Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)

1864-09-17 / nr. 73

Sahiihs, in 11/20 Septembre, 1804 Inseratele se platescu pentru Tclejrrafulu ese de doua ori pe septe­­m­an: joi­a ti Duminec’a. — Prenume­­ratiu­nea se face in Sahim la espeditur’a foiei pe afara la c. r. pește, cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumneratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7­ fl. v. a. eare pe o jumatate de anu 3.11. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­ J07 <3 ANUJLU XII. i­n­tre provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si­lieri străine pe anu 12 pe­n­j anu­ 6 fl. v. a. intera ora cu 7. cr. siculu cu litere mici, pentru a doua ora cu 57., cr. st. Invitare de a prenumera la ■u „Telegrafu Romanii* pe triluniulu Octobre, Novembre sî Decembre c. g. 1864. Abonamentulu pentru Sabiiu — — 1 f. 75 xr. pentru Transsilvani’a sî monarcii’a austriaca 2 £ — intru Romania sî tieri esterne — — 3 f. —* Sabiiu in 17/29 Septembre 1864. Redactiunea sî Editur­a. In caus­a mitropoliei. Sabiiu 16 Septembre. Ne vine a presupune, ca pu­­blicatu românii de re legea gr. or. s’au spariatu , audîndu din jurnale, ca Episcopalii Bucovinei se afla la Sinodulu dela Car­­lovitiu, sî ca Preasantî’a Sea nu sprijinesce treh’a Mitropoliei nóstre , ci propune Sinodului trei Mitropolii parțiali , un’a in Bucovin’a cu doi Eppi sufragani, unu românu, sî altulu rutenu, alt’a la Ardealu, sî a trei’a la Carlovitiu cu Eppii cei de până acum. Sî precum suntemu informați, au mai cerutu Par. Eppu Hacmanu , ca Sinodulu sa aduca otarîre , de au polutu Unu Eppulu Ardealului sobóre cu representantii clerului sî ai po­c porului valide sî canonice ‘! Noi fiindu informați binistoru despre starea acestoru im­­pregiurari, avemu a aminti aci, ca P. S. Eppulu Bucovinei cu pro­vocarea la „Dorintiele Clerului“ au facutu Sinodului din Car­lovitiu susatinsele propuneri , fara sa fia consideratu stadiulu, la care au fostu ajunsu in Sinodu tréb’a Mitropoliei nóstre . Preasantî’a Sea , precum este solutu , au sositu la Carlovitiu atunci, candu Sinodulu au fostu decisu u­n­a­n­i­m­u infiin­­ttarea Mitropoliei pe sém­a Româniloru din Transsilvani’a, Ba­natu sî Ungaria, neamintindu nimicu despre Bucovin’a , câci astfelu era intielesulu­ ordinatîoniloru prea’nalte , ce veniseră la Sinodu. — Unu membru sinodalu au observata, ca propul­sierile bucovinene nu se potu pune la ordinea dîlei din mai multe cause fundate, insa Par. Hacmanu s’au provocatu la o ordinatiune pre’nalta, in carea se duce, ca Sinodulu póte tracta asupr’a lucruriloru bisericesci generali , de lî același membru ■Sinodulu au reflectații ca Sinodulu póte tracta numai acele lucruri bisericesci generali, care privescu la biseric’a Româ­­niloru din Ardelu, Banatu sî Ungari’a, ed­.; totuși Par. Hac­manu curendu si-au facutu amici pre copii șerbi, sî au ince­­putu cu prelegerile sale. Ne vine a­dîce. ca Preasantra Sea bucovineană d’abia gătise prelegerile sele, care le cetea in limb­ a germana, sî cata vinu nisce intrebari preainalte la Sinodu, in care se duce lamuritu, ca relatiunea ierarh­ica a Diecesei bucovinene numai atunci pote veni la pertractare, dupa ce infiintiarea nouei Mi­tropolii române pentru Ardelu, Banatu si Ungari’a se va e­­feptul. Acést’a asta fiindu, urmeza, ca tóta silinti’a Presantîei Sele bucovinene au remasu fara efeptu. Dar nici ca s’eu­­ pu­­tutu intempla altmintrerea, pentru ca Presantia Sea Hacmanu n’aru fi trebuita sa pearda din naintea och­iloru, ca Preasan­­tî’a S’a inca la anulu 1861, au predatu Ministeriului de Statu „Dorintiele Clerului bucovineanu“ spre decisiune, ca decisiu­­nea ministeriale la acele dorintie inca n’au urmatu , ca din partea Onoratîloru Bucovineni mireni sî preoți s'au datu Mini­steriului de Statu representatiune in contr’a „Dorintieloru“, sî in fine, ca unu obiectu intr’unu timpu nu se póte tracta la dóue Jurisdictîuni, la Ministeriulu de Statu, sî la Sinodulu Carlovitiu, pentru a trei’a repetire cu 3­7a cr. v. a. Din istorisarea acestor’a se vede chiaru, câte stricăciuni au causatu trebei Mitropoliei nóstre Preasantî’a Sea P. Eppu alu Bucovinei. Déca in lucruri mici nu sta bine omului a 11 inconsecu­­inte, cu atât’a mai putînu in lucruri mumentóse. Inconsecu­­inti’a Preasantîei Sele P. Ilacmanu se da pe fatia in tota goli­­ciunea sea atunci, candu asemenamu harti’a sea din a. 1849 catra Baiacioiu cu nediuelele sale dela a. 1861 pana astadi. Asia dara treab’a Mitropoliei nóstre nu sta­reu, ci sa ne pregatimu a intem­pina infiintiarea ei cu caracteru barbatescu , si cu multiumita ferbinte catra Imperatulu nostru , caci Elu nu o va da­­ lîrit­a transsilvana. Siedinti’a din 22 Augus­tu (3 Sept. 1864. (Continuare sî capeta.) Referi. Schnell, provocandu-se mai antâiu la cele ce le-au dusu la alta ocasiune despre referintiele urbariale , espune cam urmatórele. Referintiele urbariale prin comitate esista inca de pe tempurile regelui Sîef­anu , sî s’au estinsu cu incetulu sî asupr’a Secuimei, de sî aici la ’nceputu dom­nise egalitate de drepturi. Robotele prin nefavarea tempuri­­loru deveniru totu mai grele, până candu la a. 1848 se desfiin­­tiéza pentru totdeun­a. In legile vechi indesiertu vomu cauta, ce se intielege prin o sessiune intréga, de jumetate ori a pa­­tr’a parte, câte dzle s’au datu pentru ea , sî ce s’au numitu pamentu alodialu? caci de su regimulu câ de o jumetate de se­­culu totu intinsu stărui la dieta pentru unu urbariu , totuși acel’a până la a. 1847 nu s’a facutu, sî sî atunci forte de­­fectuosu sî nepracticabilu. Pe bas’a proposilîunei acestei’a a regimului avemu de a face cu pamentulu alodialu, care sa se dessarcineze. Patent’a urbariala din a. 1854, ce a fostu in­terpretata sî de Pușcăria cu multa diligintia, sî carea consta din 87 §§-i , o presupune cunoscuta , sî esprim­e totdeodată parerea sea de reu , ca nobilimea chiaru nici după a patr’a provocare, sî chiaru nici la obiectulu acest’a, ce o atinge a­­tâtu de multu, n’au intratu in dieta , câci prin acést’a perde tier’a o multime de solintia, inteligintie si esperiintia parla­mentara. Dar pentru daun’a, ce va resulta de aici, sa-si im­pute siesi ! — In cele d’antâiu siedintie ale comitetului s’au desfasiuratu ide’a , ca tóta patent’a urbariala sa se supună unei revisiuni scrupulose sî apoi astfelu sa se prefaca intr’o lege a tierei, caci nu e constitutîunalu, ca diet’a sa faca unu sup­­plementu la o patenta, de­ore­ce prin acést’a diet’a indirectu aru recunosce tóte principiele acestei patente. De alta parte insa s’au reflectatu, ca comitetulu nu este indreptatîtu la acést’a, sî ca dessarcinarea pamentului au inaintatu pré departe, decâtu sa se mai póta stabili, caci, incâtu se scie, jspre scopulu dessar­­cinarei s’au respunsu­­l mill, sî summ’a, cu carea se va in­­greuia fier’a preste totu , se va urcă, se duce, camu la 75 mill. (Schuler—Libloy. Ori la 90 mill.) Déca s’aru fi pu­­tutu conchiama o dieta la a. 1854, candu s’a facutu patent’a urbariala, atunci summ’a dessarcinatei nu s’aru fi urcatu asta susu, caci s’aru fi statoritu alte principie sî s’aru fi mesuratu lucrulu cu alte mesuri. Atunci insa impregiurarile au fostu cu totulu altmintrea, si patent’a urbariala s’a facutu, fara de a se fi ascultatu mai nainte representanti’a tierei, diet’a, caci de aru fi fostu atunci dieta si de s’aru fi pututu declara ea in pri­­vinti’a acest’a, de­siguru tier’a aru fi castigatu celu putînu 30 min­. (Asta e !)—Sî de aici inca se vede buneti’a unui regimu constitutîn nalu, care se pare greoiu sî cu spese mari, care insa ap­era interesele tierei. Astadi tiér’a nóstra atât’a e de ’ngreu­­iata prin dessarcinarea pamenturiloru colonicale (iobagesci), incatu despre dessarcinarea pamentului alodialu (jelerescu) din fondurile tierei nu pote fi vorb’a.

Next