Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-09-11 / nr. 72
Telegrafulu ese de doue ori pe septemana :| joi’a ai Duminec’a. — Prenume-I rațiunea se face in Sabiiu la espeditura I foiei pe afara la c. r. poște, cu bani I gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. r. a. I car’ pe o jumatate de anu 3. fl. 60. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabiiu, in 11)23 Septembre 1866» NTM Î2. AXULU XIV. tru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe *, anu 6 fl .v. a. Inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7. cr. sirulu cu litere mici, pentru a doua ora cu 5% cr. si pentru a treia repetire cu 3 V. cr. v. a. Eveniminte politice. Sabiiu in 10 Septembre. Unu tel. alu Hrm. Zig. spune ca „W. Abdo.“ anuntta o reorganisare a armatei, ce are sa se intemple câtu mai curendu. In urm’a acestei reorganisari , Comand’a superióra a armatei si ministeriulu de resbelu voru fi subordinate Imperatului. Activitatea comandei superiore a armatei cuprinde afacerile oficiale ce privescu spiritulu, disciplin’a, perfectionarea sî conducerea mai inalta a armatei. Ministeriulu de resbelu conduce aministratiunea armatei. Ambe aceste oficie suntu coordinate. La ocasiuni de opiniuni diferite decide Imperatulu. Posetiunea ministeriului de resbelu fatia cu representanti’a imperiala nu e alterata prin Comand’a superióra a armatei. Posetiunea marinei resbelice remane neschimbata. Prin biletu imper. Archiducele Albrecht e denumitu Comandante superioru de armata. — Imperatulu va calatori in Octobre prin provinciele, unde au fostu resbelulu. „Presse“ dela 18 Septemvre n dice . După cum audîmu este lucru decisu, sa se denumesca ministeriu ungurescu si totu asta, ca diet’a unguréscu sa se conchiame câtu se póte mai in graba. Indata după aceea sa se adune dietele cislauane sî sa se apuce de lucrările loru curente. Fiindu apoi diet’a ungurésca gat’a cu elaboratulu ei de impacare sî aflandu-se după acest’a acesta elaboratu odata in manile regimului, dietele de dincece de Lait’a voru fi provocate a alege deputați pentru consultarea asupr’a propunerei unguresci si spre a se constitui ca delegatiune a tieriloru de dincóci de Lait’a. Modulu de alegere inca nu e fipsatu, celu din actulu februaristicu insa are puține prospecte de a fi primitu.— Ne indoimu forte— dîce Presse mai departe — ca deputații dieteloru nemtiesci voru fi inclinati de a accepta altu modu de alegere. Cancelariulu aulicu ungurescu dlu de Majlath, ne spune „Debatte“ au parasitu resiedinti’a imp. spre a se restaura. Concediulu, dice acea foia ca i e scurtu. Totu aceeași foia ne mai spune, ca, după cele ce se vorbescu in cercurile politice ale Vienei , regimulu si-a incheiatu si lipsatu programaulu, dara nu-si póte începe acțiunea pre catu negotierile cu Itali’a n’au ajunsu la definitivu. Se astepta cu tóta siguranti’a , ca inca in decursulurnei lui Septembre pacea va fi intru tote si in partea acést’a asigurata. Intermediulu acest’a insa vrea Cancelariulu sa lu folosésca pentru o calatoria de recreatiune prin patria. — In privinti’a negotieriloru de pace austro-italiane afiâmu ca Austri’a se declara ca este gat’a a desierta Veneti’a de trupe, déca Itali’a, pre lânga primirea detariiloru ce cadu asupr’a Venetiei, va mai da sum’a de 73 miliune pentru efectele ce remânu si trecu in posessiunea Italiei. Itali’a s’a invoiti in principiu la acesta propunere sî acum si va face sî ea din parte si propunerile sele impacatóre. Franci’a sî Prussi’a staruiescu tare pre lânga ambe portîle pentru de a le aduce la o invoiala.— In dîlele trecute ne mai spuneau dîuarele sî de prospecte pentru referintie intime intre Vien’a sî Florenti’a , prin casatori’a principelui de corona italiana cu o archiducesa austriaca (cu un’a din fiiele Archid. Albrecht). — Venirea cea grabnica a bar. Werther la postulu seu de tramisu alu curtiei din Berlinu o explica unele foi cu aternatóre de Gestiunea orientelui. Din Parisa se spune ca Franci’a si Angli’a si dau tata silinti’a in Aten’a, ca sa impedece pre Statele Unite nord-americane dela intentionat’a cumperare a unei insule grecesci (Melos), care cumperare Russi’a o spriginesce din tóte puterile. Din Bucuresci se scriesce, ca miniștrii Stirbei sî Sturz’a , cari au fostu plecatu la Constantinopolea numai in 18 Sept. n. au plecatu dela Galati. Telegrame din Constantinopole spunu ca pre insul’a Candi’a, la Canea, au fostu o batalia intre turci sî, creștini. Trupele turcesci-egiptice in numeru de 30,000 au remasu, după o lupta de opiuare, domnitóre de posiliunea lorusî a câmpului de batalia. Insurgenții au perdutu 600 morți. Insurgenții suntu armați reu; numerulu loru ajunge la 40,000. Unu tel. (alui Hr. Zig.) din Corfu (21 Septembre) spune, ca insurgenții din Creta au batutu tot atupre trupele turcesci egiptice. Pasi’a sî soldații s’au mantuitu numai incheiandu o conventiune, după carea fura eliberați. — Revista dînaristica. „Austri’a dîce „Debats“, póte intreprinde sî face tate reformele militarie prin putintia spre a cresce puterea de resistintia ; dar cei cari conducu destinările acestui imperiu nu voru trebui sa uite, precum le-o spune necontenitu Press’a din Vien’a sî cum cugeta spiritele sincere sî bine cugetatóre, ca déca Prussi’a a dobanditu unu triumfu atâtu de mare si grabnicu , i-lu datoresce nu atâtu bunei organisari a armatei sî numerului ei câtu calitulîloru guvernamentului seu. O administratiune regulata , financie bine regulate, o disciplina ce-si trage puterea din incuviintiarea si concordie a luptatoriloru mai multu decâtu din rigorea legiloru militare, din puterea morale ce comunica soldatiloru aceleiasi patrie cunoscinti’a deplina sî lămurită a scopului ce urmarescu sî a intereseloru ce apera, unitatea silintieloru ce decurgu din comunitatea cugetariloru, ée’a elementele necontestabile ale victorieloru Prussiei.“ Dacii sî Românii. Sabiiu 8 Septembre. In septemânile trecute au adusu Hrm. 7t. unele notile despre unu studiu istoricu asupr’a Daci=loru sî Homâniloru (Daciei* und Romanen) de Dr. E. Robert Rosier, tiparitu separatu din fasciór’a de pre lun’a lui Maiu an. 1866, din raportele siedintieloru classei filosofico-istorice dela Academi’a imp. de sciintie din Vien’a. Mentionatulu Dr., de altra intrea docentu privatu de istoria la Universitatea din Vien’a, se ocupa speciala in mai multe renduri cu tierile Dunărei de josu. Densulii au scrisu „Daci’a înainte de Români“ sî „elementele grecesci sî turcesci in (limb’a) româna (1865.) Scrierea carea ne da ansa de a o aminti sî noi merita atențiunea cu atâtu mai tare, cu câtu aduce cestiuni pre tapetu, cari , după cum afirma sî H. Zig., au unu interesu ce trece preste cerculu curatu de specialitatea scientifica. Cestiunile de frunte suntu : Ce se póte presupune cu securitate despre nationalitatea si afinitatea nationala (Stammverwandtschaft) a daciloru ? Ce temeiuri suntu cari silescu aducerea in legătură a daciloru cu populatiunea din colonisatiunea româna a Daciei celei noue sau române ? sî in fine fost’au poporulu valachicu (romanu) posessorulu patriei sele de acum din tempurile lui Traianu până in tempulu de fatia ?“—■ După autoru presupunerile despre germanismulu Geteloru sî Celtismulu poporului geto-dacicu precum sî legatur’a acestor’a cu slavîsmulu, din temeiurile inca forte nescentifice de până acum nu se potu adeveri. Ore sicare verosimilitate aru avea afinitatea acestoru popóre cu slavismulu, desî pentru afirmarea acestei presupuneri s’amu mai cere argumente. Afinitatea intre Gete sî Daci baseza numai pre spusele celoru vechi. Cuvintele aduse înainte de celtologi au putîm presiu înaintea autorului , aparatele si alte lucruri de bronzu aflate îngropate in Transilvani’a marturisescu de es istinti’a unui poporu celtica odinióra pre locurile acestea. Numele locuriloru cari cu deosebire in terminatiunile loru suntu deosebite de cele celtice, ducu pre autoru la presupunerea ca lucrurile, cari se desgropa prin Tranni’a, de sî semana cu cele desgropate pe aiurea, dara de care se presupune cu siguritate ca suntu celtice , — au remasu dela popore supuse daciloru. întrebarea cea mai interesanta este după „H. Z.“ discutata in cap. 9 sî adeca : „Câtu de vechi suntu locuintiele poporului românu in Valachi’a sî Moldavi’a, in Ardelu sî Banatu, Ungari’a sî Bucovin’a, cu unu cuventu spre media -nópte dela dunăre ? Este opiniunea comuna sî aperata cu deosebire de literalii români cu atât’a