Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-05-26 / nr. 42
Telegrafuln ese de doua ori pe septemana : joi’a si iumitiera. — Prenumteratiunea se sare in Sahiiu la espeditur’a foiei pe afara la c. r. pește , cu bani fata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sahiiu este pe anii 7. fl. v. a. ear pe o jumatate <e anu 3. îl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen. 42..NIA 1. i Sabiiu, in 2ti Maiu (7 Iuniu)1868. iarr provinciele din Monarchia pe anu anu 8 11. era pe o jumatate de anu 4 fi. v.a. Pentru princ. arieri străine pe anu 12 pe, anu. 8 fi r. a. Inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru a don'« ora cu B'/, cr. si pentru a trei'» repetire cu 31/. cr. v. a. Csveneiuinte politice. S a b i i u 25 Mai«. Atingatoriu de interne aflamu ca mai multe dinante se ocupa cu interesu de missiunea unui nou delegatu din partea Austriei lângă curtea din Rom’a. Bar. Maysenburgu insarcinatulu imperatescu se dice ca are mainainte de tóte a linsei precuri’a romana pentru primirea si sanctiunarea legiloru interconfessiunale in senatoru imperialu, si asupr’a intensitatiei acestoru legi. Baronulu are sa chlarifice ca e cu neputintia de a se mai sustiene decisiunile concordatului dela 1855 fatia cu constitutiunea dela 1867. Cu tóte aceste Imperatulu afirma prin trimisulu seu alipirea sea neclatita catra biserica si arata Papei, ca situatiunea imperativa au facutu neaparatu de lipsa, in tempulu din urma schimbările aceste mari organice in Austri’a. Mai departe asigura Maiestatea Sea pre Papa ca regimulu austriaca nu va trece preste marginile acestoru legi, asta incă nu sa se va teme drepturile si interesele bisericei si ca celelelalte dispositiuni ale concordatului se voru observă cu scumpetate. In Viena se crede ca Papa va consideră posetiunea imperatului Austriei si se va învoi la o revisiune a concordatului. In aceeași cestiune spune „Narodni Listy“ ca exista o epistola secreta a Papei Piu IX, îndreptată câtra toți episcopii latini din Austri’a in anulu 1857. Epistol’a acest’a spune ca căsătoriile cari suntu infiinttate (in Translaitani a) înainte de Concordatu, biseric’a le au privitu de concubinare, atunci insa „pentru astadata“, prin dispensatiune „pro fero interne et externo“ se deblarara de casetorii valide. Totu in acea epistola episcopii latini din Austri’a se făcu responsabili déca nu voru deciara casatoriele iérasi de concubinare , in casalu candu acele nu s’aru mai intempla după decisiunile concordatului. „Tevenir“ naționalii diuariu din francesa , 24 Maiu scrie asupra politicei urmatórele: „Cu tóte afirmările contrarie ale oficioseloro guvernului austriacu, dinamiele englese afirma ca generaliulu Gondrecourt, unulu din omenii de încredere ai lui Franciscu Iosifu a sositu la Parisu ; ele pretindu inca ca acestu oficierii a fostu insarcinatu de suveranulu seu a remite suveranului Franciei o scrisóre confidențiale. Nu ne vomu insarcină de a spune déca missiunea dlui de Gondrecourt, in casulu căndu áru esista in adeveru , i-a fostu incredintiata numai de Franciscu Iosifu séu déca d. de Beust este in secretulu negotieriloru diplomatice ce au se fia făcute. Aceea ce pare siguru, este, ca partii’a liberale din Austri’a si cabinetulu dela Vien’a voiescu a stărui in politic’a loru esterióra de concentrare in sine si asoluta si ca se temu de aliantia intima a tierei loru cu o putere occidantale, ori care aru fi. Este insa indoiosit, ca cabinetulu dela Viena se fia in stare de a impune ideile sele pacinici Imperatului Austriei.“ După o acuzare grea a politicei cabinetului austriacu continua:“ Lucreza elu óre astazi spre a-si asigură compensări in Oriente, fără scirea sî contr’a voinicei ministeriului Berger-Giskra? Acest’a este o cestiune pre care precedentie nu me autorisa decâtu pré multu a o pune. In ori-ce casa, se crede generalminte ca décad. de Gondrecourt este la Parisu cu o misiune confidențiale a lui Franciscu Iosifu, principele Napoleonu nu va mai merge la Viena. Acésta caletoria aru deveni, in adeveru, atunci de prisosu sî aru da pré multe de cugetatu. „Fiindu ca cestiunea orientelui devine din di in di mai amenintiatorie, Aginti’a Havas devine din din di mai avara in lămuriri asupr’a fapteloru ce se atingu de asemenea cestiune. Astfel nu suntemu inca redusi la presupuneri asupra revolutiunei însemnate care s’a seversîlu in Muntenegru si care intereseza la celu mai inaltu gradu pre slavii din Turci’a si pre cei din Austri’a. Singurulu lucru ce scimu, este ca puterea absoluta a principelui Nicolae a fostu mărginită si ca a trebuiti se renunlte la capriciele guvernului personale. Este clara ca serbii si muntenegrinii, nu suntu despărțiți decâtu de ni3ce rivalități dinastice sî aceste popore de aceea’si rasa, cari au suferitui acelesi vicisitudini, cari au trecutu prin aceleași încercări au desgnru unu mare viitoriu, déca se voru întruni. Totu ce marginesce in guvernulu loru acțiunea personale a principiloru pretinde dara a se reapropia, si trebuie a prevede chiaru de pre acum er’a apropiatu căndu nu voru forma decâtu unu singuru statu. Austri’a are rațiuni personali pentru a nu dori unirea loru, déca se crede chiamata a domni in orientu. Insa nu e totu astfeliu si cu Franci’a ; interesulu seu bine inttelesu sî descurcatu din ori-ce preocupări aducatore de zeu asupr’a unor aliantie resbelice, se contopesce cu interesulu chiaru alu poporatiuniloru orientale. Ea tebuie se dorésca ca ele se fia destulu de omogene, destulu de bne constituite pentru a ave mai multu a se teme decâtu a spera dela concursulu interesatu alu Russiei. Din nenorocire, avemu dreptulu de a ne intrebă daca nisce adeveruiri atâtu de clare suntu bine intielese de d. de Moustier , dela întrevederea de la Salzburg incece.“ Literarii] In zilele acestea esitu de sub tipariu, in tipografia archidiecesana, cartea intitulata : „Compendiu de pedagogia pentru părinți, educatori, invetiatori si toti bărbații de scala. del. Popescu, profesoru la institutulu archidiecesanu pedagogicii teologicii in Sabiiu“. Opulu acest’a unicu in feliuiu seu in literatur l’a nóstra propria nu are lipsa de multe recomandatiuni, caci acesta o va face elu insusi. Spre a face pre publiculu nostru cunoscutu cu importantia lui reproducemu prefati’a autorului insusi si apoi cuprinsulu opului in vreo câteva trăsuri principale. Bala ce dice autorulu in prefatia. Una dintre cele mai frumóse caracteristice ale tempului nostru, este fara indoela îndoita nesuintia a popóreloru la libertate si cultura generale. Nesuinti’a acest’a o vedemu scrisa ca devisa pre flamur’a fia-carui popopu , carele e desceptu sî petrunsu de spiritulu tempului. Si după cum unu poporu e fericitu a putea lucra cu sporiu la realisard» amintitei devise, asta póte fi incredintiatu si despre vitoriulu seu. Numai prin libertate sî cultura se pote privi astadi garantatu viitoriulu unui poporu. Libertatea si cultura insa, precum suntu conditiunile principali ale vietii unui poporu, asta ele sî stau in strinsa referintia un’a cu alta , si amu pote dice, se conditioneza imprumutatu. Cultur’a se póte desvolta numai in libertate sî libertatea earasi se póte desvolta si suftiene numai prin cultura. De altmainlrea, mergendu pana la inceputulu acestora dóue conditiuni de viétia , aflamu ca cultur’a e mam’a , ea a nascutu sî nasce libertatea , cultur’a e in sine libertatea, prin ea sî numai prin ea poporale, ca sî îndividii , devinu de sine statatóre, devinu libere in acțiunea loru, sî se emancipa de sub poterile apasatóre. De aci se póte intielegie importanta precumpenitóre, ce cultur’a o are in viétia chiaru sî preste libertate. Poporulu românu nici n’a ajunsu bine a respira din aerulu libertății, sî eata ca elu se si arata înaintea lumei, nu numai cu dorinti’a ferbinte de a înainta in cultura, ci sî cu resultate frumóse in privinti’a aceleia. Acele resultate suntu totu atâtea dovedi faptice despre capacitatea de cultura ce poporulu românu o posedeanca, in mani'a tuturoru maltratoriloru din trecutu sî in mani’a tuturoru vicissitudiniloru din presentu. Capacitatea de cultura a poporului romănu e recunoscuta nu numai de noi, cei interesați in cestiune, ci si de toti străinii nepreocupati, cari vinu in atingere cu noi. „Din elementele din cari si compune poporulu românu , dîce renumitulei geografii HofFmann, se desvolta capete cari s mtu clasice sî s’aru poté intrebuintia ca modele pentru pictori sî sculptori , capete cari sî nu intru ascundu aceea ce se arata in afara; pentru ca precepere asta de iute , inttelegere asta deschisa, agierime asta de mare, împreunate cu indemanatale in portare , cura vedemula românulu celu mai de rendu sî neinvetiatu, nu se mai afla nicairi. Acestu poporu, intrunindu-se si aducendu-se la cea mai inalta civilisatiune, aru fi potrivitu sa ste in fruntea culturei spirituali a intregei umanitati. Sî ca se sraplinesca acést’a, este sî limb’a lui atâtu de dulce sunatóre sî bogata, in câtu ea s’aru potrivi cu deosebire pentru celu mai cultivatu poporu de prefati’a pamentului“. Acésta caracteristica frumósa o amu reprodusu aci, curatu numai pentru de a arată, prin cuvintele unui mare cunoscetoriu de tieri si popora , tesaurulu de calități escelenti ce le continue poporulu nostru. Acele calități odata constatate, cine va pote disputa dreptulu românului de a se cultivă sî de a trai că românu ? cine-i va poté demustră ca n’are dreptu la cultura si viétia nationale , in rendu cu ori care altu poporu ? Acestu dreptu e necontestabile. Dar pre langa dreptulu acest’a, avemu totodată sî cea mai sânta detoritia, ca sa organisamu bine tóte poterile ce suntu calificate de a inaintă cultur’a nationale a poporului nostru. Ostenelele si sacrificile, ce le vomu pune la lucrulu acesta matesiu, se vorurenta de sicuru, mai multu ca la oricare alta întreprindere. Poporulu românu , cultivandu-se amesuratu capacității si dupi calitățile sale firesci, isi va asigura si libertatea si viitoriulu la care aspira. Opusu de fatia e meniru a se ocupă cu ceea ce are se pună fundamentu culturei, cu vehicululu celu mai poternicu alu culturei, cu educatiunea. Necesitatea unui asemenea opu la noi, e mai presusu de tóta indoel’a. Literatura nóstra, câtu sein eu, nu contieneanca nici unu manualii de Pedagogia. Incâtu imi va fi succesu mie a implini deocamdata acést’a lacuna, vom judeca cei competing. Dar înainte de a da opulu in apreciare publica, sa-mi fia permisu a indică pre scurtu punctulu de vedere din care asta dori sa fia si judecatu. Opulu e esitu din prelectiunile, ce am fi fostu insarcinatu prin suprem’a inspectiune școlare ale ticne in institutulu archidiecesanu de aici. De basa pentru desfassurarea partii celei mai însemnate din educatiune, adeca pentru desvoltarea spirituale, amu alesu Psiehologia scólei lui Herbart, carea mi s’a parutu dintre tóte cea mai firesca. De altmintrea, cuprinsulu opului e astfel iu prducratu incâtu, o critica conscientiala spera ca-i va recunosce constructiunea independinte de a altom opuri in feliuiu seu. Traducerea oricarei pedagogie străine ar sî fi după parerea mea unu anachronismu in imimpregiurarile nóstre. Istoria nóstra ne vorbesce pâna acum despre educatiune, ca despre o afacere, cu carea părinții nostri s’au ocupatu numai in practica ; iéra scrierea sî desvoltarea teoriei educatiunei au fostu reservate pentru tempulu nostru. Noi avemu in privinti’a acest’a ca sî in alte multe, de a face inceputulu, sî décaaru dă Dumnediea ca , incepentru a ne ocupa de noi inainte sî cu teoria