Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-02-14 / nr. 13
50 catorii montane* cu 29,600 f1. Să celescu sî primescu. Aru fi sa urmeze rubric’a „judecătorii comită* tense transilvănene* preliminară cu 571,400 fl.“ a cui ei desbatere inse se amâna pre tempu neotaritu. Încheierea siedintiei la 3 ore. loru Siedinti’a din 11 Februariu a casei deputatie deschide pressedintele Somssich la 10 ore. Dintre miniștri au fostu presinti : Gorove, Horváth și Kerkópolyi. Ministrul de financie presinta unu proiectu de lege relativu la creditulu supt. pentru spesele guverniului sî provisoriului judiciaru in Fiume. După finirea formalieloru obicinuite trece cas’a la continuarea desbaterei despre bugetul« ministeriului de justiția. Deorece deciderea despre rubric’a 11 „Curți judecătoresci comitatense in Transilvani’a“ a’a sunspensaru pana la raportarea comitetului financiaru asupr’a propunere» baronului Kemény referitoria la aceea rubrica, urmeza rubric’a 12 „Subventiunea curtiloru judecatoresci a orasieloru transilvanene.* Sub acesta rubrica se voteza preliminariului de 69,500 11. Rubric’a 13 „Curti jud. urbariale de prim’a instantia in Transilvani’a“, preliminați suntu 98,100 fl. comitetulu financiaru propune votarea a 94,400 fl. Propunerea comit, financialu se voteza fara vre-o observatiune. Titul’a 3 „Carcere”. Preliminați suntu 812.300 fl. La titul’a acest'a se care iau mai multi deputați încinge o desbatere la parte; in fine se voteza postula acesta fără ștergere. Încheierea siedintiei la 3 ore. Siedinti'a din 13 Febr. Presiedinle : Sora* s s i c h. Pre fotoliele ministriloru ; Andress y, Kerkapolyi, Horváth sî Gorove. dintiei După cetirea si autenticarea protocolului sietrecute anuncia presiedintele o scrisore a presiedintelui ministriloru, prin care se face cunoscutu ca M. Lea a bine-voitu a denumi pre contele Petru Pejacsevici de ministru croato-slavom.Elsennri la drept’a.) Pressedintele anuncia unele petiuni care se transpunu comissiunei respective. Referințele comitetului financiar. P. Ordődy reporteza despre socotelile finali din 1869 a fonduriloru publice administrate de ministrulu culteloru, despre proiectulu preșiedintelui minist, relatvu la sporirea supr. a fondului de dispositiune șî despre propunerea privitóre la meliorarea lefeloru juditoru dela jurisdictiunile traine. Cas’a decide a tipări raportele aceste sî apoi a se distribui. La ordinea dîlei sta titul’a 3 din bugetuluminist, de justiția, si in specie deosebitele rubrice ale acestei titule, care pre rendu indata se si votésa. Titul’a 4. „Catastru*. Preliminați suntu 430,800 fl., cari se votéza fara vre-o observatiune. Titul’a 5. „Pensiuni*. Preliminați suntu 455,000 fl., se votéza. Cu aceste se finesce bugetulu ordinariu aluminist, de justitia, urméza estraordinariulu. Aici figureza unu singuru postu si adeca 50,000 fl. pentru condificatiuni. Comitetulu financialu propune votarea numai a 35,000 fl. Mai multi deputati vorbescu la acést’acestune parte pentru sum’a preliminară parte pentru propunerea comitetului financiaru. Pressedintele anuncia impartesirea presedintelui minist, despre denumirea lui W. Toth ministru de interne si prof. Th. Pauterdo midenistru de cultu si instrucțiune. Încheierea siedintiei la 2 ore. Reflessiunile reuniunoi advocatiloru din Clusiu, in privinl’a proiectului de lege, ce ministeriulu reg. ung. de justitia l’a asternutu dietei pentru regularea relatiuniloru din posessiuni urbariali, si din celea ce su denatura asemene urbarialeloru. (Capetu). Prin acestea s’a descrisa egalitatea de dreptu natiunale, politica sî sociala a locuitoriloru de pre fundulu regescu, s’a descrisu organismulu curate democraticu alu administratiunei loru, si tota odaia s’a spusu, cum ca acolo nu este nobilu sî nenobilu, nu exista relațiuni de domnu de pamentu si de iobagiu, dreptulu de proprietate asupr’a pamentului este alu fiscului séu alu coronei, popurulu celu locuiesce sa numai folosulu. In dóue renduri poporulu sasescu a fostu admoniatu espresu, sa nu-si atribuiésca siesi dreptulu de proprietate, fundulu regescu sa nu-lu numesca pamentu sasescu, adeca , in 1770, o ordinatiune guverniale, si totu in acelu anu o judecata de la „Forum Productionale* in caus’a decimeloru mai mici datata din 15 Decembre sî confirmata inca sî de curte. „Cu neplăcere amu inttelesu — dice regin’a in cea d’anlaiu — cumca națiunea sasésca formula dreptu de proprietate perpetua la pamêntulu Dostru ce su locuiesce dens’a. Falia de acestu atentatu sumeliu, tu credincióse guverne alu nostru in Transilvani’a, in numele nostru sa-i esprimi desaprobarea nóstra.“ — „Prin acea donatiune privilegiala — dice numit’a judecata of ciala — ce regele Andreiu II. a dat'oaspetiloru teutoni ii privind’» acelui pamentu, dreptulu de proprietate asupr’a lui n’a trecutu defeliu la națiunea sasésca, prin urmare se statoresce prin acésta judecata cura ca nu pote luă decima, dauediecima si cincidiecima dela locuitorii români de acolo sau de la locuitori de alta nationalitate.* De o parte sarcine egali si libertate deopotrivă pre acestu pamentu de natura cetatienésca, apoi de alt’a desvoltarea relatiunei feudali pre cale ordinara permisa de lege sau de pracia legala, — intr’adeveru acestea nu încăpu laolalta nici in fapta nici in inceputu , „absurditas in regimus et conceptu“. Regele Ladislau alu Vanessa la teritoriulu acestui pamentu cetatile Talmaciu si Lothor, precum sî castelulu Turnu-Rosiu dela fruntari’a tierei, dimpreună cu cele 9 comunități sî diumetite ce s'au tienutu de densele, rupte fiindu din comitatulu Albei, pre cari Ie-a datu celoru VII. judi sub conditiunea, ca cetatea Talmaciului s’o dezime, celelalte dóue sa le intarésca, fruntariele tierei sa se pizésca si malulu riului Oltu sa lu intarésca assuieliu, câtu inimiculu sa nu pota străbate pre acolo , in fine, sa le posieda cu acelu dreptu sî iu acelu modu, ca si pre cele-lalte posessiuni si sate, orasie si cetati din cele siepte scaune sasesci, si locuitorii acestoru comunități si cetati sa posieda si sa se bucure de acelesi drepturi, privilegie sî favoruri, de cari s’au bucuratu dintru inceputu si pâna acum locuitorii celoru-lalte sate si prasie din fundulu regesei. Poporulu din Talmaciu sî din cele-sale sate, sî-a împlinitui detorioti’a, ce si-a impusu diplom’a de anessiune, servindu ca ostasi in cetati sî la fruntarii — „Castrensis miles,“ moi tardiu plajesc, — in conscrierea regnicolara din 1722 se pomenesc« care satu, câți păzitori de granitie si unde e datoriu sa-i dée; sc o vestigatiune din 1726 ii aminte ace ca păzitori de cetati si de fruntarii; inca in 1770, in contr a atacuriloru comandei supreme respective a fiscului, cei VII judi se apera cu imfirmirea deoblegamentului pentru sustienerea cetatiloru dela fruntarii. Sî asluferiu pre locuitorii acestoru cetati ca sî pre ostasii de cetati — „Servieates Castri“ — s-a inlocuitu militi-a granitiara, infiintiata la 1765. In aceste cetati, sî in satele de oblegate la servitiu in cetati, relatiunea urbariala nu s’a pututu desvolta până acum’a. Ostasiulu de cetate, care totuodata e nobilu — miles — nu póte fi inca sluga sî iobagiu in un’a si aceeasi persona. Originea acesteia este de mai tarziu. S’a spusu mai susu cum ca prim’a regulare urbariala s’a intemplatu in 1769 prin indroducerea in vielia a asiadiseloru „Punte regulatorie.“ Cu unu anu înainte de introducere, inspectorii sasesci, intre altele pre locuitorii sateloru ce se tienu de Talmaciu — in mani’a protestului inscrisu alu acestor’a — i-au indusu in conscriptiunea încheiata, că si pre unii ce platescu bira de pamentu, dar nu coronei, ci celoru VII judi sasesci. Aci se incépe urbarialitatea Iocuitoriloru din aceste sate, starea loru de iobagi. Esistinti’a acestei conscrieri unilaterali este secura, amenuntele si detaiurile ei suntu cunoscute, dar oficiolatele sasesci nici odata n’au asternutu la loculu mai inaltu, ci in cosuri obvenienti numai provocau la dens’a, ca si la o regulare urbariala deja esecutata. Ce feliu de potere de dreptu are unu asemenea operatui, cetitorulu cunoscatoriu de lucru va pote lesne sa judece din acest’a. Locuitorii simpli de prin satele benelerie denumitele cetati, pare ca n’au bagatu de sema urmările de mare importanți» aie acestei con«crier sî prin acest a deplin’a si informare a stârciloru cetalienesci; de altmintre abia se póte ca sa nu fia datu pondru si mai mare protestului loru. Intr’aceea, casulu acest’a sosindu la cunoscinta comandei supreme militari : A cest’a a ridicatii acasa, cumca cei VII judi sasesci nu implinescu conditiunile anumite in literile regesei de anecsare dela regele Ladislau, fortaretiele nu le sustium in stare buna, totuși dela locuitorii comunelor» aduna biru de pamentu in folosulu loru, sî in fine cere ca comunele sa se dee iarasi fiscului regescu. Curtea a demandatu că directorilu causeloru regesei sa incepa procesu. In 1770 națiunea sasesca a fostu citata sa arete — producă — dreptatea sea. Obiectulu procesului era acesta: „Națiunea sasesca, de după comunele anecsate sa platesca fiscului regescu biruia pamentului, doband’a camerei, = lucrum camerae, si felluri de contribuțiu ni pentru acelu motivu legalu, căci diplom’a regelui Ladislau disponendu cu comande anecsate sau egale cu locuitorii fundului regescu , folosesc ce provinu dela acestea, compenescu asisdem’a fiscului regescu*. Acestu procesu productionale s’a decisu in 1822., judecat’a adusa a confirmat’o si curtea. Acést’a dice apriatu : „Incuviintiedu-se adoratulu fiscului regescu , se statoresce prin judecata, cum ca censul«*) ce se vine de pre fundulu regescu, d<>bend a camerei si diecuel’a intru intielesulu legilor« compelu fiscului, si se hotaresce ca acésta judecata sa se esecute.* Ore mai póte incapea indoiala cumca aci, teritoriele comunitatiloru ce se tienu de orasiulu Talmaciu, s’au judecata de teritorie ale fundului regescu, sî locuitorii de locuitori ai fundului regescu , carea judecata déca dobandia atunci anuiu e poe du 1848 nu Iu gasit esecurre, pre scaunulu filialu alu Talmaciului in stare iobagesca. In arcivulu guvernului de Transilvania suntu date numeróse, ce dovedescu din diferite timpuri sî dela ocasiuni feliurite, cum ca comunele scaunului filiale de Talmaciu, nici la inceputulu procesului productionale sub decurgerea lui, nici după aceea nici odata nu st au recunoscutu iobagi’a Ioni prin nici unufeliu de lucru personala cu palm’a, cu atât’a mai putienu prin robota, deci n’au recunoscutu nici aceea, cum ca cei VII judi sasesci aru fi potriu sa eserce asupr’a loru pre lângă poterea jurisdictionala, dreptu feudala séu veri ce alta putere , non’a n’o cunosceau nici de nume, decim’a se plaltă esceptionalminte unde sî unde, — biruia de posessiune, tucsa, s’a introdusa numai in dia— metatea ultima a seclului alu XVIII, după comissarulu regescu a baronului Seeberg sî in timpul« gubernatoriei baronului Bruckemhal, l’au adus« in datina cu sil’n, din acea causa, căci poporulu nu voia defejii sa împlinesc« lucru cu palm’a, presto tacsa, dui ea lemne,pestrivi in curtea din Talmaciu sî la oficialii din Sabiiu, ajutau sa sapatn sî la feru dar obligamentulu loru principale era, ca după încetarea infacisiarei personale la apararea fortaretieloru fie care sata susuilienea sî platea la fruntari a câte 1, 2, 3, 4 păzitori armați, asta numiți plaiesi sol. Dar inca sî atunci cându le faceau acestea, ei pre sine se numiau celatieui posessiunali, omeni liberi, intru intielesulu libertaliloru loru capelate de la regele Ladislau, asta îi numescu sî actele publice, ei nu erau legați de oamentu, dispuneau despre posessiunile loru, se poteau dă prin tradițiune copiiioru loru, le puteau vinde sî schimba, in numele loru începeau procese, purtau oficie, cu unu cuventu : sintomele supreme de pre cari sa se cunosca iobagi’a nu se putură aplica la densii nici odata, tocm’a pentru acést’a până la 1848 neincetatu au cerutu intrebuinttarea libera a păduriloru, campuriloru si a apelor» loru, au cerutu sa nu fia însărcinați cu aratul«, cosilulu si cu pltirea tacsei ce cu sil’a li s’a impusu cu biru de pamentu sub pretestu de tutelare; in aceste cereri ale loru ataruiau intr’atât’a, in câtu acésta cessiune dedea neincetatu de lucru organeloru mai inalte ale guvernului, fara ca dietele, ce se tieneau forte arare ori, sau guvernulu tierei, sa fiu vindecatu caus’a acestei tânguiri. Ca si unu momenta decisivu pentru cestiunea de proprietate, de carea nu e vorba aci, cama sa mai amintimu sî acea, cum ca in 1777 cei Vil. judi au cerutu concessiune sa cladésca unu podu (punte) * Sub acest’a se intielege pretiusu rescumperarei pe straviloru, lemneloru, a birului de pamentu si a dîlei de lucru, ce satele pre rondu detoriau la oficialii din scaunul« Sabiiului.