Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-02-23 / nr. 16
NTM 16. ATU XV. Sabiiu, in 23 Febr. (7 Mart.) 1867. tru provinciele din Monarchia pe ann anu 18 fl. era pe o jumatate de anu 4 fl. v.n. (Pentru princ. si tieri străine pe anu t? pe ‘a ]nr. 6 f* v. a. Inseratele se platescu pentru iitera ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 5 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 la cr. .v. a. Telegrafulu ese de doue ori pe septemana : joi’a si Daminec’a. — Prenume- I ratiunea se face in Sabiiu la espedituraloiei pe afara la c. r. poate, cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a.lur’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pent a celelalte parti ale Transilvaniei si pen_ I Siedinti’a dietei ung. din 28 Fanna. Sabiiu 22 Fauru. Dînarele cale ne vinit a mâna au dirognostice despre siedinti’a acest’a dictata. Ori câtu de diferite suntu colorile politice ale foiloru, tote au cate unu cuventu de recunoscintia fatia cu circumspectiunea cea energica a ministeriului Andrássy. Ceea ce se infatiosieza mai antâiu cetitoriului despre acesta siedinica e, ca ministeriulu au luatu nisce cestiuni vitale a naâaa s’ au venîtu de s’au presentatu cu ele înaintea dietei. Acestea suntu privitóre la sarcinele publice, la întregirea armatei, la regularea municipieloru sî la legea pressei. Nu suntemu de acei’a cari sa fimu consternați, nici de acei cari sa ne entusiasmamu după una seu alta impregiurare, nefavoritóre séu favoritóre, sî de aceea sî cu ocasiunea acést’a déca luamu notitia despre acésta intemplare in diet’a ungurésca , vreunu simplu a constată unu pasu nou alu desvoltariloru constitutionati. Scoterea contributiuniloru curente si radicarea recrutîloru vedemu din actele ce se asternura dietei ca proiecte de lege, ca suntu provediute sî pentru Transilvani’a. Vedemu mai departe ca sistem’a de administratiune sî justitia pana la o alta dispositiune a legislativei cu respectu la art. 7 § 5 din legile din 1848 ministeriulu e de părere ca sa remana cea de până acum sî ca in consunantia cu acestu sistemu sa faca dispositiunile recerute după parerea sea sub respunderea propria. Fiindu satui de provisorii , amu ii forte neplacutu surprinși, candu in er’a cea noua ne-amu tredu fcra cu unu provisoriu, caci nu amu dori sa mai ajungemu si alte restauratiuni, ca cea de demedîre la Brasiovu. Legea pressei din 1848 se reintroduce cu unele modificări. Ce e mai de insemnalu din acesta siedintia pentru noi ardelenii e sustinerea mai departe a sistemului de administratiune pana la o alta dispositiune a legislativei. Ca multe alte in limb’a diplomatica, are sî acést’a unu intielesu alternativii. Din cele precesse in anii din urma insa sî din garantiele date de pre tronu, omulu aru pute face cea mai drepta sî logica deducere, candu aru presupune, ca legilativ’a cea suspensa a Transilvaniei inca va mai ave sa vorbesca ca atare in acesta cestiune. Acesta dorinda sî pretindere esprimata de români sî in dieta clusiana nu prejudeca nici intentiuniloru tronului, nici desvoltarea constitutiunali, ci e tocm’a unu ce necesariu, pentru ca ori ce contractu bilateralu sî cu atâtu maî tare mulu ce privesce dreptulu publicu a duoru tieri trebuie sa aiba voi’a amenduroru pârtîloru contractante ; — altmintre in loculu contractului intra forti’a. Circumspectiunea cu care inaugureza ministeriulu acțiunea sea ne face sa credemau cele esprimate. Lângă acésta mi-aru place iise, candu am vedé sî din partea nóstra o energia resoluta, o împreunare la o actiune solidaria, carea acum e pole mai de lipsa ca ori sî candu. Celimu ca in Pesta Ardelenii in o conferintta s’a invoitu sa formuleze o mijlocire intre dorinttele loru, sî a face ministeriului propunere. Cine suntu ardelenii acesti’a ? suntu sî deputații români acolo ? au luatu sî iau parte la acea conferintia sau dara se lucra fara de noi de pelea nóstra ? — Unu altu momentu din acesta si edintia ce merita a fi consideratu e la proiectulu regularei municipieloru unde se suspende punctulu e) dela § 2 din art 16 de lege din 1848, in urm’a carui in siedintiele comiteteloru sî a adunariloru marcate era normala pentru Ungari’a eschisivu limb’a magiara. Suspenderea acest’a e motivata prin casliunea natiunalilatîloru ce are sa se deslege pre cale legislativa. „Zrift“, cărei desiguru nu i se va pute impută ca e foia magiarona dice la acést’a : „Noi gratulârau sinceru ministeriului unguruscu, ca au luatu prin propunerea suspensiunei punctului e a articulului 16 din 1848, initiativ’acea atâtu loiala , câtu si momentósa, carea delatura atâtea nedreptati grele, comise in legile din 1848 contr’a natiunali a tâtîloru nemagiare.“ „Afurisenia Gazetei“. In numerulu 14, alu „Tel. Rom.“ promiseramu a respunde la acelu pasagiu alu articolului „Concordiei“ nr. 12 de sub rubric’a „Sabiiu“, unde se dice, după o coresp. dela Brasiovu , preotîmea gr. resariséna inca totu mai tine la afuriseni’a din Dec. 1854 sî se feresce de ea (adeca de „Gaz. Tranniei“) ca de unu obiectu cium atu, iar /Ițn cetescu pre ascunsu“. Nu nu trecea prin minte a veni la obiectulu acest’a, déca dîuariulu Concordia nu mi-aru fi provocații prin dîs’a-i corespundinlia de la Brasiovu, ba marturisimu, ca nice de asta data nu amu fi dîsu nimic’a, déca in acelea puține, dar impungatere cuvinte ale Concordiei, nu s’aru manifestă tendinti’a , pe de o parte de a scociorî iarasi critici asupr’a autoritatiei supreme a bisericei nóstre gr. or. române, sî,a produce despreliuirea acteloru acelei’a , iar pe de, alta parte de a copilări pe preotîmea nóstra gr. oâ> din Brasiovu A trece cu vederea inseatariendintte , primite de o foia publica romana, nu ne ierta autoritatea bisericei nóstre sî datorind’a nóstra fatia cu publiculu românu, carui’a avemu ai espune lucrulu , nu laconice sî cu cuvinte impungatóre , ci cu deslucirea sî lămurirea obiectului, spre alu pricepe cii sî cine, pentru ca nu ne place a vorbi pintre ronduri, ceea ce dela nici unu dîuariu românu nu o asteptamu. Obiectulu , pe care lu atinge Concordia , cu nisce termini in sine nedrepți sî totu odata nepotriviți sî neonesti , s’au petrecutu la anulu 1855. (nu 1854), sî cuprinde in sine circulariulu Episcopiei nóstre de atunci, ddto 5 Decembre 1855. Nr. cons. 1090, prin care nu se „afurisesce“ nici nu se „ciumeza“Gazet’a sî faimosulu ei calendariu alu dlui B. pe an. 1856 , ci pentru nisce scopuri neiertate, malitióse sî despreluitóre de biseric’a nóstra gr. or. sî de asiediamintele ei, ce le-au urmatu numitele scrieri, se svatuesce poporulu bisericei nóstre, ca sa nu procure sî se in cetésca acele scrieri, cari tînteau numai sî numai la rnmperea inimei duhului nostru crestinescu, la slăbirea temeliei bisericei nóstre gr. or. sî la stricarea bunei intielegeri sî neclatitei credintie a crestiniloru noștri, ba putemu dice , la semanarea semburului de ura intre noi românii in sîne. Numitele scrieri, intre alte multe invetiaturi, sî îndemnări la neascultare de invetiaturile bisericesci, s’au incercatu a dejosi sî a denega tota insemnetatea soborului bisericei nóstre, sînutu la anulu 1850, primulu soboru sî inceputulu vietiei constitutiunale a bisericei nóstre române gr. or. din Transilvania, după unu somnu de mórte alu ci de 150 de ani, sî plinu de suferintie. Nu ne ierta tempulu sî spatiulu, ba nici nu ailumu astadi consultu, a reproduce tóte acestea triste fapte ale unoru connaliunali ai noștri, ce s’au petrecutu pe la anulu 1855, ci indemnamu pe fiacare omu iubitoriu de adeveru la cetirea suscitatului cerculariu, observandu, ca acele scrieri nu au meritatu numai afurisani’a bisericei nóstre in intie a lesulu canóneloru, ceea ce nu li s’au datu , ci au meritatu afurisani’a intregei națiuni române, pentruca ele, in locu sa conlucre la bun’a intielegere a ambeloru confessiuni române , au fostu cadiutu in acelu mare sî neieratu pecatu , despretiuindu cele mai sfinte asiediamiste ale bisericei nóstre gr. or., de au lucratu la discordia intre acestea confessiuni, de care discordia s’au bucuratu s’ au triumfatu la totu tempulu neamicii natiunei române. Trebuie sa mai observamu inca, ca acelea vatemari, comise prin desele scrieri, asupr’a invetiaturei sî asiediaminteloru bisericei nóstre , atâtu erau de gróse, incâtu acelora, câtu sî scriitorilorulorii , desiguru nu le-aru fi lipsitu biciuia legiloru civile, deca Episcopulu nostru de atunci, voindu a incungiură acestea , nu aru fi facutu intrebuintiare de mijlóci’le concese lui prin legile bisericei nóstre , sî nu aru fi emisu acelu cerculariu , cu scopu, că prin invetiatur’a archieresca se impedece sî se paralisese demoralisarea intentionata prin amintitele scrieri, care in fapta produsese sî fruple. — Intrebamu acumu pe Concordi’a, vrea ei, prin corespundinti’a-i de la Brasiovu, in respectulu Gazetei Tr., sa arunce din nou semenii’a discordiei in națiunea nóstra , precum au semenulu Gazet’a pre la anulu 1855; ori ce vrea Concordi’a cu aducerea aminte de afurisania si cium’a — cum o dice —■ „din Dec. 1854“ ? Noi nu vremu sa triumfâmu , candu simțeam siliti a oservă ca dîuariulu Concordiei, prin amintit’a-i corespundintia dela Bi^^gu , nusi va ajunge astadi unu atare scopu, of rtSS vetrasu da ea chiaru Gazetei unu testimoniu dt flep|||£\audu dice , „ca tota mai line preotîmea n^^n gr res. din Brasiovu la afurisani’a Gazetei , sî se feresce de ea, că de unu obiectu ciumatu.“ Câci déca singura Concordi’a sî corespundintele ei dela Brasiovu crede, ca inca sî adi mai face o afurisanie pe Gazeta, sî se mai ferescu de ea omeni cunoscuți atâtu in 1855 câtu sî acum de inteligenți , atunci cu bana sema nu afurisenia din Dec. Concordiei a numi inveliatura 1854, cumu-i place archiereului nostru din 5 Dec. 1855, ci póte ca purtările sîmprumurile Gazetei, pe terenulu politicei nóstre natiunale, in tempulu celu din urma o caracteriseza pe ea in modulu de susu, si indemna pe unii omeni de a se feri de ea ,— nu dîceau câ de unu obiectu ciumatu. Acestea atribute are dar singura Gazet’a a si le adscrie, caci noi presupuneam , ca acei preoți inteligenți gr. or. dela Brasiovu cunoscu cu multu mai bine sî mai deaprópe pe corifeii Gazetei , cu cari au de a face in tata dîu’a, sî pricepu cu multu mai bine scrierile sî tendinitele loru, decâtu ca sa pata cineva cugetă ca ei din fric’a sî respectulu unei „afurisanii din Dec. 1854“ asupr’a Gazetei , s’aru feri de acest’a, si o aru ceti pe sub ascunsu. De altmintrea e de miratu, ca cum de vorbesce Concordia sî corespundintele ei chiaru numai de preoții noștri dela Brasiovu , cari aru mai tiné la afurisani’a Gazetei, câci acelu circularu arehierescu au fostu indreptatu câtra intreg’a preoțime a eparchiei. Incheiemu cele dîse cu acei’a, ca fatia cu acelea momentuóse schimbări, ce se petrecu pe campulu politicei de adi, sî atingu in prim’a linia interesele natiunei nóstre , mai bine s’aru cade unui jurnalu politicu sî librariu, a se ocupă de acelea, in folosulu natiunalu, decât^a mai semenă intre noi negura anului 1855.— Dr. Borcea, fisc. 1]in Pesta. 28 Pauli» n. Presentarea ministriloru înaintea I