Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)
1869-01-26 / nr. 8
Telefinfala eie de doua ori pe cepte- 1 mene, joie «1 Duminec’a. — Prenumeratiunea ne face in Sabiiu la espeditar’a f foiei pe afara la c. r. poate, cu bani|_ gata prin acrisori francate , adresate r" catra espeditura. Pretium prenumeratin I aei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. 1 ear pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei «1 pen.. Sabiiu, in 26 ianuariu (7 Febr) 1869. ttru provinciele din Monarchia pe ano ana g fl. era pe o iamatate de anu 4 fl. v.a. I Pentru princ. ai tieri străine pe anu <8 pen. fl . Inseratele se platescu pentru I inteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru a don'» ora cu 5 crai pentru a treia repetire cu 3V, cr. 1, a. RTM 8. ANULUAT II. Numai si numai politica ? Cditoriulu dedata a găsi in colonele nóstre, nu totu politica „înalta“ , ci si lucruri reale , practice pentru viétia, se va pute intreba cu mirare, ca in anula acest’a totu numai si numai politica ? Asta este, durere, cu tóle ca politic’a cea adeverata e numai acolo, unde nu se preocupa spiritele de nisce frase frumóse in sine de „liberalismu“, de „nationalismu“ sî câte alte epitete frummase, ci unde sî nationalismulu si liberalismulu, sî oricare alta insusire ce caracteriséza bine pre unu popor, va fi acompaniata de fapte sî de lucruri, cari isvorescu sî numescu puterea unei națiuni spre a fi mandra de natiunalitatea sî de libertatea sea. Suntu inse periode cându unele cestiuni iau o custindere asia de mare incâtu se resfatiescu cine scie unde preste tiermurii loru firesci, chiaru precum se intempla cu apa unui fluviu in tempulu estinduriloru. *) Asia ne spune P. Grigoriu Nazianze ca în tempulu lui Ariu ereticulu, toti băcănii, toti preupelii, toti in tote carciumele si bulicele nu discut’au alta decâtu de dogme etc. .Cestiunile ori de ce natura cându apuca de implu tote terenuile, cându nu suntu conduse prin organe de buna uredinica, au acelu resultatu, care nu are sî efundarea unui rîu fara de canaluri, carele noroiesce ierb’a cea mai frumósa si florile cele mai ins— rositorie a unei lunci si pre acést’a, adeca pre lunca , o face netrebnica pentru multi ani sca póte persi «i tolu-de unu. Ce sa faca unu jurnalu in asemenea timpuri , mai alesu déca e politica , si déca cessiunile respandite suntu politice ? De trei ani si mai bine amu enutatu din tote puterile a linisci cursulu afaceriloru, a lu conduce, cu umediéPa ce o respandesce se fia fructifera, insa torenti mai rapedi si a uneorea cu totulu străini de elementulu nostru amenintau estindarea , ba in unele cazuri eu sî efeptuil’o. Atunci ne-au constrinsu de a suspende, de a face sa incete condeiule destinații pentru afaceri reale sî practice , florile sî fruptele muncei natiunali, sî sa ne ocupamu, presire voia, numai si numai de politica. Sî astadi ne vomu ocupă de politica insa in intielesulu indignatu mai susu. Vomu începe dóra cu alegerea la dieta ? Ba nu , pentru ca acést’a e pentru multi pétr ’a scandelei, desî nu póte cea mai urgisita Vomu incepe cu cestiunea uniunei Transilvaniei ? Acést’a e o cestiune desbatuta de diet’a Ungariei sî sanctiunata sî fara de aceea unu barbatu cu renume mare in Transilvania a dîsu in congresulu mtiunale româna dela 18S1 ca acest’a e treb a monarhului. Vomu incepe cu delegatiunile ? Pre aceste le desbatu Deák sî Kossuth sî ai lovu din destule, dîcendu unii ca suntu o necessitate , altii ca trebuie delaturate. Ei sî mai departe déca amu merge ne amu rătăci in conflictulu turco-grecescu sî ale conflicte, cari stându numai sî numai de ele, fiindu-ne privirea a tinlita numai sa de, ne vomu trezi, ca alții, mai cercum specii decâtu noi, nu au cântată atât’a in organe smalare de politica „inalta“ , déra au ingrijitu, ca naliunei sale sa - i dea intrementu materiale sî intelectuale. In colónele acestei foi amu scrisu deosebiti arliculi de trei ani incóci, dintre carî acum vomu aminti de ciclulu de arliculi din anulu 1867 Intitulatu „Desnationalisarea“, sî in anulu trecutu dintre alții amintimu numai unulu „Temerea de magiarisare“. Credinti’a nóstra depusa acolo despre viitoriula natiunale numai ómeni de rea credintia voru mistificao sî nepreceputu bietii, voru intielege-o reu, orbecaindu duși de sfor’a celoru dintâiu. Nu amu lasatu mai nici o ocasiune unde sa nu amintim de elementele cele solide ale unei națiuni, carea are sa formeze petrile , preste cari sa curgă ap’a dara sa nu le spele. Una din basele, din petrile aceste ne lipsesc, mai tare, clasa industriale. Despre acei ce o representa se póte dice fatia cu trebuintiele nóstre , rafinantes in gurgite vasto. Dci déca voimu a face politica, astazi nu ne inaltiumu la sublimulu de trecere de vreme, ce lu inlalnimu de atâtea ori in pseudo-caruri, pseudo-bismarci sa impartimu Europ’a , ci sa vedemu ca suntu prospecte de a mari, de a cresce clasa industriale in sinulu natiunei nóstre. Oricare meseriasiu in impregiurarile de astadi e sî unu comerciante. Sî elu are, ca sî comerciantele lipsa de a sei cum sa calcule die , ca sa cumpere marfa bruta mai eftina sî cum sa venda manufactura asea mai bine ca sa câștige mai multu. Si loculu de unde sa cumpere sî unde sa venda, e de lipsa alu sei cu tote alte amenunte ce se mai tiem de specialitatea sea. Deci e de lipsa industriasiului de ori-ce stin a are cunoscintte reale. Avemu noi insa scóle de acestea undeva ? Ne gandimu sau se gandesce cineva de a le infiintia. Dara, la Brasiovu au sa se faca, insa Brasiovulu e numai unt cotii micu de tiera , sî ceealalta nu are nici de alte scóle de ajunsu. Se póte sa ni se obiecteze ca daca nu scimti altfeliu sa facemu politica , sa spunemu de, câți oficieri prussiani au trecutu in Romani’a, cându au datu de acolo pre colonelulu Krensky sî cându sosesce lagerulu lui „P. LI.“ la fruntari’a Transilvaniei, cu pusei fara carnusie , ca sa amenintie, totu după „P. LI.“ et comp. Transilvani’a ,sa spunemu câte tunuri de munte a plecata dela Vien’a , sau Temis ór’a spre Transilvania ca sa apere fruntariele Transilvaniei de românii cari de altmintrea lesne-i mâna până la dunăre, desi dunarea e departe dincolo de fruntarie ; sa spunemu ca cum o sa ne predimu in o diminetia in o federatiune danubiana sî ce mai putemu sei ce federatiuni , in urm’a carora ca prin minune sa vedemu ca ne mergu tóle după poft’a animei tuturoru, nu numai a unui’a — sa lasamu sî sa nu ne mai ocupâmn sî noi de politica. Unu dinariu umoristicii ungurescu criica pre jidovi după emancipare asta. Jidovulu ajunsu vice comite mergea acum la bancher.iulu magiaru ca sa cera bani imprumutu. Asemenarea nu este aplicabile intru tóte la cele de mai nainte. Atât’a iise putemu lua dintrensa, ca jidovulu de sî restrinsu numai la partea industriale era creditorulu domnului unguru , precându de aci încolo facendu-se sî jidovulu domnu , iera de alta parte ungurulu strimtoratu de concurinti’a jidovésca , apucandu-se sî elu de industria , va deveni un altu sensu domnu, sa sie da lângă mes’a de marmoru sî se numera galbini sî florini de argintu. Industria sustiene pre o națiune sî o face interesanta sî alloru națiuni. Sa nu cautamu numai la jidovi, dara la ori care alta naliunalitate câtu de mica sî risipita, sî vomu vedé ca se se impune strainiloru. Drumulu de feru a intratu in tiéra. Lângă acest’a sî pentru acest’a se ceru ingineri , archi= tecii, paleri, masinisti s. a. până la meseriașii cei mai simpli cari au sa fiu ocupați lângă ceilalți numerati mai susu. Oare cine vomu fi acesti’a ? străini, pentru ca noi de doue dieci de ani nu amu produsu fara vreo doi ingineri, abiu unu architectu su pre acel’e, dopa ce i s’u amarîtu dîlele l’amu perdulu. Deram viitoriu cine voru fi? Respundemu: fiii strainiloru , cari se voru respandi sî la alte fabrici sî la alte întreprinderi de feliulu acest’a, vom ocupă orasiele sî orastelele esclusivu pentru ei. Sî noi? déca vomu cadé in pecatulu de a zidi numai munti de auru sî castele in ventu, ne vomu trezi, ca suntemu respinși dela tóte drumurile principali, dela tote locurile mai însemnate mai reu decâtu pre tempulu mongoliloru si alu tatariloru. Bata o invasiune intelectuale pontr’a carei noi nu avemu arme de ajunsu. Bata o invasiune care va veni in tota legalitatea sî asupra carei nu vomu ave nici unu cuveniu de a ne vaiera. Bata o invasiune, carea lumea din afara va privi-o de o binefacere de o binecuventare a acestoru locuri , erediendu inerti’a sî nepasarea nóstra de unu blestemu. Prin tóte câte dîcemu noi in cestiunea acest’a nu desfatuimu dela atentiunea asupra raiseuriloru politice, dela chiaru luptele politice unde se cere , ba amu sî staruitu recomandandu lupta politica in totu tempulu sî cu tóte mijlócele legali. Inse precum faceau acei ce in o mâna purtau arm’a spre a se apera, séra in alt’a caramid’a din cari dladeau cetatea, — trebuie cautatu cu ochii sî asupra celoralalte trebuintie , pentru ca ostenel’a nóstra natiunale, luata in totalu, numai asta va fi fructifera. Pentru a da o direcțiune poporului nostru spre insuinii’a indignata in cele de mai susu, amu trebui ca cu deosebire sun’a nóstra inteligintia, pre lângă tóte fingele ce le va fi avendu, sa jertfesca ceva ostenela pentru luminarea poporului. Avemu atâti advocați sî juriști tineri si mai betrâni, stadiali pre la academii sî universități, cea mai mare parte graduali Doctori , pre sa nu se afle baremu o parte care cu scmnttele loru economice natiunale sa verse lumina in poporu ? Organele publicisticei nóstre inseteza după asta cev’a sî cetitorii loru si mai tare, sî inca cu deosebire acele foi inseteza, cari suntu menite pentru cultur’a sî luminarea poporului. Nu scimu care nu va fi sortea de mâne, insa suntemu de credintia firma, ca până cându nu vomu incepe a lucru toti de tóte pârnile spre a sterni si unu feliu de emulatiune nobile intre puterile ce sé afla in sinulu natiunei, suntemu ameninttati in esistinli’a nóstra. Unu noroiu de superficialitate pro câtu de vaieratu pre atâtu sî de condamnatu va cuprinde puterile cele mai frumóse sî le va novoi in indiferentismu. In casulu contrariu insa chiaru sî pre lângă diferintie in opiniuni politice , inteligintia deavoltata va vede mai departe in giurulu seu sî nu va mai afla in fiacare omu de alta opiniune „vendiatori de patria.“ * A UIlea ?r ® a se potrivescu cuvintele lui Cicero: « » • * . homines contentionis copidiores quam veritatis. Eveneminte politice. Din cându in cându apare in organele publice, schimbandu-se un’a pre alt a câte o scrie despre afacerea oehiloru in Boemi;» sau despre a poloniloru in Galitia. Cetitorii ’si voru aduce aminte ca aceste parti amintite cerca mijloce diferite spre a pute castiga o posesiune pre câtu se póte de independintelî autonoma. Boemii cehi au intrebuinttatu sî mijloce demonstrative, pre cându galitianii poloni au remasu pre terenulii curatii parlamentariu. După unu intervalu pre care apare scirea, ca Deák aru fi datu cechiloru consiliulu sa pretindă sî ei deiegaliuni, asta după cum se afla aceste ca mîjlocu de legătură intre Ungari’a sî tierile senatului imperiale séu .ale Austriei apusene. Scirea acest’a o respandi dîuariulu „Vaterland“ si o susliem după ce fu odata demintita de dîuariele din Pest’a. Aceste demintiri de non e afirmar«