Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-11-08 / nr. 89
Telegrufului»e de done ori pe [epte ] mana : jdi’a • i Duminec’a. —*• Prenumeratiunea «o face in Sahiuii la expeditura foiei pe afara la c. r. poate , cu buni« gata prin acriiori francate , adresate catra espeditura. Pretiusii prenumeratiiii nei pentru Sahciu este pe anu 7. il. v. a. I ear pe o jumatate de anu 3 fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei ii pen.. 1 Săbii, ir 8/20 Noemrre 1870. In provinciele din Monarchia pe ann anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 18 f.o V, anu. 6 fl V. a. j Inseratele se platesca pentru fini ala ora cu 7. cr. siculu , pentru fa dou’a ora cu 5 r. cr. si pentru a treia repetire cu 3 V. cr. v. a. nTM 80. RAULU Will Festivitate bisericesca pentru dîn’a onomastica Majestatu si Sele Imparatesei si Reginei Elisabet’a s'a severstruieri in biseric’a nóstra din cetate. Sa cetimu cu totii. Acum credu ca suntemu indreptatiti a vorbi în cesliunea acést’a mai departe fara vretinu scrupulu ca ne folosimu de o idea adusa de altii pre tapetu. Si fiindu ca lucrulu este asta de maluru incatu preste opturile are sa intre in viétia, vestimu cu bucuria publicului de aici din locu mai intâiu si apoi celui din afara, ca aici in Sabiiu după trecerea a optu dale se va deschide unu ciclu de prelegeri publice. Despre resultatulu prelegeriloru in tóte partile sele sau ramu sei nu avemu dreptu sa vor prima acum positivu nimic’a. Atât’a scimu inse ca acest’a este unu modu forte corespundietoriu de a acceleră ratirea cunoscintieloru mai iute si mai usioru. Unulu cetesce mai multe opuri despre óresicare rami ai sciintieloru si cunoscintieloru reali si ca esenti’a lecturei seu cetirei sele se presentéza unui public oarecare. Cu acést’a inlesnesce pre toti ascultătorii a scí si a cunosce ce e mai de lipsa de solutu si cunoscutu si cu prelegatoriulu au cetită cu totii maleri’a prelesa. Ce bine aru fi cându amu audi ca in iérn’a acést’a se făcu prelegeri de aceste in tóte cetatile si orastelele. Dar la tiera ? Aci barbatii potriviti de a prelege in modulu acest’a suntu mai patied si aru fi ingreunatoriu pentru mnului seu doi sa culega din opuri mari si diverse materialii pentru tratarea vreunei teme de feliulu celoru amintite mai susu si din caus’a, ca opurile de lipsa nu suntu astă la îndemâna. Cu tóte aceste sila tiera se póte face ceva. Avemu vre-o câte-va foi periodice avemu cârti opuri. Acele si aceste, câtu de câtu, dara totuși coprindu obiecte de cetitu si preotulu, inventatoriulu si cărturării ceilalti de car o anin acum multiumita Dlui in fia-care satu câte câti va se cetésca stespw» am«niloru din trensele. Poporulu nr. 2,a primi póte la inceputu Dine feliulu acest’a di Q'etrecere alu noptiloru celoru lungi de iarna. Ată ce-si voru lua ostenel’a sa proceda asta nici ț 3 nu caute ca de indata sa vina comun’a intrega in giuruile si sa asculte cetirea foiloru periodice, ci sa caute ca vre-o câti va omeni statornici cu unu gustu desvoltatu spre ce e bunu si folositoriu sa câștige pentru ide’a lecturei. Acesti’a prin cunoscintiele ce le voru comunică ei mai departe voru deveni propagatori celorulalti. Acesti’a ceilalti voru incepe a se interesa si ei, si voru asculta cu plăcere si mai bucurosu unu lucru folositoriu pentru densii, decâtu că sa sieda, sa pipe si sa petreca tempulu in vorbe zadarnice, ce nu aducu nimenui nici unu folosu, decâtu paguba morale. In tipulu acest’a tóte adunările de iarna s’aru preface in nisce cassini rurali unde se potu ceti si foi si carti folositórie. Procederea acést’a, aflandu intrare la tiéra in societatea poporului nostru aru împuțina forte multu reulu ce provine de acolo, ca regimele din trecuta nu s’au interesatu de locu de cultur’a poporului românu, ba a cautatu din puteri a o impedecă. Cei multi, cari nu sciu carte si prin urmare nu sciu ceti nu aru fi cu totulu străini de ceea ce se scrie in foi si carti. Ideile loru aru capetă alta direcțiune, altu câmpu mai larga sî mai varia, si cu aceste ori-ce întreprindere salutaria aru prosperă mai curendu, pentru ca aru prosperă poporulu, fara de carele in cele din urma nu se póte face nimica, unde se cere unu ajutoriu mai mare si mai intensive Sa cetimu dara poporului, căci cetindu-i cetesce sî elu cu noi, si asiă cetimu cu totii*) Sabiiu 6 Novembre. (Scolasticii). Consistoriulu nostru archidiecesanu a emisu câtva inspectorii districtuali sî locali ie scóle confessiuuale unu circulariu de urmatoriulu cuprinsu : lnaltulu Ministeriu reg.ung de instrucțiune prin decretulu seu ddto. 24. Septembre a. c. Nr. 21.555 in cunoscu utieza pe consistoriulu nostru archidiecesanu, ca eu insarcinatu pe inspectorii reg. de scóle, a se îngriji de infiintiarea de scoli pentru tinerii adulti (înaintați in versta), cari sa invetie cetirea, scrierea si computulu, promitienduse invetiatoriloru din asemenea scoli o remunieratiune din vistieri’a statului, sî recolta totodata d e acestu Consistoriu, ai dă ajutoriu la întreprinderea acést’a. Consistoriulu nostru archidiecesanu, pre câtu scie apresin' ^ ^asin, ce se face iu interesulu invetianiu,... popularii, pe atâtu nu póte aprobă nisce dispositiuni, cari se făcu unulalaralminte, sî astădi cându se octroiaza cu vatamarea autonomiei de scóle confesionali. Consistoriulu nostru archidiecesanu precum in tóle afacerile sale, astă sî in acest’a nu póte parasi, chiar’ in interesulu investamentului poporalu, terenulu seu legalii, ci pe bas’a conduseloru sinodali si congresiali aduse in caus’a preste totu, dar si in intielesulu legei instructiunei 38 din a. 1868 §fu 11. voiesce se pasiasca si in afacerea acést’a prea momentuósa. Din aceste puncte de vedere Consistoriulu nostru archidiecesanu, aducându dispositiunile susamintite ale venamentu la înaltului Ministeriu reg.ung. de incunoscinti’a Inspectoriloru districtuali sî locali de scólele nóstre confesionali, Ve provoca, cu fara intardiare punândure in co’nntelegere cu preotimea, cu invetiatorii si inteleginti’a nóstra din fiacare comuna, sa ve sfatuiti sî sa starniti prin tóte mijlócele, de care dispuneti, ca in fiacare comuna tinerimea înaintata in ani (de sexulu barbatescu sî femeescu) de religiunea nóstra, carea n’au invetiatu in prunci’a loru, să se adune la anumite dîle—in dumineci si in serbutori — séu si in loto serile do érna la unu locu potrivitu, d. © in scal’a nóstra, unde invetiatorii nostrii sen chiar’ sî preoții voru fi îndatorați a se propune cetirea, scrierea sî computulu. Pentru acoperirea speseloru, ce se voru face cu aceste prelegeri, precum sî pentru reinuneratiunea invetiatoriloru sa se faca colectiuni de bani, sau in naturale intre creștinii nostrii, si Consistoriulu e convinsu, ca fiacare creștinii bucurosti va dă unu cruceriu sau doi in interesulu inventamentului; de alta parte erai place a crede, ca fiacare invetiatoriu, preotu séu altu carev’a, care s’aru osteni in afacerea acést’a, ’si va afla cea mai mare remuneratiune in mulltumirea aceea sufletésca, ce o va simti, vediendu pe coreligionarii si conaționalii sei cetiodu sî scriindu. Gumea poporulu nostru este petrunsu de însemnătatea invetiamentului, si cumca scie, ca caus’a principale a seraciei sî inapoierei lui intelectuale au fostu sî este lips’a de invetiatura, despre acést’a numai încape nici o îndoiala, acést’a o dovedescu proverbele lui despre puterea solintiei,—sî cumca are capacitate sî înclinare spre invetiatura, aceea si străinii au recunoscut’a, numai ocasiune sâ i se dee. Rendulu este dar’ la noi, la preoțime sî preste totu la inteleginti’a nationale, că sâ ne facemu datorinti’a, tóte se cercamu, tóte mijlocele sa le intrebuintiamu spre a inlesni poporului nostru luminarea spiritului sen. ^ In fine Inspectorii districtuali sî locali de scólele nóstre confesionali suntu însărcinati cu ducerea indeplinire a celoru cuprinse in acestu circulariu, sî pana in lun’a lui Martie 1871 suntu tatele acestei întreprinderi, si anume: ia câte comune s’au tienutu prelegeri cu tinerii adulti? toti tineri au frecventatu prelegerile acestea ? sî care invetiatoriu sau preotu au escelatu in acésta prin vintia ? precum sî care dintre inteligenții nostrii au imbratisiatu acestu lucru ? Eveneminte politice. Situatiunea a devenitu in urm’a pretensuniloru russesci de lotu seriosa. Mirarea care si-o a esprimatu Bismark, póte fi numai prefăcuti, caci cu greu se póte presupune ca cancelariulu confederatiunei nordice, care alta cum e consacram in întregite viitoriului regii spre superioru, că actore principale spu sî că nu aru fi avutu informatiuni despre scopurile Russiei, in câtu acelea sa fii surprinse, intre altele diplomatica russésca nu va fi fi astă de naiva, a crede, ca va legă ochii cartierului principale nemtiescu cu câte va orduri sî tilule de matesiali. Afirmarea acést’a nu se nimicesce prin nimic’a, ca cabinetulu din Petrupole s’aru fi ivita cu pretensiunile sele, fara de a se fi intielesu mai nainte cu Prussi’a, asta, după cum acést’a o a facutu. Intre altele noi vomu si cei dintâiu care ne voimu bucură sinceru, déca Prussia nu va remanea pre lângă „mirarea“ simpla, ci va ajută a scapă Europ’a de unu resbelu, prin o insocire a sea cu celelalte poteri garantatóre. După cum stau lucrurile acum’a, trebuie sa consideramu si casulu, in care Austro-Ungari’a aru fi silita, a intră in acțiune. Déca acestia nu — s’aru putea evita, amu avea a face o propunere simpla, basali pre esperintiele făcute in carier’a nóstra publicistica, regimului din Bud’a-Pest’a. Tóte câte sau semnificatu in foile guvernamentele de necesarie, s’au combatutu prin foile opositionale cu /elu neobositu că pre deplinu supenflue. Ce s'a aperatu acolo cu adeveru, trebuiă sa se pericoresceze aicea chiaru si din caus’a metodei de neadeveru. Daca o regimulu magiam pre deplinu convinsa, ca fara de resbelu nu póte trece, sa combată simplu in foile sale necessitatea de a nu luă parte la resbelu si noi nu putemu remasi, ca foile opesitiunale va perhorescă astă ceva de frica, infamia si trădare. Proverbulu parva sapientia regitur mundus nu si a perdutu óta indreptatirea, macare de in tempurile mai noue se recere, pentru de a potea câștigă resultate, pre lângă pu critica intielepciune si o dosa mare de viclenia excursala. Contele Beust s'a reintorsu din München in 13. Intre Vien’a, Londr a si Kostantinopole juca telegrafulu necontenitii si cu deosebire se pare Turci’a a fi resoluta a pasi energice contr’a pretentiuniloru russesci. Ea a facuta in 13, in Vien’a pasi de totu momento si, spre a carora mai buna inttelegere voimu a reproduce aici câteva acte referitorie la cestiune. A dou’a adusa a contractului, pre care Russi’a nu o mai liene de obligatóre sursa : Art. 1. înaltele poteri contrahende (Russi’a sî Turci’a) se oblega reciproce, a nu intretienea a nn marea négra alte nai de resbelu, de câtu acele, câroru numeru si mărime e presiptu aici mai in josu. Art. 2. înaltele poteri contrabendo si reserva dreptulu a intretienea fia-care in marea numita 6 vapora de 50 metri lungi si de celu mai multu 800 poloboci si pantru vapore mici sau nai da vantrele fia care de 200 poloboci. Art. 3. învoiala de facia, care e o adusa a contractului capitale incheiendu astadi in Paris, se va ratifică si ratificatiunile se voru schimbă restempu de 4 septemani, déca numai curendu.in *) Vechi si Sabiiu etc,