ei cu caracteru barbatescu , si cu multiumita ferbinte catra Imperatulu nostru , caci Elu nu o va da lîrita transsilvana. Siedinti’a din 22 Augustu (3 Sept. 1864. (Continuare sî capeta.) Referi. Schnell, provocandu-se mai antâiu la cele ce le-au dusu la alta ocasiune despre referintiele urbariale , espune cam urmatórele. Referintiele urbariale prin comitate esista inca de pe tempurile regelui Sîefanu , sî s’au estinsu cu incetulu sî asupr’a Secuimei, de sî aici la ’nceputu domnise egalitate de drepturi. Robotele prin nefavarea tempuriloru deveniru totu mai grele, până candu la a. 1848 se desfiintiéza pentru totdeuna. In legile vechi indesiertu vomu cauta, ce se intielege prin o sessiune intréga, de jumetate ori a patr’a parte, câte dzle s’au datu pentru ea , sî ce s’au numitu pamentu alodialu? caci de su regimulu câ de o jumetate de seculu totu intinsu stărui la dieta pentru unu urbariu , totuși acel’a până la a. 1847 nu s’a facutu, sî sî atunci forte defectuosu sî nepracticabilu. Pe bas’a proposilîunei acestei’a a regimului avemu de a face cu pamentulu alodialu, care sa se dessarcineze. Patent’a urbariala din a. 1854, ce a fostu interpretata sî de Pușcăria cu multa diligintia, sî carea consta din 87 §§-i , o presupune cunoscuta , sî esprime totdeodată parerea sea de reu , ca nobilimea chiaru nici după a patr’a provocare, sî chiaru nici la obiectulu acest’a, ce o atinge atâtu de multu, n’au intratu in dieta , câci prin acést’a perde tier’a o multime de solintia, inteligintie si esperiintia parlamentara. Dar pentru daun’a, ce va resulta de aici, sa-si impute siesi ! — In cele d’antâiu siedintie ale comitetului s’au desfasiuratu ide’a , ca tóta patent’a urbariala sa se supună unei revisiuni scrupulose sî apoi astfelu sa se prefaca intr’o lege a tierei, caci nu e constitutîunalu, ca diet’a sa faca unu supplementu la o patenta, deorece prin acést’a diet’a indirectu aru recunosce tóte principiele acestei patente. De alta parte insa s’au reflectatu, ca comitetulu nu este indreptatîtu la acést’a, sî ca dessarcinarea pamentului au inaintatu pré departe, decâtu sa se mai póta stabili, caci, incâtu se scie, jspre scopulu dessarcinarei s’au respunsul mill, sî summ’a, cu carea se va ingreuia fier’a preste totu , se va urcă, se duce, camu la 75 mill. (Schuler—Libloy. Ori la 90 mill.) Déca s’aru fi pututu conchiama o dieta la a. 1854, candu s’a facutu patent’a urbariala, atunci summ’a dessarcinatei nu s’aru fi urcatu asta susu, caci s’aru fi statoritu alte principie sî s’aru fi mesuratu lucrulu cu alte mesuri. Atunci insa impregiurarile au fostu cu totulu altmintrea, si patent’a urbariala s’a facutu, fara de a se fi ascultatu mai nainte representanti’a tierei, diet’a, caci de aru fi fostu atunci dieta si de s’aru fi pututu declara ea in privinti’a acest’a, desiguru tier’a aru fi castigatu celu putînu 30 min. (Asta e !)—Sî de aici inca se vede buneti’a unui regimu constitutîn nalu, care se pare greoiu sî cu spese mari, care insa apera interesele tierei. Astadi tiér’a nóstra atât’a e de ’ngreuiata prin dessarcinarea pamenturiloru colonicale (iobagesci), incatu despre dessarcinarea pamentului alodialu (jelerescu) din fondurile tierei nu pote fi vorb’a.