Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-04-20 / nr. 32

Teleprafulu ese de done ori pe septe­­mana : joi’a si Duitiinee’a. — Prenume­­­rațiunea se face in Sabiiu la espeditur­a foiei pe afara la c. r. poște, cu banii gat­a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. 11. v. a. ur’ pe o jum­etate de anu 3. fl. 50. Pen­­a celelalte parti ale T­ransilvaniei si pen­tru provinciele din Monarchia pe ann anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. l'cutru princ. si tieri străine pe anu 17 pe 7, anu­ 6 fl v. n. Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. siruiu , pentru a dou’a ora cu 5 '/s cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/2 cr. v. a. NTM 32. AMPLU XV. A Sabiiu , in 20 Aprile (2 Maiu) 1867. Sabiiu , 19 Aprile. In m­ulu trecuta emu amintitu ca gradin’a no­stra are lipsa de lucratori. Amu amintitu ca tre­­bue sa fia armonia intre lucratori, daca e sa fia sporiui in lucru. Sî lucru amu disu ca este multu. Sa remanemu numai la ramuru ce e adi la or­dinea dîlei, la celu politicu. Sa ni­ lu infatiosiemu inca odata sî sa vedemu, putemu aspiră la vre-unu sporiu, după procederea in care ne aflamu ? Dîcemu ca nu. Caus’a nesporirei, carea o putemu identified cu dispa­ritatea cea mare a opiniuniloru, vine si din maliti’a u­­nora ambițioși. Insa totu e mirare, ca acești putini suntu in stare de a aduce in confusiune pre mulți sî ai face sa esu­eze , asta, incâtu, candu va sa faca cine­va vre-unu pasu activu in cele politice , indata vedi pre multi standu pre locu, cum incepu cei’a a sufla in trambiti’a indoieliloru sî a tonuri­­loru nearticulate politice , care opresce pre omeni înaintea unui caosu­l unei imagini ce se perde sî care lasa nedecisiunea in anim’a omului sî ca^ea in fine produce neresolutiunea sî din acest’a inerti’a definitiva, in o parte considerabila a natîunei. E adeveratu ca nematuritatea politica a unora publicisti magiari inca nutresce aceste edituri , si prin urmare contribue la perplesitatea unoru omeni, cari in totu articula siulu unoru provincialisti vede periclitata natîunea, vede pregătită surparea ei to­tala. Se inttelege mai departe, ca unguri cu fan­faronade de acele care si bătu jocu de realitate , dar cari preste multu pulî nu voru fi derise visele de realitate, nu făcu servitiu nici natîunalitatiei nó­­stre, nici natîunalitatiei loru , nici patriei comune , nici in fine viitoriului nostru comunu. De aceea delori’a nóstra a româniloru este, a ne radica pre­ste acestu prisonu alatu de l­ermurinn, a paria com­­putu de acei factori, cari au sa conlucre la destine­le unui popor si numai déca voru află intre ace­stea lacune, defecte, sa se ingrigici ca indata sî cu tóta seriositatea sa véda sa astupe loculu golu cu ce­va folositoriu. Unii ómeni insa imbetati de aceste impregiurari, za­­pacescu apoi intre unii termini seu parole de dî fo­losite de unii ,dî alții sî sfermandu si capulu cu a­­ceste parole de dî trecu cu vederea presto lucrulu principalu sî apoi sa te miri, déca veci pre atari ó­­meni in naivitatea loru combatandu-se pre sine in­șii ? Cașurile suntu pré próspete si prea numero­se ca sa ne oprimu la datele speciale sî asta­ne in­­destulimu a lua unulu dintre tóte sî adeca acel­a , carele a devenitu idea lipsa pentru multi, ca amplo­iații romani suntu nisce corpuri cangrenate, cari la­­b­escu numai pustiirea natîunalitatiei române. Preotîmea nóstra se póte mangaia (?) acum, ca celu putînu a capetalu o colega, care a­déca voru urma lucrurile pre card’a acest’a mai departe, nu va mai fi singura tînt’a isbiluriloru , din partea lumei mai contente. Amu vrea sa scimu ce vreau omenii , cati se arunca acum cu atât’a predilectiune asupr’a amplo­­ialiloru, sî ce statorescu de principia in privint­’a a­­cést’a ? Dîce-voru ei, cum au inceputu deja a se pronuntia prin dînarie (vedî sî cor.­d. Fagarasiu in „Tromp. Carp.“ nr. 508), ca amploiatulu candu a primitu decretulu de denumire si-a vendutu tóta puterea sea sufletésca sî trupésca, pana sî convin­gerile, individualminte acelui’a , care e contrasem­nam in decretu ? Atunci in adeverii principiulu am trebui statoritu . ..Totu omulu amploiatu este sclavu, carele lucra la despotulu seu (fia acel­a persona fi­­sica séu morala totu atât­a) pentru 25-100 îl sî mai multu pre luna, sî se deosebesce de sclavulu ord, numai intru câtu nu se vinde la alti stapani.“ Insa totu asta se aru putea dice despre concipientii advoca­tîloru, totu asta despre advocati, cari—si capeta pla­­t’a loru dela partide ; si pre alte referintie numai suntu in lume, cari aducu in legaturi de atentare pre ómeni unii de altii ? Prin urmare lumea tóta e sclava, nimenea liberii, totu corpulu societatiei e cangrenată sî fiindu ca cangren’a trebuie estermi­­nata , societetea intrega trebuie esterminata. — Candu se pune omulu sa faca deductiuni faza ca vine la ridiculosu. E gresitu principiulu statoritu de unii ómeni in asta privintia sî pentru aceea , pentru ca e deprimatoriu de moralitatea tuturoru aceloru in­­dividi, cari se pregatescu pentru servitiulu statului. Atari omeni, după asemenea principii , potu sa se lapede a priori­­le ori­ce interese pentru prospera­­rea societatiei omenesci. Atari omeni, după ase­menea principii, potu sa sî duca in sine , noi a­­vemu sa scriemu, sa manipulamu, sa administramu, după §§ soluti, — o rutina, eata totu ce ne trebu­­iesce, de aci incolo sfermese lumea , nouo nu ne pasa , noi eo ipso suntemu condamnați a nu ave convingeri, nici voia, ci numai aceea ce ne dicteza procedur­a. Credemu ca nu va fi nici unu românu , sa dorésca cu inteliginti a nóstra, pentru carea care a­­suda natiunea in atâtea moduri sa devină o familia de trântori sociali, cari sa nu faca decâtu sa con­sume in sine puteri pentru națiune perdute si chiaru, candu in unu statu pre­ carele aru fi pusa in lu­crare direcțiunea acést’a , noi sa admonamu pre barbatii nostri sa nu se molipsésca de bal’a acest’a, seu la casu candu aceast’a aru fi unu cu un prito­­bilu, alunei sa ne rugam de monarc­u, de dieta si de cine vomu sei, numai sa nu cum­va sa mai prim­ésca vre-unu individu de ai noștri intre amplo­iați sî pre toti câți suntu sa-i scota afara. In una statu in adeveru constitutionalu, unde dispăru predilectiunile si prejudetiele e unu postu­lații, ca fia care omu sa aiba convingerea sea libera, independenta. Fia amploiatu, fia ne amploiatu, candu patri’a cere dela densulu unu sfatu ’lu va da fara de nici o reserva, pentru ca déca este sfatulu opusu carurei pre care merge regimulu nu e inca urmare, ca eiu vrea sa resterne ceea ce vrea regimulu. Aceea, adeca resturnarea, nu o va face nici Petru nici Pavela , cari suntu amploiați , ci o va face totalitatea seau majoritatea corpului legislativa, ceea ce numai póte fi imputata unui individu, ci unei corporatîuni sî in fine nu amploiatulu, ci de­­putatulu vorbesce candu vorbesce in favorea unui poporu, si prin urmare sî a statului, pre cale legilativa. La noi la românii baia aceast’a de a se pune perina mele indiferentismului au iruptu numai de unu anu sî jumătate si multiamita ceriului, ca după semne a cuprinsu terenu inca de totu putina, ba suntemu de credintia, ca cerenda trebuind­’a toti ca unulu voru fi in fruntea causei natiunali , pre­cum a fostu si pana acum. Candu dorimu noi aceast’a apoi o dorimu , ca sa se faca pre basca a doue terenuri forte de lipsa la aperarea unei cause natiunali si adeca pe basca terenului cunoscintiei istorice si a economiei natiunali. Aceste doue insa sa se unesca in aluplarea drepturiloru natiunalitatiei nóstre sî atunci ni amu implinitu detori’a, féra de ajungerea scopului pu­temu fi că siguri, vina ori ce obstacole voru veni. Conlucrarea factoriloru pre cari ni avem­u e ne­cessitate imperativa, respectarea puteriloru a­­cestoru factori e o prudenti­­a, carea ne pro­mite folese sigure ; pre­candu resipirea puteriloru sî incarcarea sarcinei pre umerii aceloru , cari nu au purtatu greutati nici odata, pentru noi devine p­e­r­i­cu­l­a , séra înaintea strainiloru unu fiasco cumplitii, provocatoriu de deridere ! Evenem­in­te politice. Sabiiu 19 Aprile. Soliile cele din urma dela Clusiu ne spunu ca comissariulu regescu sosesce astazi acolo. Din mai multe parti ale Transilvaniei se pregatescu deputa­tion de intempinare care voiu sî caletori la Clusiu. Asia municipiulu brasiovanu sî tramite deputatîunea sea. Asemenea, după cum cesimu in "„Sieb. Bl.* sî celu din Sabiiu inca au decisu in o ssedintia a co­­munitatiei sa trimita o deputatîuie. Acelesi foi de­­tineu din purtarea comunitatiei sibiane o intorsetura decisiva a politicei cetatiei acestei’a, carea de alt— minirea a datu tonulu in politic­a sasesca pâna acum sî carea a representaru mai tare politic’a centrali­­stica.— Se zice ca si celelalte scaune inca nu voru rem­ane inapoi cu demonstratiunile favoriterie stâ­rci lucruriloru de fatia. Câtu pentru încoronare, soirile dela Pe­­si’a până pre la 28 Aprile n. (v. II. Zig.) spuneau, ca încoronarea nu se va face decâtu numai cat la finea lui Maiu. Caus’a acestei intarzieri se atribu­­ea afaceriloru croate, cari abia se presupunea , ca se voru pute deslega intr’atât’a, incâtu sa se po­­ta procede la compunerea diplomei inaugurale. Die­­l’a croata ce e dreptu ca se fetea ca la 1 Maiu (astadi) are sa­­ incepa acțiunea sea. Insa până candu sa-si dea diel’a croata votulu seu si până votulu acest’a sa ajunga la Pest’a se presupunea unu terminu mai indelungatu asta incatu­n 110391 rotoo — ch­iderea dietei ungare, carea inca se recere neape­­ratu, inca se punea numai pre 16 murtu 18 Maiu. Acum pentru trei comitate croate precum pen­tru Varasdinu, Wern­cze si Kreutz s’a alesu comiti supremi, cari nu voru dă ocasiune la opusetîrii contra unei grabnice cointielegeri cu Ungari’a sî asta lucrurile se vom­ inteti pre câtu numai se póte­ încoronarea, nu putemu sei pre ce base, se dice ca se va face intre 10 Main, A­­sia ilara cu multu mai degraba de cum se ducea. Diet­a se deschide in 8 Main ; iara după încoro­nare se amana până in tomna. — Sa asteptamu scirile despre atitudinea dietei croate sî apoi vomu sei mai sigura déca deslegarea cestiuniloru la or­dinea dîlei este aprópe sî déca încoronarea loru se va efeptui prin încoronarea cea atâtu de aștep­tata a Regelui.— Ceea­ ce privesce politic’a din afara sî speciala cestiunea Luxemburgului, in dîlele din urma, deveni mai putînu sgomotasa. Diplomati’a austriaca au intre­­venitu atâtu la cabinetele din Parisu sî Berlini), câtu sî la celelalte cu doue propuneri, după un’a carea pur­cede din punctu de vedere strategicu, a propusu Austri’a : neutralisarea Luxemburgului, facendu din acest’a teritoriu belgianu. Prin acest’a Belgiulu de­vine mai mare si mai tare intre Franci’a sî Prussi’a. Insusi Belgiulu insa nu a voitu sa primesca cresce­­rea teritoriului seu fara a se pate sei inca motivele. Cu tote aceste Austriei in succesu­l strabate la ambe cabinetele certante cu propunerea neutralisarei sî a facutu pre Franci’a sa recunosca , ca ea tre­­bue sa se feresca sî de imaginea unei anestari sî pre Prussi’a sa aduca sacrificiulu acel’a Europei, că sa-si retraga garnisóa’a din Luxemburgu sî forta­­reli’a sa nu se mai ocupe de nimenea pre venitoriu. Angli’a sî Russi’a au promisu spriginulu loru la propunerea acest’a sî după scirile mai dincoce spunu unele dîuam­e , ca suntu prospecte de susținerea pacei. Urmările insa mergu înainte. In Franci’a se făcu probe cu tunurile cele ne­ne, se tocmescu mereu pusei sî numitîuni in fabrici interne sî prin strainetate, se aduna bucate, cai si alte trebuinciose pentru resbelu. Totu asta se ur­­meza sî in Prussi’a.

Next