Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-10-10 / nr. 80
319 de preferații chiar s sî toial’a independintia a Ungariei. Sa nu-si uite capii partiteloru de dincolo de Lau’a, ca noi aperiînemu mai antâiu de națiunea cea mare germana , carea nici odata nu au fostu supusa de nimenea sî carea in desvoltare sî in cultura e cu multu mai înaintata de câtu resaritulu (Europei ? R.) Déca odata unu geniu mantuitoriu va uni bucățile cele frânte sî risipite atunci nici noi nu vomu remand dați uitarei, Germani’a va trai totude un’a. Ungari’a rupta de catra Germani’a acuși va fi inundata de marea popóreloru slavice. La marginile Boemiei, Moraviei, sî Silesiei inse de siguru se voru frânge valurile acestei’a.“ Precum se vede Nemții de dincolo de Laut’a numai privescu in Magyari pe națiunea cea cavaleresca cum făceau mai deunadele, sî statistii transsilvani din Reichsrath, candu aru incepe a increzî fruntea mai tare contra Magiariloru, iara aru mai avea putina buna trecere. „Neue Freie Presse“ publica unu comentariu la manifestulu si patent’a din 20 Septembre , pe care l’au notifiicatu oficiosu Locutivnti’a tirolesa voralbergica comiteteloru de tiera si cari porta semnatur’a lui Coronini. „Debatte“ conchide din datulu acestui comentarui, care este asemenea din 20 Septembre, ca acest’a aru fi fostu la publicarea acteloru de mai susu deja gata, prin urmare pregătita sub auspicele regimului. Ce e mai de insemnatu in acelu comentariu, déca elu este autenticu, este, ceea ce privesce continuitatea de dreptu, despre carea se duce, ca nici de cumu nu se póte incepe cu patent’a din Fauru. Sî mai insemnatu este Pasagiulu privitoriu la tratarea patentei din Fauru satia cu Ungari’a sî Croatî’a unde se pune alternativ a : „sau li se publica acelor’a (Ungariei sî Croației. Red.) legea (patenta Red.) ca obligatoriu sî intr’acest’a aru fi recunoscerea teoriei de perdere (Verwirkungs - Theorie) pe fatia, sî cu ea vatemarea cea mai grea a dreptului legitimu sî constituiî unalu; séu legea acest’a vine cu propuse lîune regesca înaintea dieteloru unguresci sî croate, atunci este obiectu de pertractare sî nu póte fi privita sî de lege generala sî obligatoria a imperiului.“ Mai mare consternatiune se vede a fi produsa in Pressa nemliasca de dincolo de Laita o epistola a unui publicistu Csengery, adressata alegatoriloru din Comitatulu Biharului, in care sî organele anii sî filomagiare privescu programulu Deakistiloru. „N. Fr. BI.“ alerna dela acestu programa deslegarea cestiunei: déca Austri’a va pute dobândi unitate morala sau déca Austri’a va trebui sî de a bea încolo sa fia strînsa ca si-o sute in cercuri de feru, spre a nui cade dogele sî a se resipi in tote portîle. Epistol’a amintita are cu atâtu mai mare însemnătate cu câtu ca este primita sî publicata de organulu bar. Eötvös („Polit. Het.“) sî cu câtu acest’a fora o recomanda de bas’a portracturiloru cestiuniloru comune ale imperiului. „Programulu meu dîce Csengery e celu dela 1861 sî parol’a mea 1848. . .* Cause comune ale imperiului recunosce Csengery numai acele ce emaneza din sancțiunea pragmatica. Sî in urm’a urmeloru vine la regimu parlamentarul cu ministeriu responsabila. Pentru căușele acelea ce suntu comune imperiului insa doresce o comissiune, care sa se alega in totu anulu din dieta pestana sî din Reichsratulu augustu, carea suporte dóue protocole, in limb a nemtiésca sî magiara. Contrasemnatur’a sa se faca in asemenea lucruri de catra miniștrii ambeloru părți a monarciei. Stabilirea ortografiei romane. (Din „Reforma“.) Cestiunea stabilirei ortografiei române preocupa forte multu pe frații noștri de preste Carpati si organele loru noi inca de multu tempu amu cerutu infiintiarea unei societăți litera—ice,cu scopulu de a restabili unu sistema de ortografia, si a face sa incerecie anarchi’a complecta ce esista astadi in limb’a nóstra; ne pare bine ca frații nostri de preste Carpati au luatu initiatiativ’a sî se ocupa astadi cu mare talentu sî ardere de acesta cestiune asta de importanta. Amu dori ca in acest’a societate sa participe Românii din tote unghiurile tierei pentru ca astfelu sa putem ajunge la o unificare complecta fara de care nu póte exista omogenitate si cultura adeverata a limbei, care, împreuna cu religiunea, formeza cei doi stâlpi ai unei nationalitâti; amu dori ca sistemulu de ortografia ce se va adopta de cât la societatea literaria sa pota fi obligatoriu pentru toti Românii , in vorbire ca sî in scriere, in cancelarii că sî prin scoli, câ sî prin biserici; sî ca sa potemu ajunge la acest’a aru fi bine ca sistemulu adoptatu sa fia priimitu sî de guvernu, cu alte vorbe, sa aiba unu caracteru ca sî oficialu; amu dori inca ca sistemulu de ortografia ce se va decide, sa fia câtu se póte mai simplu sî mai lamuritu; pentru ca limb’a nu este decâtu unu mijlocu de a esprima ideile ; cu câtu dar acelu mijlosu va fi mai simplu sî mai chiaru , cu atâtu va fi mai bine, cu atâtu studiulu lilabei va deveni mai lesne; noi desa probanui cu deseversîre acele ortografii grele sî complicate, care nu póte servi la nimicu altu decâtu a complică mecanismulu sî a face mai dificile studiulu limbiloru. Sa fugimu câtu vomu poté de acele sisteme radicale care nu potu aduce decâtu complicatiune, confusii sî neinttelegere ; sa ne seamu de prea multa latinisare a limbei , precum, din nefericire vedemu ca o voiere cu unii din reformatorii radicali ai limbei; sa ne servimu cu limb’a mama, cu limb’a latina, cu cu unu mijlocu de a reformă limb’a nóstra fara insa a adoptă intru tota ortografi’a ei, fara a o la finisă, sa imprumutamu dela latini aceea ce nu avemu, dar sa pastrâmu cu scumpetate ceea ce este propriu sî caracteristicii alu limbei române; sa pastrâmu intru tote caracterulu propriu alu limbei nóstre că semni distinctivu de diferinti’a ce esista intre limb’a latina si limb’a româna , cu alte cuvinte se ne silimu câtu vomu pote mai multu a ne romanisă, dar nu a ne latinisă , eata pe scurtu opiniunile nóstre in privinti’a ortografiei române , amu tacutu până astadi pentru ca amu voitu a vede mai antâiu ce felu voru proceda frații noștri de preste Carpati, sî déca voru fi mai fericiți decâtu noi in realisarea unoru idei asta de utile sî de necesarii. Acum dar, dupa ce vedemu ca acesta cestiune s'a imbratîsiatu cu tóta caldur’a sî seriositatea de câtra frații noștri transcarpatini, după ce vedhi urâmu societățile literarii de acolo, sî anume societatea din Aradu, din Transsilvani’a sî din Bucovin’a puindu-se cu tol dinadinsulu in capulu acestei opere mantuitóre care va face epoca in istori’a literaturei , credinramu de datorie a emite sî noi cate-va opiniuni din parte-ne promitiendu a mai reveni asupr’a acestei cessiuni astă de însemnate. , Sperama ca Românii literati voru pretiui importanti’a , folosulu nemarginitu sî necesitatea unei asemenea reforme, sî se voru grăbi a concură cu totii la realisarea ei; câci numai astfelu sistemulu de ortografia ce se va adoptă, va poté deveni generalu sî obligatoriu pentru toti Românii; numai astfelu vomu poto scapă limb’a din labirintulu in care se afla. Sperâmu inca ca consiliulu generalu alu Instructiunei publice, care functioneza inca, pe lângă celelalte cestiuni de instrucțiune publica se va ocupă sî de acesta cestiune care intereseza asta de multu pe toti Românii in genere , care intereseza limb’a sî literatur’a nóstra, caci starea in care ne aflrumi in acesta privintta, diferitele sisteme ce se intrebuintieza in scriere, a devenitu o adeverata babilonie care nu mai sufere nici o amanare. G. I. Valentineau. Sabiiu 9 Octobre. (Feliurite) Eri s’a inceputu esamenile candidatiloru de professori la gimnasiele luterane. — Universitatea sasesca póte ca va tine in Septemân’a viitóre sie— dinti’a publica. După câtu scrmu comissiunea de siepte inca nu e gat’a cu operaturu seu. — Septemân’a acest’a arau fostu alarmați de dóue ori de focu, insa fara a lasă foculu pagube mari in urmasi.— In fondulu regescu s’au inceputu restauratiunile Scaunale. După cum ne asigura „Hermn. Zig.“ la Miercurea s’au alesu Jude regescu d. Gustavu Wendler, Judetiu scaunalu d. Carola Hahn si Assessoru d. Demetriu Macelariu.— Aflamu după „Erd. Het.“ conspectulu despre mului alegatoriloru din Scaun. Sabiului sî adeca după cum au fostu la an. 1863. sî cum este astadi. In despart. I. au fostu la 1863,1295 alegatori dintre cari Sasi 1144 sî Români 151; acum suntu cu totii 524 intre cari 20 Români. In desp. N. au fostu la 1863, 1125 dintre cari 267 Români, acum suntu 454 dintre cari 34 Români. Cetatea Sabiiului au avutu preste 1200 acum are 670. — Clusiu. Esc. Sea Pressed. reg. guvernu cont. conf. Lu dovicu Crenneville a plecatu in 17 Oct. st. n. la Viennn’a---- — Scirea adusa de K. K. in nr. 118 din districtulu Naseudului sî cunoscuții sî publicului nostru din nr.77 alu „T. Rom.“ sî din parte-ne de atunci inca trassa la indoiala ce demintiesce oficiosu sî se deciara de luata din ventu. Din Comitatulu Hunedorei 1 Octobre 1865. Citirâmu in nr. 73 alu „Tel. Rom.“ o corespundinlia a „Concordiei din Terguiu muresianu 1865. 17 Septembre sub numele Domnului D. M. carele cuteza in publicu a însemnă ómenii vrednici de a fi aleși deputați la dieta acolo amintitii barbati de incredere. Intielegemu insa din isvoru siguru, ca Austritatea Sea D. Comite supremu Br. Franciscu de Nopcea au ordonatu , ca intielegendu, precum unii din amploiații politici romani, cu teza a a spune ómeniloru barbatii de incredere, carii aru fi demni de fi alesi la diet’a fiitare , si aflandu-i— sa póta luă mesuri aspre in contr’a acelor’a. De este acést’a adeveratu, de este acest’a cu potinica , a fi opritu că cineva sa nu cutedie in Comit. Hunedorei a-si descoperi parerea s’a, ca cine aru fi demnu de a fi alesu la dieta!— atunci cum au cutezatu Domnulu D. M. in corespuns