Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-11-08 / nr. 89
Documentulu acest’a l'a subscrisu plenipotențiari respectivi sî provediutu cu sigilulu insemnieloru Joru. Paris, 30. Martie 1856. Orloff, Brunnow, Ault. Mehemmed Djemil. Despre acestu contractu adausu sedice deci in art. 14 alu contractului principale :* Art. 14. Deórece Majestatile Sele imperarulu tuturoru russiloru si sultanulu au incheiata conventiune privitóre la prefigerea numerului si maorimei aceloruai mici, care se receru spre reversarea serviciului ripalu, a cărora intretienere ei sî reservu, se alatura acésta conventiune contractului presiute sî acest’a conventiune va avea potere sî valore, ca cându aru fi o parte intregritare a acestui contractu. Deci ea nu se póte abroga sî modifică fara consemtiementulu poteriloru, ce subscriu contractulu de facia. Spre deplin’a eigurantia a Turciei au incheiatu după aceea Franci’a, Angli’a sî Austri’a in 15 Aprile 1856 urmatórea conventiune : M. Sea regin’a regatului unitu, Angli’a sî Irlandi’a, M. Sea imperatulu Austriei sî M. Sea imperatulu francesiloru — însuflețiți de domnii’« de a regulă intre sine pașii comuni, cari aru trebui sa-i faca, cându pactulu parisianu s'sru sparge, au denumitu spre acestu scopu plenipotentiatu loru etc. carii după schimbarea plenipotentieloru loru au decisu următorii articoli: Art. 1. înaltele parti contrabendo garantéza particulariu sî comunu independinti’a sî inviolarea imperiului otomanu, ceea ce e amintitu sî in contractulu im heiatu in 30 Martie 1856 in Paris. Art. 2. Fia care violare a dispusetiuniloru contractului numitu se va consideră din partea poteriloru subscrise in contractulu de facia de casus belli. Acestea se voru pune in intielegere cu Inalt’a Porta despre maurele care voru fi neesarie sî voru dispune ne amenatu folosirea puteriloru loru pre uscetu si mare. Art. 3. Pactulu de futia se va ratifică si ratificatiunile sa se schimbe, in restempu de 14 dile, daca nu se póte mai curendu, in Parist. Parisu, in 15 Aprile 1856. (Urmeza subscrierile.) Deorece deci Russi’a a desfiintiatu arbitrari« acel’a contractu adusu, care in puterea art. 14 a contractului princ. e de a se consideră de egalu celui din urma si deorece in puterea art. 2. alu conventiunei susatinse din 15 Aprile 1856, unu atare pasiu trebuie sa lu considere Austri’a, Francia si Angli a de casus belli, s’au adresatu înalta Porta catra aceste trei poteri cu întrebarea, ca considerauele acea conventiune inca de justatóre si obligatóre si nu casu ca nu, ce au de cugetu a întreprinde in intielesulu art. 2., cu privintia la folosirea poteriloru pre uscatu si mare spre sustienerea contractului. Prin aceste a a intratu cestiunea intr’unu stadiu decisivu si respun^ulu acelora trei poteri care nu póte zabovi multu tempo, ne va deschide o perspectiva destulu de chiara in viitoriulu prossimu Atlanti nin Orienta. Detinu in „Inform.“ sub acestu titlu urmatórele: Amu fostu primii a semnală mișcările sî diplomatice sî de oștiri din spre Prutu. Guvernulu nostru a intrebatu pre Consululu rusescu de suntu adeverate scirile ce dedesemu noi sî alti confrați ai noștri, onor. Consulu s’a grabitu d’a respunde naivului guvernu ca tóte scirile in cestiune erau numai simple scornituri ! Sî cuventulu Consulului, se scie, dădu ocasiune guvernului sa dee prin „Monitoriu“ unu comunicata mai multu reasigurându licr’a despre pericolele ce minutele estravagante prevedeau.. . . Amu tacutu multu tempo, după comunicatii. Amu fostu otariu se tacemu, până ce nu numai informatiunile nóstre particulare din Basarabi’a, dara si faptele vom vorbi. Ultimele scrii din aceste done septemâni, nu suntu de natura a ne mai trenea in tacerea neobstinata ! In adeveru, daca Russi’a este pentru noi mielustelula lui Dumnedieu, de ce are se prepara Turci’a sa aperare de invasiune ? Daca Russiei nici prin capu nu-i trece cugetuln de a încercă din nou esecutiunea vechiului seu plana in Orientu, de ce Angli’a impinge pre Greci’a la aliantia cu Turci’a? Aliantia în contr’a cui ? 354 i Aliantia între Turci’a sî Greci’a ? Pericolulu trebuie sa fia forte eminentu, ca de o asemenea aliantia se póta fi macaru vorb’a ! Sî ce ne trebuie se cercetamu aliantiele ce se proiecteza ori făcu in Orientu, spre a ne intari in convingerea nostra trista, ca veritoriulu nostru e amenintiatu ? Jurnalele rusesci nu inceteza, cu o franchetia, ce le onora, sa ne tiena bine informati de aspiratiunile si pretentiunile guvernului loru. Dîuariulu rusescu „Golos“ din 28 Septembre scrie urmatórele : „Thiers fu primitu in Petropolea fara îndoiala alt felu de câtu in Anglia s’au Austria, inse ce amu putea noi face in interesulu pacei fara de a rădică sabia ? Bismark a declarat’o categoricu, ca nu va tolera nici unu amestecu streinii. Au fostu timpuri, candu nu se facea in Europ’a nici macaru o împușcătură, fara consimtementulu Rusiei , dar acesta s’a schimbata cu totulu după resbelulu de la Crimeea si in urm’a traiului dela Parisu. Franci’a a lucrata totu d’una contra intereselor nóstre sî ne-a impedecatu desvoltarea. Insusi Thiers, a glorificata acesta politica. Franci’a inse in scie ca urmările resbelului dela Crimeea o se-i aduca mai multe stricăciuni, decatu noue. Efectulu resbelului dela Crimeea a fostu mai nainte catastrofa dela Sadov’a suprima capitularea dela Sedan.“ ^äetfyrea Sebastopolului a produsu acum asediarea Parisului, sî déca Fapol’a va perde Alsati’a sî Loren’a, acest’a va fi numai o consecintta a perderei Basarabiei occidentale partea Russiei. Dar’ cu tote ca Parisulu a fos. .atu cu ocasiunea caderei turnului Malacoii, Petropolea nu va ilumina cându prussienii vomu intră in Parisu. Noi nu facemu acésta amintire îndemnați de o bucuria malitiósa, din contra vomu dă totu ajutoriului nostru posibilu; dar déca noi cu tóte aceste nu vomu puté salvă Franci’a, nu vomu fi de vina ci insasi Franci’a care ne a pusu in imposibilitate de a-i dă mâna de ajutoriu in momentulu decisivu.“ Mai cetinu in dîuariulu „Moskovk’la Vladomosti „intr’unu articulu intitulata „Dela unu cetatienu rusa“: „Russi’a s’a conv/nsu din esperintiele de până acum, ca n’are necesitate de aliantie, caci n’a adusu Russiei decâtu stricăciuni. Russi’a este singura, caci tóte guvernele o urască, incependu dela celu francesu in josu până la celu prussianu; pentru acest’a ea trebuie sa stie in armata sî sa nu se increda decâtu in sine insasi. O putere tare nu are necesitate de a caută aliantie.“ „Pester Lloyd“ afirma de repetate ori, ca cateinelulu din Petropolea nu se sperie unu momentu de nici o ostenila, pentru a sustiene in curentu proiectulu seu, de a se face revisiunea pacei dela 1856 sî de a prepară lolulu pentru radicarea acelui proiectu la valore diplomatica.“ Bata acte cari respundu in loculu nostru naivitatiei comunicatului guvernului ca Consululu Russiei ia spusu cum ca Russi’a nu inarmeza nici nu va agită cestiunea orientala ! E fjtia de portarea viitoria a cabinetului florentinu Prussi’a cu fidelitate si-a trenutu promisiunea, ce a dat’o in 1866, sî prin aceea si-a pututu mari fier’a Victore Emanuela. Daca nu aprobamu procedur’a urmata in privinti’a statelor« b rsc-aecoo» eu e im fiampnt.fiI si C0 d6 ori timpu ihcece au nutritu demagogii Italiei sî pre cari, precum se vede, se nutresce si cabinetul« florentinu, ațest’a se intempla numai in interesulu Italiei si a legerii Victoru Emanuilu. Multi supusi prussi apartienu la biserica catolica, Majestatea Sea trebuie sa apere interesele acelor’a ori unde aru si ele, si sa apere drepturile loru, ce este detormic’a veri carui regimu civilisatu, déca acești supusi de bona voia, prin deosebite tractate — cari suntu formulate conformu legiloru acelui regimu ce le-a ratificatu — s’au de obligatu poleriloiu streine — nu potemu pricepe, cum de unu regimu, prin lege inca nerecunoscuti, pentru introducerea noaeloru legi ale sele nu le aru recunosce. Multi emisari nu staruitu cu energia ca sa câștigi pre peninsul’a iberica credincioși principelui Amadeo. Majestatea mea facia de acesta procedura nu póte fi indiforn’e pentru ca nu putiem timpu mai nainte infl.uinti’a prusésca asupr’a Spaniei a parutu suspiciósa in privinti’a ecuilibriului europeau. Totu acesta suspiciune o póte provocă si influinti’a Italiei, cu atatu mai vertosu, pentru ca familia regésca prin consangenitatea este legata cu Portugali’a sî Spani’a. Fa atentu, domnule conte, regimulu regelui Victoru Emanuelu, la cele dise si lasa ministrului o copia de pre acesta nota. — Diuarie însemnate afirma ca not’a acést’a e o simpla scornitura. Bismarck Italiei. Diuariulu „Luzerner Zig.“ ce sta in relatiune cu nuntiulu papale, publica not’a lui Bismarck adresata agintelui seu diplomaticu din Florentina, sî menita d’a spune guverniului lui Victore Emanuili nemultiumirea prussului cu portarea Italiei. Acea nota suna : Domnule conte ! Majestatea sea, domnulu si Regele nostru, vre sa faca cunoscuta regimului Majestatiei Sele Emanne în schimbarea ce a intrevenitu in unele relatiuni reciproce, in privinti’a caror’a de atât’a timpu domnia cea mai intima si mai buna inttelegere. E forte suprindietori ca Majestatea Sea a neglesit sustienerea acelor legi, cari fia-care potestatele sustiene cu referintia la acei supusi ai sei, cari procurându arme sî soldati, desi numai pre ascunsu, provoca dusimani’a facia de o potere streina. Aslufeiu de procedura nejustificabila, mai ca ne silesce a crede, ca regimulu Florentinu vré sa desconsidere neutralitatea, pre care la prerumperea resbelului nu a fostu promis’o dalu Sî in adeveru, daca socotimu ca după ce nu a cele mai magulitorie promisiuni, a oferitu unui principe din cas’a domniloria belegerante refugiu sî ajutoriu, si a nu mai ajutora si astadi in tóte staruintiele lui la curtile europene, că se nu faca greutati, — acésta procedura nu pote fi pentru a ne linisci sî nu póte sa deștepte incredere in noi # Causele caderei imperiului. „Daily News“ vorbesce despre o brosiura publicata de catva unu oficialu de statu majorit atu lui Napoleonii III asupra causeloru cari au adusu învingerile succesive ale armatei francese si caderea imperiului. Acestu jurnalu ne da urmatoriulu resumatu analiticu alu acestei brosiure : „Napoleonii III avea mai anleiu intentiunea sa treca Rhinulu intre Rastadt sî Germersheim pentru că se desparte Germania de sudu de confederatiunea Nordului, sî sa atraga prin cea d’antoiu isbanda pre Austri’a sî pre Halfa dopa Franci’a. Elu seră ca Franci’a nu póte opune de câtu 300,000 omeni la o jumatate de milionu nemți, insa speră ca repediunea miscariloru armatei francase aru neutralise efectulu superioritatiei numerice a inamicului. Déja in momentulu actiunei s’a intamplatu, ca acesta rapediune de miscari se fia impossibile si ca armata franceza dinaintea Metzului sa nu fia de câtu de 100 mii luptători in locu de 150 mii, cea din Strassburgu de 40 mii in do 10^ ,n>' 9* corpul» lui C nupert, care trebuie sa formeze o reserva de 50 mii omeni la Chalons se aibe o divisiune a sea la Parisu si alt’a la Soissons. „Afara de acést’a nici unulu dintre corpurile de armata nu-si avea echipamentulu complectu ; ministerulu de resboiu se arată incapabile d a grăbi organisarea trupeloru si d’a profită de înlesnirile ce-i oferea drumurile de ferat spre a le concentră. In acest’a stare de organisare, necomplecta, corpurile lui Mac-Mahon si Fross»voi suferira învingerile dela Wort sî din Forbach. Prin initiativa« indemanatica a nemților, de ce brosiura, fuserarau surprinsi in momentulu formatiunei. Profund« descuragiatu imperatulu, voia sa se traga spre Chalons, insa d. Ollivier facendu-lu sa pricepa ca miscarea acest’a am produce forte urilu efecte la Parisu, isi abandona proiectulu. Asupr’a acestoru intrefaceti Canrobert sod la Metz CU doua divisiuni sî cu reserve. Armat’a se urcă atunci la 140 mii omeni, sî se hotarsa cadia asupr’a unei’a dintre armatele prussiane spre ai impedecă împreunarea cu ceealalta. „Din nenorocire, tocmai armat’a prussiana cadia asupr’a francesiloru. „Acțiunea imperatului se paralisase prin ignorenti’a absoluta in care se află totud’a u'a io prin vinit'a positiunei si operatiuniloru inamicului, ignorentia pre care silintiele cele mai presto mesura nu o putură risipi. „Opiniunea publica in Franci’a fiind« intentata prin aceste desastre continue, imperatulu hotărî sa se intorca la Parisu sî sa incredintieze comand’a armatei maresialului Bazaine. Insa in capitala ministrii apucasera sa convoce camerele, sî, dela acesta epoca, patriotismulu majoritatiei sî tactic’a guvernului se impedecara prin