Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-01-14 / nr. 4
Sabiiu, in 14/26 Ianuarie 1871. tru celelalte parti ale Transilvanie si pentu provineiele din Monarchia pre unutatiu 8 fiera pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentu princ. si tieri sreine pre anu 12 anu 6 fl Inseratele se platesca pentru întâi'i Ara cu 7 cr. Biruiti, pentru a dou’a ore ci 5 '. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 '/ cr. v. a. Telegraful i iese de dan«», ori pre septemana: Duminec’a si Joi’a. — Prenume- j rațiunea se face in Sabiia la espeditur al foiei pre afara la c. r. paște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. care pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen ] Ma 4. AXILU XLX. — _1 Anontiu. Protocolulu Congresului nationalu romănu bisericescu de relegres. lienutu in lun’a lui Octobre 1870. au esitu de sub tipariu, sî se póte capeta totu cu prelulu de prenumeratiune de 1 îl. pana la finitulu lunei lui Martiu a. c. spre înlesnirea tuturoru, carii poflescu alu avea. protocolulu acest’a congresu alu se afla unele perin tractări de mare importantia, precum: regularea Parochieloru, representaliunea câtra Maiestate asupr’a schimburiloru unilaterale din partea Ministeriului regescu de culturî a Resbelului, organisarea provisoria a invenamentului in intreg’a Metropolia a Romaniloru greco - orientali din Ungaria si Transilvania, precum sî instrucțiune provisoria pentru procedur’a judecatorieloru bisericesci in caus’a disciplinam, — sî pentru aceea merita acestu protocolu congresualu, ca nu numai oficialii consistoriali sî preotîmea, ci sî inteligintii, membrii sinadeloru eparchiali sî ai Congresului, sî in fine invetiatorimea sa lu poseata.__ L ^ i'.a 20. esemplare voru capeta unu esemplariu gratuitu. Sabiiu 2 Ianuariu 1871. pasera unu u. ■' Tipuș ailei arcui«tiv, gret 'k-csibit. Zernessi in Ianuariu 1871. Observatiuni despre modulu cum s’aru putu introduce darea regulata la scala, care esecutanduse, credu ca aru contribui la înaintarea si prosperarea inventamontului poporalu. Onorate Domnule Redactorii! După ce este recunoscuta si constatata până la evidenția cum ca numai scal’a este in starearedică pre oiiu la demnitatea ce ifiintia rationale, după ce numai scala se cuvine că este calea, carea duce la limanul« fericitei popóreloru stanca scal’a poporale, căci acolo este mai mare lipsa de lumina, unde e intunerecu, si in fine după ce cu durere s’a observatu ca o parte din poporulu nostru, carele are mare trebuintta de cultura, este cam in diferinte facia cu scól’a, prin urmare cea mai principale desorintia a conducatoriloru poporului este de a stărui din resputeri, lucrându intr’acolo, ca un venitoriu neci unu pruncu harnicu de scóla sa nu mai ramâna neadapetu de nectariulu sciviliei necesarie fiecărui omn, ci incâtu se póte roti sa se indulcesca de salutariele frupte, care le produce o scala buna cercetata regulata. Spre ajungerea acestui scopu, me voiu încerca a preda in scurtu modulu cum s’aru pute introduce darea regulata la scóla, — me voiu incerca, dien, nu pentru ca me incrediu in debil’a mea putere spirituale, ci condusu de acea sperantia ca déca ideile mele in privint’a acésta nu voru fi destulu de lămurite, voru da celu pucinu ansa la chlarificarea obiectului din cestiune unei mâne mai destre ca a mea. Neglijentiele dela scala după parerea mea potu ave duue cause . I. Seu părinții nu concedu amblarea prunciloru la scóla séu . Pruncii nu voieseu sa umble la scóla. I. Déca părinții nu concedu prunciloru loru sa umble la scóla, densii o făcu acest’a seu din reintentia seu din nesclintia, din motivulu grigeloru hintesei si din alu stringerei in modu reu, intrelegu mesura mare in bunurile materiali, la ce silescu sî pre pruncii loru, in fine o fecu din caus’a seraciei lipite de glia, in urmarea cârei’a densii nu suntu in stare a câștigă prunciloru loru cele de lipsa precum norementulu, imbracamentulu, instrumintele școlari sî nu poto solvi didactrulu. Iéra déca pruncii nu voiescu sa umble la scóla, atunci acest’a e caus’a nepriceperei de hicrulu celu mare alu educatiunei sî tratarei rele cu inveliaceii din partea invettatoriului. Acestea potu se fia căușele neamblurei la scóla, sa incercumu dara delaturarea loru. a) Déca părinții din renitenlia nu si dau pruncii la scóla si iretia nu cu sila dela acést’a, atunci oficiulu parochiale sa faca atenti pre aslfeliu de părinți la împlinirea detormtieloru loru, déca insa acésta atentionare aru remane fara efectul a aplice sila sî resp. pedepsi pr’in autoritatea civile. b) Déca nesolinti’a sî lips’a luminarei intielesunte este causa ca părinții ’si retienu pruncii dela scóla, atunci preotulu ca invetiatoriulu si conducatoriulu poporului ca facli a adeverului in mâna, traindu conformii măreției sale clnamuri, vestesce si latiesce adeverulu, sparge indoiel’a, alunga intunereculu si in loculu acestor’a infiintiéza domnirea adevĕrului, iubire si a fericirei, eu unu caventu densulu eliberéza sufletulu omenescu de cafenele nesclintiei, pr’in urinulu s’in tuli «vei pariiul, care ruginu c, basca fericirei viitória a ficioru loru este in bunuri materiale, avutia, iéra nu in educatiunea morale sî in câștigarea sciintieloru, pre acesli’a, dicu, numai vocea ebetuasa sî inveciaturile religióse ale preotului i potu convinge ca omulo nu traiesce numai pentru sine si ca elu are detormtie si celra Dumnedieo sî catva aprópele sî ca numai pr’in împlinirea conseiintiósa a acestor’a ’si póte afla fericirea adeverata. Delaturarea pedecesoru de sub punctulu acesta este asta dara conditionata mai cu sema dela împlinirea zelósu si conscientiósa a chiamârei celei măreție din partea pastoriului sufletescu, asta deci acest’a la inceputulu anului scolasticu, ca ocasiunea esameneloru publice precum si la ori ce conveniri ocasiunali, tiena cuventuri imbarbatatóne sî admonitórie câtva părinți despre folosulu sî lipsa dârei regulite la scóla, si pre acei părinți, carii sî pre mai departe, aru neglege purtarea la scóla a prunciloru loru i aru svatuí sî imbarbalu séu chiamândui la sine i aru admonu sî convinge atâtu despre folosulu ce resulta din regulat’a frecventare a scólei, câtu si despre urmarile cele triste ale neamblârei la scóla, facendu-li-se totu odata cunoscute sî pedepsele cele aspre, care le prescriem lu aluziea alu orticului de lege XXXVIII din anulu 1868. c) Mulți părinți aducu seraci’a de causa, ca nu si dau pruncii la scóla, recunoscemu ca acest’a e pedec’a cea mai mare, pentru ca déca privimu la viati’a poporului din clas’a inferiora indata ne vomu convinge cu durere despre seraci’a sî starea lui cea grea La punctulu acest’a după parerea mea până nu se va face vre-o dispusetiune in privinti’a acest’a, adeca până nu se va infiintia in totu loculu astfelu de fundatiuni, care sa înainteze instruirea prunciloru seraci si orfani, până atunci darea reguala la scela in genere este cu neputintia. Prin acésta insa nu voiu se chen, sa primimu seusele de soiulu acest’a dintr’odata, pentru ca se pote intempla, dar a se sî intempla adeseori, ca sî acei părinți, cari suntu in stare buni sima sî renemu pruncii dela scala sub pretestulu seraciei. Oficiulu respectivu trebuie sa aiba deosebita grigia de acesti’a sî se judece ca are părintele acest’a sau acel’a intr’a-i deveni asia de prunculu la scóla ? seracu e câtu sa nu si póta da In cosuri de acestea déca doriam ca educatiunea si darea regulata la sc óla a prunciloru seraci — sa devină unu interesa comuni, oficiulu paroehialu in conttelegere cu celu comunalu se initieze infiintiarea unori fundatiuni, a câtroru scopu sa fia acoperirea I pseloru sî trebuiatieloru scolari a prunciloru de a scrie germana, ma sî provederea cu îmbrăcăminte după esemplulu altor comune demne de lauda — subinirelegendu-se ca si invetiatoriulu sa instrueze pre acești prunci fara de nici o remuneratiune, ca părintele afara de nutrementu sa nu póta face nici o esceptiune, iéra cu nutrimentu credu ca sî dilenulu celu din urma sî póte provede prunculu. In modula acesta amu puté delatura si acésta pedeea mare. II. a) Unde pruncii nu voiescu sa umble la scóla, acolo efeptuirea acestui obieciu depinde mai cu sema dela invetiatoriu. — Invetiatoriulu sa se insuiésca intru aplicarea unei astfeliu de modalitati, prin carea atâtu prunculu câtu ’Î părintele sa tienascul’a iu drago, — spre scopulu acest’a sa nu tracteze cu inveliaceii sei cu cu nesce servitori, asupr’a caror’a densulu sî póte eserce autoritatea sea după plăcu, pentru ca prin acest’a nu sî póte câștiga încrederea sî alipirea acestor’a ce e prim’a recerintia a instructiunei, dar sa nu se porte cu densii nece prea indulginte sî inele, — asta dar precum invettatorium nu trebuie sa tia prea indungime tocma asta nu trebuie se fia nici pré stricto. Elu prin acomodarea sa intrunésca in sine mai multe persóne, densulu fia intre inveliaceii sei tatu, de alta data judectoriu séu amicna In copitoru, caci ei totu detin’a judeca pre invetiatoriu si corobineza ca densulu cându sî in câtu a fosta dreptu sau imparțiale facia cu ei. Invetiatoriulu fia dar dreptu intre tóte impregiurârile, iubescu si invetiaceii sei ca sî unu tata fara deosebire, nu despicieze pre celu seracu, nu întindă furórea celui avutu caci densulu cade atunci in pecatulu partialitatiei — cu deosebire sa nu si versemant’a cu cuventulu, séu cu pedeps’a, asupr’a aceioru inveti acei, a caroru părinți l’au valerautu séu i a facutu vre-o nedreptate cându-va, mai bine resplatea ca reulu cu bine sî resbune si prin aceea, ca din prunculu unui parinte asia de fragila se insuiesce sa faca unu omu mai recunoscatoriu. b) O referintia principale sî ne aperata pentru introducerea frecventarei regulate la scala este, ca invettatorium sa aiba unu venitu anuale cuviinciosu, ca pentru sustienerea sea sî a familiei sale sa nu fie silitu spre scăderea si daun’a scolei a se ingrigi pre alta cale de cele necesarie pentru subsisting, câci din una salariu atâta de ne însemnata nu se póte ajunge si unu astfeliu de invettatoriu nu e de condemnatu nici se póte pretinde multe de la elu, cu atâtu mai pucinu introducerea dârei regulate la scala , fiindu ca pentru unu atare e destula greutate si aceea, ca se ingrijesce ce sa mânce si cu ce sa se îmbrace. c) In fine e fara indoiala de lipsa ea invettatorium pentru ajungerea scopului mentionatu sa aiba si autoritate, carea o va ave cându densulu se va devota ca totala missiunei sele celei ponderese, câci e cunoscuta ca precumu nici unu oficiu nu da nimenui autoritate, person's carea sî implinesce fidelii oficiulu seuci i-o împrumuta acestui’a asia sî oficiului invetiatorescu numai invetiatorii i potu câștigă independinti’amorale, influintia sî autoritate implinindu-si cu energia detorintrele chiamorei loru invetiatoresci.