Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-09-17 / nr. 75
Telegrafulu ese de done ori pe septe- I mana, joi’a si Duminec’a. — Prenume-l rațiunea se face in Sahiiu la espeditura/oiei pe afara la c. r. poste, cu bani^ gat’a prin scrisori francate, adresate ‘ catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sahiiu este pe anu 7. si. v. a. I ur’ pe o jinatate de anu 3.0. 50. Pena celelalte parti ale Transilvaniei si pen-Sabiiu, in 17429 Septembre 1867. [ tro provínciele din Monarchia pe unn anu 18 fi. era pe o jumatate de anu 4 fi. v.a. I Pentru princ ei tieri atraine pe anu 12 ' pe ', anu 6 fi v. a. I Inseratele se platescu pentru Jinteia ora cu 7. cr. siculu , pentru [ a dou’a ora cu 5 V. cr. si pentru a trei’a repetire cu 31. cr. v. a. Ute Î5.A SULU XV. Invitare de prenumeratiune 1 a „Telegrafului Moiiami 44 pe patrariulu din urma (Octombre—Decembre) ala anului 1867. — Pretiulu abonamentului pe 1/, anu e: Pentru Sabiiu 1 f. î 5 xr. , Pentru Tranni’a sî Monarchi’a austriaca 2 fl., Pentru Principatele românite sî străinătate 3 f. DD. abonanti suntu rugați a nu ’nlardîiâ cu tramiterea prenumeratîuniloru. Adresele ne rogâniu a se scrie curatu, sî epistolele de prenumeratiunia ni se traraile francate, adresandu-le deadreptulu la Editura „Tel. Horn.“ in Sabiiu. Eveneminte politice. Sabiiu, 16 Scptembre După cele ce cetinu, deputat lunile adunate la Viena, aru fi ajunsu a termina lucrările loru. „N. Fr. Pr.“ striga insa celorulalte foi vieneze, sa nu grabesca asta tare cu bucuri’a loru, pentru ca pana la deslegarea cestiuneloru ce le au deputatîunile asupra le mai e o bucalîca bunicica. N. Fr. R. afirma cu tote aceste, ca cestiunea cuptei s’ a detoriei de statu e deslegata. Cum s’a facutucesta din urma inca nu se pute sti in detalii ; se afirma insa ca naluc’a „bancrottului“ a dispăruta sî creditorii statului nu voru fi vatemati in interesele lor“. După „Wanderer“, carele asigura ca are însemnări despre unu aclu atingatoriu de programulu complanarei, ara fi cupt’n pentru Ungaria 30, pentru provinciele germano-slavice 70 percente. E cunoscuta mai departe ca pretensiunea detoriei de statu din partea despartiementului de finantie sue la 145.339 milione. Sum’a acest’a trebue impartita intre Pest’a si Vien’a de asta incâtn pe partea de dincolo de Lait’a sa se vina 109,237,212 f. intre cari 36,877,801 in argintul spre Ungari’a36,101,705 f. dintr’acesti’a 15,492,586 f. in argintu, sa se póta starea detori’a statului pana la Petru ca ultim’a Decembre 1867, ceru deputatîunile sa se compună o comissiune mestecată carea sa eriteze starea detoriei din lucrările comissiunei de controla la detori’a statului. Daca s’aru afla in urm’a cercetariloru acestor’a o modificatîune a starei detoriei atunci se inttelege de sine ca si sumele ce suntu a se imparti intre Ungari’a sî Transilvani’a au sa sufere o modificatîune. Pe candu scrieamu acestea eata ca sosescu punctuatîunile statorite de subcorais si unele deputarîunebrusî primite din partea plenului. Detaiurile le vomu comunica in nr. venitoru. Unu sunetu nou se arata intre cele multe ale dîuaristicei. „N. Fr. B1.“ Iu cualifica asta : „Hidr’a reactîune.“ Acesta fora afla de lipsa in unu articulu de fondu despre reactîune , a vorbi carea iisuesce sa vina la putere. Scriile despre mentiunat’a reactîune sa fia asta de puterice, incâtu sa fia impedecatu sî pre Senatulu imperialu, ce s’a adunatu de vre-o câteva dole, in cursulu lucruriloru gele. Fracțiunea vechia conservativa ungurésca, dice aceeași íóia , vrea sa-si dea mân’a cu cea boema, pentru cari ideile, aerulu politicu sî speialu omulu sî același. Din partea acést’a, încheia, aru fi periculu, pentru ca domnii acesti’a cunoscutóle căile ascunse spre regimu. Unic’a sperantia o vede „N Fr. Br.“ de a scapă de pericululu ce amenintta din partea acest’a intru aceea, ca majoritățile din senaturii imperialii si dict’a pestana sa se alipesca in insu ileie soru on’a de all’a. Altfel in reactiunea va sa vina la putere cu fluri in pelaria. Ministrulu de esterim si totodata cancelariului imperialu se intorce din calatori’a sea ce a avutu acum de curendu prin Moravi’a si Boemi’a. Reintorcerea si influinti’a personala a cancelariului asupr a senatului imperialu si si asupr’a dietei de dincole de Lail’a, ne va spune mai precisu câtu suntu si catu nu adeverate cele de mai susu, sau déca acele au de a servi numai de a manopera spre a mai slabi presensiunile deputalîniei sî a dietei unguresci sî de alta parte de a inblandi pre senatulu imperialu pentru concessiunile făcute cislaitaniei. In mului trecutu amu atinsu pre scurtu ce face Kossuth cu comatîmalii sei din Ungaria , cari suntu astazi la putere. Acum avemu ocasiune a cita mai multe passage din acele espectoratîuni ale lui Kossuth. Respundiendu Redactorului dela P. N.' la unu articulu, care se lasase in atacuri personale , si apelandu-se , continua: „Dara Dla, pentru lumea ast’a, Dla esci, carele nu te sfiesci a-mi vorbi de uitare sî iertare de marinimositate, sî apoi abundant’a multiumita a natîunei sa mi o impldezi mie ? Indereptu cu asemenea apucatura colo lângă Napló ! Nu ai dreptu la asta ceva. Sa nu schimbămu rolele, cugeta Dta la Dta insuti. Mi aducu aminte de Dta ! Dta ti bati jocu de cele mai sanie simlimente ale nalîunei. Dta vorbesci de uitare sî iertare marinimósa in privinti’a «celui tempo,carele milionele du popore libere su acompaniau cu vii simpaticii, carele (terapii) natiunea nóstra si astadi inca lu privesce de glori’asea si carele si de istoria va fi desemnații de gloriosu. Déca in privinti’a aducerei aminte de acele tempuri, are cine va lipsa de iertarea marinimósei natiuni , atunci imbracate in saculu de penitentu sî presarău cenușia pre capulu Dtale. Déca Dta ai aflatu pétra intiele ptîloru sî railiónele nalîunei— sî intre acesti’a sî eu — au gresîtu , cutezandu a apera drepturile natîrnei, pentru ce nu ai avutu curagiulu, aui rădică vocea intr’acolo, cu propunerea de lege despre unu felui de afaceri comune, carea a fostu unanima respinsa, sa se fiu supusa haremii la o desbatere ? Déca trebuie sa vorbimu de iertare sî de uitare atunci ti se cuvine roba rugatoriului dara nici decâtu a oferitoriului. Acest’a ti-a sposu deja Perczel , atunci candu a calcatu pre pamentala patriei. Dta trebuea sa nu o treci cu vederea , pentru ca nimenea nu póte sei, ce aduce dîu’a de mâne. . . .“ Trece apoi la passagiulu, carele vorbesce despre Russi’a sî despre invinuirile ce i se făcu ca aru ave simpathii catra Russi’a. „Si tote aceste “ continua mai departe „le facil Ludovicu Kossuth! Cine au cetitu osia ceva din epistola mea catra alegatorii din Vatiu acel’a trebuie sa fia smintitu. Plesiurulu arbore alu ignorantiei nu póte produce unu astfeliu de fruptu , furi’a de partida nu póte sa orbésca astă, jesuitismulu politicu e mai precauta, decâtu sa faca asemenea gresiere. Scriitoriulu articulului e smintitu. Nu e cu putintia sa nu fiu smintitu. Sî Sigismundu Keményi redactorulu respundietoriu a lui „Napló“ cu teza alu publica anonimu, adeca pre propri’a respundere. . . . Insa preste putînu , sî in locu de romantiui va sosi tempulu istorici. Voru fi destule documente spre asta ceva. Acum insa me provoca la cavalerismulu dlui redactare. Nu me provoca pre unu teremi pre care eu ti—asta pare urmă numai cu preliulu indiscresiunei, pentru ca dieu nu mie mi-aru pare reu, candu astu fi silitu a pasi la indiscretiune. . . . “ Promite ca in vre-o câte-va dale va trece cu sânge rece pre terenulu fapteloru. Redactiunea lui P. N. spune ca nu-i va remime lui Kossuth intru nimic’a descria, sî de cele ce ne-au venitu până acum la mâna nici ca au rercasu, pentru ca intro alte publica o epistola a lui Kossuth din 4 Augustu 2 ore dimineti’a 1849, prin carea eru, Kossuth, recomanda lui Szemere sî Bathyani deschiderea negotiatiuniloru cu Russii, spre a predă Ungari’a celu putînu unei dinastie russesci. Trecendu la cele din afara credemu a lua notitia sî despre urmatórele ce le aflamu după dîpariulu lui Bismarck „Nardd. Alig. Zig.” : „încercările barbatîloru de statu din Austri’a,— dice citat’a fosa— de a împacă pre Ungari’a sî cele ce se tînu de ea cu monarchi’a habsburgiloru, au avutu, după multele probe nenorocite , resultatulu , ca majoritatea dietei unguresci s’a învoita la revisiunea constitutinnei avitice in acela inttelesu, că esistinti’a unitaria a imperiului sa fia in afara legalminte garantata. In urm’a acestei învoiri s’a intemplatu apoi încoronarea Imperatului Franciscu Iosifu de Rege alu Ungariei in modula obicinuitu. Impacarea natîunei unguresci inse cu Hofburgulu vienesti pentru aceea, pre lângă tote succesele, nu e completa sî o împingere câtu de mica a majoritariei dietale de adi aru si de ajunsu a aduce opositîunea de acti la putere. Cu acést’a tóte transactîunele, castigate cu multu necasu pana acum, aru fi puse in întrebare. „Partid’n carea nu póte uita perderea autonomiei Ungariei nu e necî mica la numeru neci are puține capacități sî ea a castigatu unu numeru inseit.;iaiu de partisani, fiendu ca Kossuth, carele pre lângă tóte suferintiele lui este stelpulu celu neuitatu alu celui din urma resbelu de independintia, s’a facutu incatu-va conducatoriulu spiritualu alu opositîiei, contr’a majoritatiei de fatia sî tendintieloru acelei’a. Kossuth a refusatu din ore-care temeiuri a se areta pre carapulu politicu de lupta in persona, sî de a-si reîntregi, că representante alu Vatiului, oratori’a cea celebra de odinióra. Dara urmandu elu asta, au desfasiuratu alegatoriioru sei credeulu seu politicu, a cărui latîre prin foile publice regimulu o opresce, dara carele, stracurandu-se mutilatu in publicu, a foloulu o sensatîune mare sî se póte privi de programulu opositîunei.“ Aceeași foia da sî o analisa la programulu opus etîunei. Ea dice : „Kossuth cautandu sa liniscésca pre compatrioții sei, de pretinsulu periculu amenintiatoriu de catra Russia, vede tocm’a in legatur’a Ungariei cu Austria periculula din partea Russiei. Venindu sa vorbesca de Poloni’a sî asupra protestului intrebuinttata adese ori de amicii Austriei sî adeca, ca Ungari’a sa de ajutoriu la restaurarea Poloniei, Kossuth nu crede possibilitatea de a pute esista deodata o Ungaria independenta sî o polonia restaurata cu puterea Austriei. va încurcă pro Kossuth se teme ca politic’a Austriei Ungari’a nn unu resbelu atâtu in cestiunea orientala câtu sî cea germana, incâtu pentru Ungaria învingerea va fi totusta că sî caderea, sî asta elu afla de lipsa, de a de fatala impede că de pre acum populatîunea din Ungari’a de a se impartasî de consecinttele unei politici de cabineta din Vien’a.— Gimnîa nationale romana emise o prochlamaliune, in care depune modula prin carele s’aru puté sparge conventiunea din Septembre. Prochlamațiunea suna : „Concordi’a intre diferite fracțiuni ale partidei liberale a fostu o dorintia generale de tóte partîle, de a se elibera Rom’a de sub jugulu popescu s’ a duce indeplinire unitatea italiana. După mari încordări, dorinti’a acest’a s’a implinitu sî noi ca următori ai comitetului natîunalu romanu sî ai centrului insurectîuiei, cari au resemnatu dela manu datulu loru, amu fostu prin manifestuiu din 13 Iu-