Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-12-03 / nr. 97
384 Archiepiscopu si Metropolis ,— la 7 ore sér’a se adunara unu cercu frumosu de barbatii clerului nostru de aici (Asessori consistoriali, corpulu profes.si a. m. dep.), de domne si domnisióre, de domni atulu amploiați catu si negutiatori si meseriași in sal a cea mare a Seminarului nostru. Corulu, sub direcțiunea diii prof. de cantori Demetriu Cuntianu, deschise festivitatea prin l rumós’a piesa „Bata dîu’a cea dorita“. După acést’a clericulu din anula HS A. Radiu, rosti o cuventare fórte corespundiatare dîlei, sî carea aru merită a se face cunoscuta unui publicu mai largu. Ne vomu obtíne de a vorbi despre dens’a până candu vomu vedé déca se predă sau nu publicitatiei. Piesele ce au urmatu după unu programu lipsatu de mai înainte, se schimbară acum cu poesii bine alese, dechramate de câte unu june, séu cantate din partea corului. Intre aceste din urma avemu sa amintim de nouitatea cu carea ne-a surprinsu dln prof. Crilianu reformandu mai potrivitu melodia di la poesi’amare si „Pre Câmpi’a Turdei.“ O surprindere de totu fórte satisfacatóre pentru ori-ce omn iubitoriu de musica niuuala de ori-ce rama , ne-a facutu ari’a dela „Pre stipanulu sî Archiereulu nostru“. Ari’a nu putemu di>e, ca e noua, ci cea vechia, numai ilustrata in unu modu de tolu placutu sî miscatoriu.— Déca in privinti’a acestei piese sî aceloru-lalte avemu sa fimu recunoscători pentru silintia ce o pune Domnulu prof. in ramulu acesta, nu putemu trece cu facerea nici pre acei juni de buna sperantia, recunoscendu.le in publicu sî meritulu densitoru, cari formeza unu corn, după impregiurarile nóstre bine intocmitu. Talentele ce transpăru, pre lângă o scala mai îndelungata sî de mai multu esercitiu (deprindere), aru puté sa ne dea unu coru fórte alesu, carele sa rivaliseze cu ori care altulu. In dîu’a de Stulo Andreiu se începu la 8 ore servitiulu ddicescu de dimineti'a (utrenie) sî la ore se continua St’a Liturgia. La finitulu acestei se 9 ceti din genunchi rugăciune pentru indelunga sî fericita sanatate a Inaitu Presantinului Archiepiscopu sî Metropolitu Andreiu, după carea sera intona corulu cântarea; „Pre Stapanulu sî Archiereulu nostru“ sî apoi sa anafora : „Nu te teme turma mica“, cu care se incheia sî pentru dîn’a de astadi solemnitatea. ________ Cestiunea Romei in corpuri legelativii ala Franciei. Deputatului Jules Favre si-a desvoltatu interpelatiunea sea in ssedinti a dela 2 Decembre. Din cuventarea lui estragemu urmatórele : Domnii mei ! darirea imperalului că armi’a ce a rechiamat’o dela Rom’a se o tramita iéra si acolo, a provocatii in Franci’a sî Europ’a o emotiune cu multu mai mare, decâtu se nu avemu prim’a detormtia a ne esprime părerea nóstra despre faptulu importantu sî se nu facemu tierei cunoscuta posesiunea in care se afla. Si pe nimenu-lu instraina că in diferite parti ale camerei se manifestau dorintie de interpelatiuni, dintre cari unele afirmau ce s’a facutu pré moltu , altele ca pré pulînn, până candu tóte se uniau in presentarea de nepacuire generala, in fati’a unui locuitoriu amenintiatoru. Io sum in cugetu a apera parerea celoru ce dojnescu a dou’a spediliune la Rom’a. Acésta spediliune ne-a adusa in urmatórea dilema fatala : ori se mergemu cu Italia, ori se sustinemu in activitate puterea lumesca a Papei. E tempulu se parasimu caile nedeciderei si a dubiei tatiei. Trebue sa se arete in catran cârmuimu mea, i sî trebue sa ne esprimemu chiaru. (Astá ! asta !) Ei bine ! După parerea mea, a dou’a specii— tiune la Rom’a nu póte ave convoirea nóstra din urmatórele puncte : antâiu, e contraria principiulu de dreptu; a dou’a, compromite interesele Franciei; a trei’a, ea e stricatiósa chiaru lucrului, eiiiii voescu ai servi, sî in fine, ne amesteca intr’unu sîru de complicatiuni sî perplesitati de cari ne mântui numai facendu o erőre si provocandu putemu desplacere cuvientiósa in tóte pârtîle. Guvernulu ni-a promisu ca va purcede după suatulu camerei, sî totuși așterne naintea nóstra numai fapte complinite. Deci trebue făcută încercare a scuti fiér’a de periculele caror a ea e espusa in modu aiătu de reprecautu. Speditiunea din 1867 sta in legătură intima cu cea dela 1849, ce e basata prin logica, prin pași militaresci sî diplomatici. Inse totuși este o deosebire intre ele , déca cca dela 1849 aru puté ave pretestu sî sculare, — nu le póte ave acést’a dela 1867. Dela 1849 până la 1859 Rom’a s’a marginitu a despretiui sfatuirele Franciei. In anulu celu mai dela urma ceru Roma se i se redée provinciele ce i se luasera , dara la 1860 si luă Pap’a o posesiune mai amenintiatoria. Atunci publicase elu o alocuțiune sî o enciclica in cari cu veemenlia nemărginită se vaieta pentru rapirea patrimoniului lui Petru. Franci’a nu potu primi cu recela acestu cuventu. Ministrulu de atunci : Thouvenel , constată in cercularulu seu dela 8 Febr. 1860 ca acesta vecunentia a Vaticanului póte numai inventati starea lucruriloru si a face zeulu nevindecabilu.— Curi’a papala remane neschimbata lângă aceea : se nu recunosca Itali’a. Continua a o numi „regimulu subalpinu.“ Ast’a e vatemare! Dara vatemaanduse aliatulu Franciei, e vatemata si ea insasi. (Vuietu.) Regimulu nostru , esprimendu principiulu de neintreventione, admoniá in daru pe Pap’a că sa se lase de sperantia a.si recâștigă, prin ajutoriu strainu, provinciele perdnle, regmuri papale refusă ori ce felu de concessiune, Ia • 18 Ian. 1862 scrise representantele nostru in Rom’a. ca nu pote primi altu respunsu de câtu : „anteres 11 lendum.“ Imperatulu se amesteca intr’acestea prin epistol’a sea din 1862 care constată resultatulu nefavorabila alu politicei sele in Roma si ro chiama necrssitatea de deslegare. Acest’a putea sa se cuprindă numai in impacarea s. Scaunu cu Itali’a, adeca in contielegere cu idei moderne. Imperatulu areta ca opnsetii.nea Papei e caus’a desordinei morale in Itali’a până sî in Europ’a. Santulu scaunu reraase surdu pentru atari idei. Ce făcu Franci’a ? Fara vatemarea demnitatiei sele nu putea continua o ocupaciune ce nepaciuesce Europ’a. Regimulu Franciei a protestatu contr’a enciclicei, eara ministrulu de esterne o areta in fati’a Europei de o apologia nefericita a guvernamentalismului vechili, de alacu asupra tuturoru principieloru ce servescu de bas’a ordinei nóstre sociale, suveranitatei natiunale , votului universalu , libertatiei conscientiei si a cultului Deci dara, celu ce a datu scutulu seu, fu alacalu, insuratu. (Vutetu de nou.) Scu dóra insemna altu ceva, candu autoritatea suprema , Pap’a , predica resculare, despretiuirea legiloru ? (Rechiam aliuni.) Déca Francia aru fi facutu o contielegere cu Pap’a că domnitoriu lumescu, are prin acésta apucătura neinchipuibila n’aru fi fostu ei mantuiti de deoblogamintele loru ? Asta, de cumva inclinari religiose nu confundau cestiunea, respunsulu aru fi fórte chiaru, pentru ori sî cine. (Congentari in partea stânga.) Dara atacurile nu erau îndreptate numai asupr’a Franciei. Ce portare si la Pap’a fitia cu Itali’a ? elu ataca deadreptulu regimulu italianu. Legile ei se trateza că pre nisce legi nelegale, hotiesci, le declara de nimic’a , ca nu merita a fi respectate. (Vitetu mare.) Ba nu, Pap ’a nu a depusu armele fatia cu Itali’a, iéra Itali’a a devenitu prin aceea resprinsa a scuti o putere ce ei i-a dechlaratu resboiu. (Vutetu mare.) De cumva unu regimu vecinu aru grai in publicu despre legile nóstre, precum a graitu Papa in Consistoriu despre legile Italiei, intrebatu : n’aru fi detormati’a nóstra a dechiară resboiu acelui regimu ? (Intrerumpere.) Dara Franciei i se mai arata încă o greutate fatia cu Itaii’a. Conventiunea susține in adevera carnea 9. părinte pate sa-si formeze sî sa se susțină armat’a, ca póte sa-si adune ostasi pretutindenea sî in insasi Franci’a , nu susține insa ca elu are voia sa-i recruteze dintre armat’a nostra.— A Pestera negra... nuvela originaria Petitorii. (Urmare.) Chiaru vini sa pasiesca mai incolo — candu ochii — se umplură de lacremi. — Dómne ! suspină biet’a Florica, ce o sa insemnedie ? — florea ei cea mai draga — pre care o grigiă sî o udă in tata sér’a, eră vestedata. Ca straformala, isi îndrepta pașii câlva unu merisioru, celu sedise cu mân’a ei.— Asta primavéra, l’a legatu redimandulu de unu păru de stejariu, ca nu cumva veniurile sa-i frângă trupsiorulu gingasieru, dara eata omenulu reu s’nd parea ca-si bate jocu de serman’a fetitia , unu ramu din cunun’a merisiorului eră vestedu — debelalu .... Se puse sub unu peru bratiosu, din apropiare sa sféda — era superata de totu. — Capulu ei celu mândru buclatu se inclina. Din ochi i se scurgeau lacremi după lacremi. — Nu e semnu bunu ! siopt Floric’a — Ionutiu zace de morte — o ca me infiore diu candu gândescu ca dara acest’a ce mi se arata va fi in legatura cu vieli’a sî mórtea lui !! — atunci n’amu apoi pre nime care sa me mai iubesca . . . sî Gavrita-i departe ! departe ! cine soia inturna-se-v’a din bataie intrega . . . elu fiî figuru apoi m’aru mai inchi ! — dara ce-i viéti’a unei floricele fara sere ?! — ci ...... sî aci unu torentu de lacremi picurau rurandu din fati’a Floricei.— Totu ce amu mai scumpu se usca !! murmură suspinandu. — Deodata unu strigalu o tredî din visele-i jalnice — eră Saft’a ce se trezi sî strigă după Floric’n . . . Medhanicesco se sculă biét’a turturica trista si urmă strigatului in casa. In cas’a lui Petru , prefetiele tuturor’a parea ca depinde — unu velu durerosu — jalnicu. Ionutiu in urm’a ranei — înota pre undele furibunde, ale unui parocsismu crudelu. —• Florica sî i era Florica ! eră unicele vorbe ce le suprimă — spariatu din somnu-i de vre-o câte-va clipe. — Astfelu si paserea vânîta de marte — sî mai reculege ultimele puteri debile — sa-si apere puii de inimica . . . Ionutiu vedea arece va pune visele lui , dar cine potea sei ca ce vede de geme si striga asia tare. — Câte odata si tindea man’a-i tremurandu cu repediune parendu, ca vrea sa apuce ceva— dar indata, iéra si- o lasă incetu suspinandu pe dang’a palului.— ... Era o deminetia frumósa, cerulu limpedu suridiendu, promitea sateniloru o dl cam calda insa mandra de lucru. — Inca cu reversatulu dîlei se strecorau glote de lucratori pe parl’a satului , esundandu apoi tiarinele.— Eră tempulu candu cucuruzulu se plivesce de ierbunele stricatóre de a dou’a ora. — Toți lucratorii mici cu mari, juni, belzani aveau sape pe spate. — Fetele mergeau cautandu.— feciorii chiuindu, erau veseli ca a se aiba o asta de frumósa de lucru... Chiaru in urma veneau doi bărbați, in etate de mijlocu, si ei aveau sape in mâni. Vedi Stefane !— dîse unuiu dintre ei câtra sotiulu seu,— vedi, cum se póte strică omulu, déca n’are pace in casa !— n’ai vediutu ! continuă totu același— Todoranu sî acum face incarcim’a satului ! — Dómne ! sî inca intr’o dî asia de frumósa ca asladi,— s’a stricatu bietulu omu de candu-i muri muierea cea d’anlâiu!— Apoi după ce-i luă pe Gavrila la catane, gatase cu tata economi’a ! Dómne 1 ferescene de muieri ca Saft’a.— Me dere !— dîse celalaltu— Todoranu a fostu altu omu, dar muierea o dou’a l’a stricatu da totu,—chinuesce biet’a fetitia ce o are Todoranu dela muierea cea d’antâiu — dar uita-te ce vedu ! — continuă costalaiiu — uitandu-se inapoi,— Floric’a lui Todoranu vine cu nescari lucratori !— dreptu ea tóta semena la muma-sea , — lucralóre , frumósa, dar ce folosu are serman’a — totu n’are neci de unu banu omenia inaintea Saftei .... asiu vrea sa seiu nomei cumnate! — de unde póte Todoranu acel’a sa aiba atâti’a bani !— tóta dîu’a siede in carcima — apoi si baga lucratori sa-i lucre. — Banii acei’a care-i bea elu aru putea sa mai scada din lucratori, apoi sî elu se lucre. — Dreptu ai cumnate— dîse celu d’antâiu— vedi sî noi lucramu, si tolu abia o putemu duce de pre o dî pre alt’a , sî cu câta cruliare ? candu gustâmu noi câte putina beutura ? Sî vedi tu are dreptul po