Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)
1869-02-23 / nr. 16
Telenitiala e«e de done ori pe »eptemanft : joia a) Daminec’a. — Prenumeratiunea se face in Sahiiii la espeditur’a Iloiei pe afara la c. r. puste, cu banii gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretium prenumeratiunei pentru Sahiiii este pe anu 7. fl. v. a. I ear pe o jumetate de anu 3. fl. 60. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. Sabina, in 23 Februarie (7 Mart.) 1869. I trn provinciele din Monarchia pe ann ana 18 fl. era pe o jumătate de anu 4 N. r.a. I Pentru princ. si tieri străine pe anu 13 pe V.n. si fl v. a. Inseratele se platescu pentru sinteia ora cu 7. cr. siruiu , pentru a dou’a ora cu 6 cr. si pentru a treia repetire cu 3'. cr. v. a. NTM 16. ANULU XVII. O adunare scaunale amanata, In 5 Marliu n, avea sa se tiena o adunare scaunale in Sabiia. In acestea trebuea sa fia representate si Scaunele filiale ale Salistei si Talmaciului si comunele Orlatu, Vestemu, Jin’a si Racovitia ca unele ce in urm’a unui emisii ministeriale alu ministrului de interne suntu incorporate la Scaunul Sabinului. Scaunele si comunele memorate vechenduse neavisate spre a fi representate la adunarea scaunale, au telegrafatu ministeriului respectivu despre eschiderea acést’a volnica delansarea drepturilorulor sî după cum audîmu ministeriulu a si facutu dispositiunea de lipsa ca civii din susu amintitele locuri sa fia câtu mai curendu pusi in positiune de a se pute folosi de esercitiulu dreptului ce li compete. După cum audîmu mai departe inspectorii respectivi suntu însărcinați de a organisa comunele In intielesulu puncteloru regulative, pentru ca sa puta alege sî ele deputați că cele ce s’au folositu de drepturi constitutionale pana acum. — Deci până la împlinirea organisatiunei adunarea scaunale e amanata. Numai scriea despre gravatoinele de mai susu a produsu o sensatiune, ca sa nu chemu mai multu, intre frații sasi si au inceputu a escugeta feliu de greutati, ca sa impedece emisiilu ministeriale, prin care acesti esilati de sute de ani din drepturile loru constitutionali se potu reintorce inca la aceste. Atragem» atentiunea cu deosebire a scaunelor« sî comuneloru respective a se purta cu acel’asi interesu de sortea loru in veritoriu cu care s’a purtatu sî in trecutu. Sa staruiasca pentru câtu mai curend’a organisare in intielesulu puncteloru regulative, pentru ca sa-si pota trimite deputații loru in adunare si sa ia parte la deciderea trebuintieloru loru scaunali si la folosirea drepturiloru loru de cetatieni ai statului. Deslulti amu fostujutorati de altii, e tempulu ca sa vorbimu sî sa ne interesamu sî noi de sortea nóstra. Concetatienii nostri sasi insa după ce se voru reculege, voru afla ca este numai drepții sî echitabile déca toti locuitorii din scatinu voru fi părtași la desbaterile scaunali sî déca sî aici egala îndreptățire va fi o realitate sî nu numai o frasa frumósa pre hârtia. In legătură cu cele de mai susu comunicamu in estrasu decursulu siedintiei comunitatiei din cetatea Sibiului tienute in 4 Martie nou. La propunerea lui Carolu Schochterus se pune la desbatere emisulu ministeriului regescu unguresc» de interne, prin carele se restaureza scaunele Talmaciu si Saliste, precum sî comunele Orlatu, Jin’a, Vesi’mu si Racoviti’a in drepturile lor, intrupandu-se la Scaunuln Sabiiului. Propunerea se făcu pentru aceea ca comunitatea sa vina in posetiunea de a trimite representanti de acesta la adunarea scaunale, cari sa se intrepuna pentru emisulu ministeriale. Se primesce propunerea sî numai de câtu se cetesce emisulu ministeriale indreptatu catra reg. guberniu, sî după acest’a o nota a magistratului , ambe acte trateza despre incorporarea scauneloru sî comuneloru amintite sî in privinti’a usurei drepturiloru. Pressedintele (losifu Bayer, oratoru suplinitoriu) face cunoscutu ca obiectulu din cestiune e de mare importantia sî pentru aceea s’a desbatutu mai nainte in o comissiune. Acesta a insarcinatu pre baronulu Bedeus sa faca unu raportu in siedinti’a plenaria, care sî face o propunere fórte lunga, prin carea protesteza in contr’a incorporarei desuraentionateloru comune sî la casu cându incorporarea totu s’aru face, protesteza sî in contr’a compunerei ilegali a adunarei scaunali cu tóte consecințele ei. Cere inse ca emisiilu ministeriale sa se transspuna universitatiei sasesci inca înainte de esecutare spre a se desbate sî decide si apoi a se tramite comunitatiloru tuturora cetatiloru, scaunelor sî districteloru spre solintia Paulu Dunc ’a de Sajo este cu totulu in contr’a protestului, pentru ca resolutiunea definitiva, precum se vede si din emisulu ministeriale, se liene de competinti'a forului dieiale. In casulu de falia e vorb’a numai de punerea in lucrare a unei ordinatiuni ministeriali, carea după punerea densului trebuie sa se si puna in lucrare. Nu se póte nicidecum alatură lângă protestu. Asemenea se declara Dr. Lindner, carele nu póte inttelege, ca pentru ce comunele romane sa nu se pota bucura inca de drepturile municipali, iara Schochterus se provoca la Dr. Bach absolutistulu celu mare sî Iu lauda de mai blându decâtu ministrulu de interne, pentru ca vrea acést’a ca sî romanii sa se bucure de binefacerile averei nntiunali, lau cari românii au contribuitu si din cari pana acum s'au folositu mai numai esclusivu sasii sî se folosescu sî astadi. — In mulu viitoriu vomu reproduce sî actele respective. Protestulu lui Bedeus s’a primitu sî va veni la pertratare in adunarea scaunale. Tóte comunele române suntu datare a caută sa trimita barbati harnici la fusarea adunare scaunale sî a starul ca sa se puna capetu unei nedreptatiri, ce face rusîne nu numai unei națiuni ce pretinde a fi culta, dar a sî secuiului nostru ; iéra noue ne-a adusu stricăciune însemnata pre campulu materiale sî intelectuale. Revista duaristica. Mai mulți cetatieni romani, locuindu in Parisu, au adresatu diariului L’opinion nationale urmatórea epistola. 4 Februariu 1869. Domnule Redactare. In numeralu din 4 Februariu alu stimabilului d-vóstre dîuariu, suplu titlulu de Buletinu esterioru, s’a publicatu unu article consacratu in mare parte României si supt semnatu Alesandru Bonneau. erori. In acesu articlu trebue se relevarau mai multe D. Bonneau, pentru mai multa esaptitate , da cifra poporatiuniloru romane locuindu in Romani’a libera sî ’n provinciele supuse unoru puteri străine. Nu scimu de unde au fostu luate aceste cifre, insa scimu bine ca Romanii suntu in numeru de diece milióne, far’a numera pre acei ce locuescu in imperiulu otomanu. Afara de acésta eróre de cifre , ne credemu datori, domnule redactare , se respundemu unui sfatu, ce bine-voiti a da romaniloru , acela d’a se întruni cu Ungari’a pentru a formă o confederatiune dunaréna. Soimu, domnule redactore, ca mai multe foi politice au emisu acésta opiniune si mare a fostu durerea nóstra d’a o vede patronata de stimabilulu d-vóstra dînariu. Far’ndoiéla, domnule redactore, intemeiarea unei confederation! dunărene trebue sa fia scopul a tutora spiriteloru luminate , insa adeverat’a dificultate a acestei nobile ideie nu vine de la Romania, ci de la Ungari’a. Maghiarii voiescu ca ei singuri se fia stăpâni, si nu suntu de câtu cinci milióne. Romanii nu voiescu sa fia sclavi si numera diece milióne. Avemu in favorea nóstra numerulu si dreptatea, nu vomu cede. Istori’a este de facia, pentru a probă ca Maghiarii au voitu in totu deuna se fia stăpânii valei dunărei. Acésta istoria ve va duce ea ’n limpu de neue seclii romanii au fostu sclavi. ca ’n 1848 Maghiarii au refusatu romaniloru din Transilvani’a drepturile de cetatiéni sî ca acést’a este caus’a care , cu marea loru părere de reu, împinse pre Romani a sustienea prevestri’a sî ca astadi in fine legea , care intrunesce Transilvani’a cu Ungari’a, rădică in faptu romaniloru limb’a sî naționalitatea loru pentru a’i supune arbitrariului ungurescu. Noi nu facemu aci romanismu , noi nu ceremu anecsarea Transilvaniei la Romani’a, trebue se protestâmu insa cu romani , trebue sie protestamu contra doctrineloru ce ’ncepu a se ’ntroduce in Franci’a, sî aiu caroru ultimu cuveniu va fi, ca si ’n 1848, redicarea unei spenduratori pre pamentulu României. Anca unu cuventu , domnule, nimeni printre romanii din Transilvani’a nu refusa întrunirea cu Ungari’a, déca acésta întrunire e sincera de ambele parti; pentru acést’a ni se trebue unu ministeriu transilvanu , cum este unu ministeriu ungurescu. Câtu despre Romani’a libera, noi nu vedemu ce aru pute câștiga supuindu-se Austriei seu Ungariei. O simpla legătură , federale cu conditiunea se faca dreptate romaniloru din Transilvani’a , aru puté se unescu guvernulu principelui Carolu cu imperiulu austro-ungurescu! Aceste simtiemente, domnule redactare, ve asi curamu ca suntu ale marei majorități a romaniloru. V’amu fi îndatorati se reproduceți in stimabilulu dvóstra diariu acésta epistola , destinata a pune cestiunea in adeverata ei lumina. Primiți, domnule redactare, asigurarea destinei nóstre consideration:. G. Hagiescu ; — Laurianu fiiu ; — I. Buzoianu; — B. Florescu; — M. Strajanu; — J. Lassedale; — C. Leonardescu; — G. N. Paianu: „Romanulu,” Scrisórea generalului Türr catra alegatorii sei. înainte de resbelulu din a. 1866 ii dîce Kossuth : In lumea magiara suntu numai done nume , care suntu unu drapelu sî au numai unu sensu politicu, unu sensu, care e preceputu de toti. Unulu e numele lui Deak sî celalaltu e alu seu. Numele lui Deák insemneza înaintea fiecărui magiaru o Ungaria constituționale sub dinastia austriaca, adeca fidelitate si împăciuire casei austriace. Numele seu din contra însemnează, independents Ungariei, nu transactiune, pentru nici unu pretiu, ci resbelu sî lupta in contra Austriei. Acest’a erà limpede vorbitu, dar si Ungari’a respunse chiaru la a. 1866, in loculu esperimentului periculosu alu perfectei independintie, care aru fi costatu multu sânge si multe lacrami, si’a alesu inpacarea cu dinasti’a; a ascultata de Deak sî a acceptatu constitutiunea din a. 1867. Precepu, ca suntu partide, care aru fi dorita mai multu, déra credu, ca nui procedura drepta a vicupera situatiunea de a stadi, care fara îndoiala e unu progresa in viati’a nationale, sub pretestu ca nu aru fi perfecta. Nu sum omulu doctrinei aceleia, a cărei massima e. Totu sau nimicul ci sum omulu acelei doctrine, ce se silesce , de sî incetu pre tóta dina intr’o direcțiune progressiva. Eu nu vedu numai aceea ce nu e , o armata regulata independinta, ci redu sî aceea , ce e organisatiunea cea noua a honvediloru. In 1848 n’aveamu decâtu 10 batalióne, sî totuși națiunea eră in stare, cându reactiunea vienesa ofensa drepturile tierei nóstre, a indicei cele 10 regimente. Cine e astă fricosu, cine s’aru invoi, ca națiunea n’aru fi in stare a pone din cele 78 batalióne 300 pre picioru de resbelu in contr’a unei puteri, din afara sau din intru , ce aru cuteza a impugnă drepturile constituționale are natiunei si ale regelui constitutional» ?