Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-05-23 / nr. 41
162 Deși vedicndii ca fara statute, gî inca fara statute definitivii aprobate sî intarite din partea supremului inspectoratu scolastica gr. or., nu putemu tiene nici conveniri invetatoresci,— miculu midiulocu ce nu mai remose — amu compusu sî intocmitu statutele conveniriloru, câtu s’au polutu mai potrivita locului sî impregiurariloru custatóre. Se ascernurâmu apoi pre calea inspectoratului districtuale inspectoratului supremu spre definitiv’a aprobare si întărire. Asceptamu acum cu inimi ferbinti înapoierea loru cu definitive aprobare si întărire, Hindu deplina convinși ca nu vomu fi respinși. Scopulu nostru se va vede mai bine in §-s alu statuteloru nóstre, aici numai pre scurtu amintescu, ca acel’a este: a) perfecționarea in chiamarea nostra; b) infiintțarea unui fondu pentru copiii cei seraci; c) infiintiarea unei biblioteci, din care se voru da copiiloru seraci cârti gratis. Deci astu feiiu de seopu avendu, corpului invetiatorescu branénu — mi ia numele permisu rogu pre tote diurnalele române sa aiba bunătate a a primi iu prea stimatele loru colone urmatoriulu: Apela câtva ou. inteliginhia româna in tote unghiurile patriei române si cu deosebire câtra autorii literaturei ei. Onorata inteliginlia româna ! Pentru națiune si patria ne-amu născuta, pentru națiune sî patria traimu sî pentru națiune sî patria — déca va cere trebuinli’a — vremu sa sî njurimu ! ! ! De sî noi invetiatorii preste totu, in tempurile aceste grele ne luptamu cu prea marile sî nenumeraverile necasuri, din lips’a subsistitiei sî cu noi progresulu tinerimei in genere, a tinerimei, carea este flarea sperantiei. Inse totusi nu desperamu ! Noi nu traimu sî nici vremu sa traimu pentru noi ci pentru posteritate; pentru ca credemu din tata inima in inmortalitatea spiritului. Sî apoi déca acésta lume nu enné ce ori nu vrea sa cunosca greutatea cea prea mare pusa pre umerii nostrii; apoi 8veranfirm’a sperantia ca o va cunosce sî remuneram prea bunulu atotu poți n— lele, atotu cunosc atoriulu, a totu sciitoriulu dumnedieu ! Nu desperamu! ci — aducându-ne aminte de calamitatile — si privindu in oglind’a trecutului — mai vertosu multiamimu lui dumnedieu pentru eliberarea din acelea. Nu desperamu! ci— privindu cu seriositate la tempuri presentu mai vertosu ne imbarbatamu in activitatea nóstra de chiamarea, ce amu primitu. Nu desperamu ci — crediendu din tota inima si din totu sufletulu nostru in inmortalitatea spiritului omenescu — mai vertosu ne intarimu in cele (3) trei elemente ideale : in credintia, dragoste si nădejde, cari suntu fundamentulu crestinismului. Nu desperamu ci — vedendu marea si deosebit’a purtare de grigia, a barbatiloru trimisi de provedintia a mântut pre totu omulu — mai vertosu crestemu in sperantia ca acei barbati mari ’si voru aduce aminte sî de prea miser’a nóstra sorté. Nu desperamu ci — vediendorinri de ajutore curgându dela ondróstre, in léte párlile tutoru celoru ce ne ceru ajutoriulu — in ori ce privesee binele comuna — mai versos» ve rogâmu, ca sa ne indurați a ne tinde si nune mâna de ajutoriu in acésta întreprindere a nóstra, spre a ce ajunge lî noi preadoritulu scop«. Ve rogurau ca, după ce veti vedea „statutele* nóstre, ale „convenției inventatoriloru braneni,* a ve face membrii fondatori alu acestui fondu orfanalu. Rogâmu — mai departe, pre toti domnii autori sa se indure a neonoră cu câte unu esemplariu din pretinitele domniilor» sele opuri de ori ce specialitate, pentru „bibliotec’a conventiei inveltatorilorubraneni.“ Apelâmu la spriginulu natiunei sî a pentru ca si noi séra fii ai natiunei si ai patriei, patriei suntemu. Apelâmu la spriginulu sî ajutoriulu patriei, pentru ca sî noi din téte puterile ne silimu a folosi patriei prin educationea cea buna a tinerimei. Apelamu la spriginulu sî ajutoriulu patriei, pentru ca, după cuvintele unui mare ministru sî renumitu barbatu, patriei i se cuvine patronisarea! Acesta mire barbatu alu tempului presinte — dise — „Bisericei, natiunei si patriei i se cuvine astazi de a fi mân’a adoptiva a tuturoru copiiloru lipsiti de mijlóce de educatiune, caci ea datoresce tuturoru fara esceptiune, ceea ce le este de neaperata trebuintta ca sa ajunga la complet’a loru desvultare... Tote ramurile trebuie sa primesca dela trunchiul comunii o seva, o hrana indestulitare, ca nici un’a dintr’ensele sa nu se usuce.* „Cuie scie déca printre fii acelor’a tierani sî muncitori nu se afla cualitati si obscuri aptitudini estraordinare care, desvoltate prin educatiuni, ar’ face din tren sii ómenii de geniu, cari ar’ aduce cele mei mari sarviciuri patriei loru. De câți ómeni mari, de câta gloriasî mărime naționala, prin urmare, nu' se lipsesce o națiune ne respândindu maijlócele de educatiune in téte straiele sociale, in cele de josu mai cu sema care prin positiunea loru suntu cu totulu lipisiti de ori ce mijlocu de educatiune. — „Cei mai mari ómeni ai Americei au esitu din rangurile inferiore ale societatiei. Ei au aruncatu o gloria nemuritóre asupr’a patriei loru, asupr’a mumei comune care in perióda desvoltarei loru au solulu cu generositete ale da o seva, o hrana educativa imbelsiugata si binecuventata de provedintia care respintesce pre popórele indtelepte sî prevedietórie „ C. Esarcu.*) Prea onorații domni autori, carii voru binevoi ane indhestră bibliotec’a cu opuri de ori ce natura suntu regbii »le especta sub adres’a: „Pentru bibliotec’a conferinîiei inveniatoriloru braneni*, ori d'a dreptulu subscrisului. Theodora Popu presiedintele pr. Brasiovu, convenirei, posta ultima — in Brsno. *) Societatea pentru invetiatur’a poporului romanu nr. 1. pag. 33. Articale Adiționali Ia tratatala do pace. Art. 1 § 1. De acum’a până la epoc’afocsata pentru schimbulu ratificăriloru tratatului presentu, guvernulu francesu vansâ dreptulu seu de rescumperare a concessiunei date companiei drumului de feru de Est». Guvernulu germanu va fi subrogată la tóte drepturile pre cari guvernulu francesu le va fi castigatu prin rescumperan a concessiuniloru, in ceea ce privesce drumurile de feru situate pre teritoriele cedate, fie terminate, fie in constructions. §. 2. Se vom cuprinde la acesta concessiune : 1. Tóte terenurile ce apartienu clasei companie, ori care aru fi destinatiunea loru, precum: stabilimente de gaze sî de stațiuni, hambare, ateliere si magasine, case de pacheta, calea, etc. 2. Tóte immobilele cari depind de dens’a, precum : bariere, iichidiaturi, schimbări de cale, verfuri, place de investitii, machine fiese etc. 3. sionurile Tote materialurile combustibile sî aprovide tot» felulu, mobilierile de gara, usensiliere pentru ateliere șî pentru gaze etc. etc. 4. Sumele datorite companiei drumuriloru de feru de Estu cu titlulu de subventiuni acordate de catra corporatiunile séu personele domiciliate pre teritoriele cedate. § 3. Va fi esclusu din acesta cestiune materialulu rulanta Guvernulu germana va remite partea materialului rulanta cu accesoriele sale care s’aru află in stapanirea guvernului francesu. § 4. Guvernul francesu se inggiézs a libera imperiului german» in itregime drumurile de feru cedate, precum sî dependinlele loru, cu tote drepturile ce aru putea pretinde tersele persone, anume pentru drepturile pentru cari s’a obligații. Elu se ingagieza asemenea a se substitui, in casa de scadentia , in loculu guvernului german da catra creditorii drumuriloru de feru in cestiune. § 5. Guvernulu francesu va lua in sarcina a sea reclamatiunile pre cari compania drumuriloru de feru de Estu aru putea sa ridice câtra guvernulu germanu sau câtra mandatarii sei, prin raportu la esplotarea dîseloru drumuri de feru in trebuinti'a obiecteloru aretate in paragrafului, precum si a materialului rulantu. Guvernulu germanu va comunică guvernului francesu, după cererea sea, tóte documentele sî tóte areturile ce aru putu servi ca sa constate faptele pre cari se voru sprigini reclamatiunile sus- menționate. § 6. Guvernulu germanu va plati guvernului francesu pentru cedarea drepturiloru de proprietate indicate in §§ 1 sî 2, sî cu titlulu ecuivalentu pentru ingagiamentulu luatu de catra guvernulu francesu in § 4, sum’a de 325 millione de franci. Se va scade acesta suma din indemnitatea de resbelu stipulata in art. 7. § 7. Avendu in vedere situetiunea care q servilu de bas» la conventiunea încheiata intre compani’a drumuriloru de feru de Estu si societatea regale inareducata a drumuriloru de feru Guilliam WQUn&UL Caventa funebra rostita la inmormentarea judelui curiei regie Ioane cav. Aldulianu, in 9/21 Maiu 1871 de Dr. Nicolau Popu in Zernesci. (Capetu.) După caderea absolutismului, stabilinduse guvernata la Clusiu, fu in 1861 stramutalu acolo că consiliariu de stătu. De aici se incepe perióda cea mai strălucită a vietiei sele, caci marinduise sfer’a de activitate acum se manifeste dia geniulu si spiritulu celu mare a lui Aldulianu in tóta vigórea sea, acum se manifeste dia simtiemintele cele inflacarate pentru națiunea si patria sea, care pana atunci erau cunoscute numai in cercuri mai restrinse, [acum se cunosce Aldulianu de intrega națiunea de unulu din cei mai bravi aparatori ai drepturiloru ei nationale, politice sî bisericesci. Astufeliu lu vedemu in 1861 in congresulu national, unde a datu pentru prim’a óra, facia cu publiculu celu mare, dovedi despre tactulu politicu sî de istețimea cela caracteristi, astufeliu ’lu vedemu in congres Iu bisericescu 62 cum ’si ’desvolta genialitatea sea pentru redicarea bisericei nóstre, alu cărui sfatuitoriu intieleptu a remasu până la ultima respirare. Astufeliu iu vedemu pre elu in diet’a Transilvaniei in 1863 onorații ca încrederea poporului cu deputata sî figurândŭ ca vice-presiedinte alu dietei, cum trage admiratiunea tuturoru asupra-si, prin talentulu seu divinatoricu, cu care eră in stare, că in labirintulu pareriloru celoru mai devergenti sa afle firulu Ariadnei, ei printr’unu espedientu genialu sa aplanedie diferintiele. Binele natiunei sele a sciutu sa lu aduca in armonia cu binele statului, incatu pre lângă aceea, ca era nationalistu bunu, era si patriotu mare pentru acea a fostu elu decoratu cu crucea ordinusu lui coronei de feru si titlu de cavaleru. Ce se vorbescu de senaturu imperiale din 1864, unde scima cu totii ca si-a câstigatu respectare intre cele mai mari capacitati ale monarchiei austriace. Totu in 1864 fu denumitu vice-presiedinte alu tabulei regie in Transilvania. Unde a datu elu mai mari probe de barbatu consecuentu principieloru sele, decatu in dieta dela Clus iu 1865, unde s’a aretatu mai resolutu in a pararea drepturiloru natiunei si ale patriei nóstre, de câtu aici, cându car. Aldulianu cu alții au ascernutu votulu loru separata aparându drepturile natiunei si patriei sele? Si tocmai simiiulu de dreptate sî acésta amare înfocata pentru conaționalii sei l’au adusa cu mai marii sei intr'unu conflictu, in urm’a carui’a a fostu transpusu in 1867 la Pest’a la postura de mare însemnătate cu consiliaru ministerialu in afacerile de justiția si totuodata si efu alu biroului pentru afacerile Transilvaniei, unde nemulttumindu-se a trecutu la specialitatea sea, cu septemvrru la curtea suprema. lér» carier’a cea stralucitu ce acesta barbatu, care la începută n’a polutu străbate de a fi întăritui de notariu in Zernesci, a facut'o fara protectiune sî numai curatu prin meritele sele sî înainta din trepta in trepta până ln posturile cele mai cardinale ia servitiulu de stata, Iéta sî rdulu ce a jocatu miculu orfanu alu multu meritatului Baiu. Inse faptele sî meritele aceste inca nu completédia monumentulu, prin care s’a făcutu nemuritoriu înaintea natiunei , cununi a de lauru la acesta monumentu i o compun» meritele, ce sî le a câscigatu sî la eluptarea autonomiei bisericei nóstre, si ce e mai multu, organisatiunea cea salutaria liberala, de care se bucura creștinii nostri din Ungari’a sî Ardei», este in parte si meritutu geniului lui Ardulianu. Meritele câscigate in sfer’a acest’a suntu laurele monumentului seu. — Acestea Tuli facutu nemuritoriu pentru biseric’a nóstra. Istori’a nóstra politica si bisericósca tu va glorifică pre paginile sele, după meritele ce i competu.