Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-05-30 / nr. 43
Telegrafura e«e de done ori pe «epteninim : joi’a ai Dumineca. — Prenumeratiunea ne face in Sabiiu la espeditura foiei pe afara la c. t. poate, cu bani gata prin acrișori flancate , adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anii î.!. v. a. I ear pe o jumetate de anii 3.11. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen. Sabiiu, in 30 Maiu (11 ÎUniu) 1868. fiurtrrtvîftciele di fi Monarchia pannn duo 8 fi. era pe o jumătate de an. 4 fi. v.a. Pentru orific* ii tieri străine pe anu t?> pe % aifu. d fi ▼. a. Stutenitele se plateaca pentru inteia ora ct 7. cr. iiriilu , pentru a dou‘4 oru cu 51/. Cr. .•»» pentru a trei’a repetire cu 31/ cr. v. a. XTM 43. AVU LI XVI. Pronunciamentul d. In zilele din urma se scrise multa si in diferite moduri despre unu pronunciamentu, datatu din Hlasiu sî publicata in „Federatiune“ sî „Gaz. Trans.“ si după aceste unu numeru însemnata de alte dîuarie. Noi amu pastratu tăcere latin cu acésta intemplare pana acumu, candu primindu urmatórea corespundintia : De pe Ternavi 21 Maiu Die redactorel Din numerii câți mi au venita la mana, vedu ca in stimalulu Dveslra dîuariu nu se face nici o amintire de pronuciamentulu din apropierea nóstra. Ce e dreptu nici eu nu amu fosta in fati’a locului, pentru ca nu mi s’au datu de sCire, si asia detaiuri nu se sciu comunică despre decursulu lucrului. „Gazet’a Transilvaniei mi-au datu cea mai multa deslușire descriindu-se acolo pe largu totu decursulu serbatoriei de 3/15 Maiu 1848. Noi nu scimu ce sa mai cugetamu de lucruri de aceste sî aru fi bine, ca sa se faca vre o renduiala in privinti’a acest’a, ca sa scie omulu de ce sa se tîna, caci asta unii serbéza, alții nu, sî pre urma sî din acest’a se nasce vorba intre omeni. Nu scimu ce va mai fi in venitoriu, vedemu iise ca in tempulu de fatîa si fiiu reu, caci pre langa tote romurile ce se făcu, aceia.si cari le imprascie mai tare acasa, se pare ca lucra altfel iu. . .................................................. Noi cești dela tiera nu putemu fi asia petrunchetori in cele politice , dara atât’a cunoscemu sî noi ca tote aru pute merge alfeliu. , Romanulu totu deun’a numai dreptatea o cere. Nimica mai departe. O parte de magiari de esemplu, in tóte adunările private ne promitu mereu sî ne asigura ca totu aceea ,,voimu sî noi“ sî apoi de câte ori ne adunaimu la marcaturi, ori alta undeva in locuri de aceste, se făcu focu, déca indrasnesci a pasi cu o pretensiune din cele mai modeste. Dîuariele loru nu lasa nimica nesuspitiunatu sî ne despretiuitu; apoi cumu sa cressca sî sa se consolideze încrederea împrumutata ? Aceste tóte ne punu pre gânduri sî amu dori sa le vedemu odata deslegate, dara atunci s’aru mai linisci spiritele s’ amu puté sa ne apropiamu unii de aiti etc etc. Imputările ce ni se faci, de sî in modu finu, nici nu le luamu in nume de zeu, nici nu le vomu retrânge, pentru ca antaiu, zelulu pentru totu ce e natiunalu, ca atare, sî déca e gresita din caus’a ne cuprinderei situatiunei, nu e de condamnata ; a dou’a nu vomu retrange nimic’a, pentru ca déca aru judeca cineva cele duse de noi in obiecte de feliulu acest’a, fara de prejiudetiu, atunci nu aru incape imputările — pentru ca de imputări indirecte trebuie sa luamu noi cuvintele sau cugetele corespondintelui nostru —, pentru ce amu tacutu fatia cu pronunciamentulu,ci aru fi cadiutu de sine din capulu locului. La loculu acest’a vomu reflectă numai , ca dlu corespundinte nu a pututu, sî altu cineva nu si-a luatu ostenel’a a ne incunosciinică atâtu despre pronunciamentu câta sî despre impregiurarile in care s’a nascutu pronunciamentulu, dela cari din urma aterna forte multa. Aterna pentru aceea, caci in viéti’a publica nu e de ajunsu că sa se creeze, sa esiste, sî sa se incunosciintieze cutare idea sén fapta, ci e de lipsa a sei sî forma prin care a devenitu trupu , caci pré bine dice proverbiulu latinu : „Forma dat esserei“; sî asta ai recunosce valorea in intielesulu ei leplinu. Din cele ce s’a publicata in diuarie, noi nu amu pututu vede alta, decâtu conceptulu pronunciamentului, carele s’a făcuta cu ocasiunea serbarei natiunale dela 3/15 Maiu a. c. Factorii cari sa dea ponderositatea actului ne suntu necunoscuți si asta nu scimu suntu ei numai nisce diletanti politici sejo,au fostu membri, cari sa compuni pe 3 conferintia nationala asuala, adeca, dupa usurile de mai inainte recunoscute de națiune. Cu acést’a vremu sa ducemu atâta, ca suntemu forte scrupulosi cându e vorba de acte, cari taia in viéti’a nationala, si nu numai ca voimu, dara sî pretindemu, ca acele se fiu respectate sî tratate cu tóta seriositatea ce li se cuvine. Déca nu ne lipsea cunoscinti’a despre impregiurarile aceste atunci eră alta vorba. Ca sa nu fimu reu inttelesi si sî mai reu esplicati, sa ne deslucimu totusi si acum în vre-o câte-va cuvinte, spre finisesrea corespundintelui nostru si spre cea a cetitorilori nostri. Serbatorile naționali «I manifestatlanile de feliulu acest’a, că atari, le stimamu sî le vomu stimă totu deun’a, sub conditiunea aceea, ca ele vom fi puse In scena cu demnitatea loru cuvenita sî in marginile legei. Déca e vorb’a de 3/15 Maiu din anulu 1848, anulu acest’a a fostu anu anu epocalu pentru uite popórele Europei. Libertatea a resaritu in acelu anu sî pentru noi, desî a fostu intonecata de morii tristeloru eveneminte ce s’au succesu. Aducerea aminte de dîu’a aniversariu dela 3/15 Maiu 1848, ce s’a tînutu cu aprobarea Guvernului ardelénu, nu o póte luă nimenea un nume de zeu ; ba sî simbulu de recunoscintia aduce cu sine, ca pentru asemenea momente din viéti’a popóreloru sa se păstreze o pia memoria. Sî cându acele se făcu pre principiulu depusu in juramentulu de pre câmpulu libertaliei, carele se adreséza cu amiciti a câtva toti binevoitorii natiunei române sî remânu in marginile aceste, atunci nimenea nu va pute unu cuventu sa dica contra acestora simtieminte. Chiaru sî o manifestatiune intielepta nu va fi nici cându condamnata, in unu statu care garantez» libertatea constitutionala. Pentru ca guvernulu pole nu mai profită din a cunosce dorintiele guvernatiloru sei si a vede ca unde ce aru trebui sa faca pentru multiumirea cetatieniloru statului. Insa tete aceste trebuiesca făcute asta, incâtu sa nu dea ansa nimenui, nici de a persifla asemenea manifestatiuni, nici de a privi in ele numai acte de ostilitate contra entorei sau cutarei partide. Nu desconsideramu nici purtarea unei parti din presa unguresca, carea se silesce a vede agitațiuni in tote manifestatiunile, adese sî cele mai nevinovate, sî neliniscesce sî intârita de o parte pre cetitorii sei , sî arunca de alta parte indignatiunea sî sternesce resbunarea. Cu tóte aceste noi românii, pre carii trebuie sa ne dóra tare de noi insîne, sa ne pastrâmu caracterulu nostru originalii sî aceea ce facemu sa nu fia numai o grila de mustraliune, ci totu pasulu nostru sa fia o petra solida in edificiulu viitoriului nostru natiunalu. Nu e de multa de cându amu recomandatii ferirea de eclaturi, va seduca ferirea de a face putînu sgomotu, carele sa nu aiba mai departe nimica in sine decâtu sgomotalu. Sa nu ne lasamu a ne seduce depresia străină, caci aceea, avendu cunoscintta despre starea lucruriloru la noi, se pote lesne, că sau sa se prefacă a se teme, seu se aplaude, pentru că sa se continue o cale bine venita partidei sele. „Neue fr. Pr.“ asemana pre români, nu demultu, cu salbaticii, si acumu vine că sa ne laude. De asemene Danai sa ne tememm mai tare candn vinu a ne aduce daruri. In momente că cele de fatia sa dovedimu maturitatea nóstra nationala prin aceea, ca vomu cunosce ce e in interesulu nostru sî ce e spre stricatiunea nóstra, pastrandune totu odata demnitatea natiunala intréga, vedhe aruncata presine sî natiunea romana, — câtu sî că cetaliani credintiosi aug. seu minarchu si Mare Principe , sî tiereti asupr’a miediuiloru , ce le considera a fi sigure corespundietóre spre desiturarea nemultiumiriloru interne , ce dl omnescu in națiunea romana din Transivani’a si se manifesta preóta dîu’a, din tóle unghiuriule tierei. Deci previscientiandu lucrulu la loculu competente, s’a intrunitu, spre scopulu preamenlitu, întrunirea formata in modulu acest’a, după desbatere, precum o cercă momentulu obiectului, face urmatoriulu. Pronunciamentu. Considerandu nereultia uirea generale, considerendu periclulu prea invederatu , in care ajunse națiunea romana, limb’a sî confesiunile ci prin starea presente a lucruriloru sî nemultiumirea provenitoria de acii Considerandu, ca acest’a din urma nu se pose delatură , decâtu puneuduse in viétia principiale de egalitate, atâtu natiunale câtu si confesiunele ; din delerintia calra patri’a sî națiunea nóstra , cari suntu aruncate pre marginea unui abisu, sî nu se potu mântui, decâtu prin multiumirea justeloru pretensiuni ale natiunei nóstre, carea face majoritatea precum panisória a locuitoriloru Transilvaniei, dechiar âmu a remane neclatiti pre lângă principiale sî pretensiunile proch iernate serbatoresce de natiunea romana in adunarea generale sî legale dela 3/15 1848. Era in specie : 1. Ne pronunciamu pentru autonomi'» Transilvaniei, predasea diplomei Leopoldine sî « sanctiunei pragmatice , cu atâtu mai vertosu, ca si autonomia tieriloru croato slavone e recunoscuta, de si relatiunea acelor’a catra Ungari’a a fostu cu totulu diferita de a Transilvaniei. 2. Ne pronunciamu pentru reactivarea unui c 1i Ioru de lege , aduși in dieta dela Sibi s 1863/4 prin ambii factorii competenți ai legislatiunei sanctiunati de Maiestate publicați si puși in viétia, prin cari arlicli natiunea româna s’a inarticulata că națiune regnicolaria, limba si confesiunile ei s’au garantata. 3. Ne pronunciamu pentru redeschiderea dietei transilvane pre barea unui adeverate repreentatiuni poporali , «lupa dreptu si cuvenentia, in sensulii votului datu de minoritatea romana la diet’a feudale din Clus iu anula 1865. Ca noi, diet’a pestana nu o potemu consideră indreptatita a face legi valide pentru Transilvani’a nici pro transilvanii, ce póte vom fi si ediendu intr’ens’a t de representanti legali ai tierei nóstre. Fiindu ca intru impregiurarile presente, nis ni-a remasu alta tereim pentru a câștigă indtven intiare si valóre convicțiunilor nóstre politice, ne resingemu la descoperirea loru pre calea publicitatei ca celu putiemu in eslu modu se ne plinimu deorind’a du cetatieni, insuindu totu odata a face sî unu servitiu regimului prin descoperirea franca a nemultiumirei provenitórie din purcederea densului intru afacerile Transilvaniei. — Blasiu 3/15 Maiu 1868. (Urmeza subscrierile.) Pentru că cetitorii nostri se pót a cunosce despre ce ne fu vorb’a, publicamu urmatoriulu . PRONUNCIAMENTU. lutie leginti'a romana, adunata spre a serba aniversari’a dilei 3/15 Maiu , celei atâtu de memorabili in analele natiunei romane , petminsa de însemnătatea dilei, după terminarea serbarei a aflata cu cale a se adună intru una unire si intre marginile legei a descută atâta asupra situatiunei politice presente , in care , in contra voiei sale , sc Eveneminte politice. Sabiiu 23 Maiu. Calatori’a Principelui Napoleonu e obiectulu cela mai interesanta aldilei. Petrecerea lui in Viena in incognitulu celu mai strictu si impregiurarea ca mai multa pres’a francesa vorbesce despre calatori’» lui, prin pre omii pre gânduri sî lu făcu a se întrebă care sa fia scopulu acestei calelor».