Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-06-03 / nr. 45
Telegramum ese de dóue ori preceptemana: Dumineca si Joi’a. — preomneratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Sabiiu, in 3 15 Iuniu 1873. tru celelalte parti ale Transilvaniei a pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. iéra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prino. si tieri streine pre anu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâia ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 V. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 , cr. v. a. Nr. 45 Wil.l I. Impecaciunea croato-unguresca, ne spunn diurnalele, este perfecta. In privint’a negocieriloru politice despre impscaciune scrie „P. S.a ca nu se póte concede nici decum ca banulu Croației are a se denumi fara de contrasemnarea ministrului pressedinte ungurescu si ca croații s’au abatutu cu totulu dela pretensiunea acést’a. — O modificare in cele stipulate mai nainte se dice ca sa facutu si adeca : era unul in care se dice» ca unu militaristu nu póte fi banu in Croati’a. Acum s’a statoritu ca póte fi suna soldata banu, inse câtu tempu va portă deregatori’a acest’a de banu se nu aiba nici o influintia seu putere militaria. Ministrulu croatu după învoirea cea mai noua va asterne banului tóte condusele dietei si déca are are care dumeriri sa le faca cunoscute bănuia prin o hârtia speciale. Ce privesce indigenatulu se dice in impacaciune, ca fiacare croati e dejă sî dve ungurescu. Drumurile de fera reinauu tóte in administratiunea Ungariei. Dieta Croației dupa o eventuale dissolvere, celu multu in trei ani sa se convoce iarasi, ceea ce privesce finantiele croații se multiemescu cu 45 ° C pentru administratiunea autonoma. „Bierzsevija Viedomosti“ faia rusesca este cea dintâiu, carea rupe tacerea, ce si-o impuseră diurnalele rusesci falia cu Austro-Ungari’a pre tempulu petrecerei ziarului in Vien’a. Acest’a dice : Cine a cunoscutu referintiele cele încordate intre Austri’a si Russi’a, începute pre tempulu resbelului din Crime’a, cându Austri’a a surprinsu lumea cu ingratitudinea sea, va sei apretiuii ce însemnătate are venirea imperatului rusescu in capital’a imperiului austriacu. Deci nu ne miramu, déca o fóta vienese, „Presse“, carea a intrecutu pre tóte celelalte in neconscientiositate, in ceea ce privesce suspiciunarile politicei rusesci, sî fabricarea scriitoru despre emisari rusesci, citandu-si de ata ur’a nutrita mai înainte asupr a sa contra Russiei, a salutatu cu bucuria pretiarulu la sosirea sea in Vien’a. După ce face una estrasu din articululu Pressei continua fói’a russesca . Nici odata n’amu fi asteptatu o astfelio de manifestazione din partea diurnalisticei vienese, cu atâtu mai putieru din partea „Pressei“, carea nu de multu la unumpelu alu foiloru anglese pregătea coalitiune compusa de puterile Austriei, Turciei, Italiei si Angliei contr’a Russiei pentru mântuirea islamului, si carea acum recunosce deplina independinti’a Muntelui negru Serbiei si României si nu se mai indoiesce despre neaparat’a cădere a aliatei de mai nainte adeca a sublimei Porti. Fapta este acest’a pri visu ? Fói’a vienese ’si da tóta silinki’a de a documentă, ca toti barbatii de statu din Vien’a se închina astoru feliu de opinioni, dela cari Russi’a nu mai póte asceptă nici suspiciunare nici ingratitudine. In adevero asta este, ca sî cele mai minunate Schimbări vinu câte odata pre neasteptate si intre aceste suntu a se pune sî cele ce privescu astă dis’a schimbarea politicei austriace ce se intempla vediendu cu ochii. Austri’a trembilia până acum in lume, ca interesele ei si ale Russiei in orientu suntu cu totulu opuse sî ne impacabili. Noi incașuntemu totu dém’a de parerea ecést’am cestiunea orientului, sî acum cându dâmu preste asemenea reamintiri in o fóia vienese, ne aru placea se credemu in sinceritatea ei. Deaumintrea suntema asia de indrisnetia ne indoi in temeinici’a sî statornici’a aceloru foi. Suntemo inse cu recunoscitutia foiei din Vien’a pentru simpatrii’a ei, încheia fói’a rusésca, cu carea a intempinato pre imperatulu nostru la sosirea sea in Vien ’a. Diurnalele vorbescu astodi despre o aliantia formale intre Germani ’a sî Itali ’a. sodata după ce s’a vediutu ca drept’a adunarei natiunale francese ’si arata toto mai prefatia tendinttele sele sî cauta a se intorce la veleitățile reactiunei clericali. Itali’a a sî inceputu negotieri in Berlinu, cari din partea Germaniei fara indata acceptate cu cea mai mare căldură. Din partea prussiana s'a intocmitu lucrurile de asta, ca principele de corona alu Germaniei, carele se află pre atunci in Vien’a, sa se reintorca « ca sa preste Itali’a. In Milano s’a intalnitu cu principele do corona alu Italiei sî din raporturile loru la Rom’a sî Berlinu, s’a vediutu numai decâtu si necessitates sî possibilities incheierei unui tratatu in tata form’s, care tratata preciseza tienut’a ambeloru puteri pentru ori ce eventualitate sn genere si in specie. Despre imperatorui Germaniei carele se așteptă sa vina la Viena in decursulu unei acestei’a, se scrie acum, că dóue morți devenite in famili’a casei domnitorie au impedecatu si insanatosiarea imperatului sî asta e probabile, ca caletori’a la Vien’a se va amene până in Augustu dara si atunci inca nu se scie positivu ca va veni imp. la Vien’a seu nu va veni. Domnitoriulu României s’a intorsu din escarsiunea sea din Romani’a de preste Oltu si petrece de presentu in capitala. Déca va celetori si elu in urm’a Dómnei inca nu se scie, cu atâtu mai potiem se vedu credibile zgomotele despre resignarea lui dela tronulu României. Sinodulu archidiecesana. Siediu t i ’a X din 23 Aprile. (Urmare.) Presidiulu : A-si trebui sa făcu unele observation mai lungi la cele aduse înainte mai cu semn din o parte, data fiindu tempulu fórte inaintatu voiu sa fiu câtu se póte de scurtu. Mai intâiu constatezu, ca desbaterea asupr’a acestui obiectu au duratu aprópe 5 ore si ca interesulu celu viu documentalu din partea membriloru sinodali in acésta discussiune ’lu privescu de unu semnu imbucuratoriu cu privire la viéti’n vóstra constituționala bisericésca. S’au amenintu de cultura in generala, la care trebuie sa De insuimu cu totii, că câtva o tieuta comuna. In câtu amu observatu eu, sî crediu ca bine amu observatu, nici unulu dintre domnii antevorbitori nu au negatu acestu adevera, ci toti ’Iu recunoscută de o potriva, si asta nu amu substratu pentru de a vorbi mai multe despre cultura. S’au aceentuatu mai încolo necessitatea scóleloru nóstre confessionali s. c. l. — Nici acést'a d-loru D’au negatu nimine, sî nu o pote nega ; caci déca cultura este scopulu, apoi scólele suntu midilócele care duca la scopii, si celu ce voiesce scopulu trebuie sa voiésca si midilócele. — lose s’au disu, si inca ca a pesăre s’a diso, ca form’a scólele nóstre se afla intr’o stare fórte deplorabila. Eu nega acésta, dloru, absolutamente precum avitionarea o negă sî anula trecutu in sinodu, si sum ia stare a dovedi cu date positive, ca tocm’a din contra stă lucrulu, sî iu pressa chiaru la datele statistice S’a doveditu scolare ale regimului, ca nu scólele nostre confessionali ocupa loculu celu din urma intre scólele tierei. Gani s’a datu atâtea admonitiuni e in adeveru tristu, dara sa nu perdemu din vedere, ca si alte confessiuni se admoniaza si inca după proportiune pate in mesura mai mare decâtu noi. Déca nu s’au facutu atât’a, câtu aru fi trebuitu, apoi causa suntumidilacele materiali, si nimic’a alta. S'a imputatu consistoriului, ca nu au esmisu comisariu spre visitarea scóleloru, desi presidiulu a promisu ca va esmite. Adeveratu ca a promisa, al elu a sî staruitu sa se esmita deodata in mai multe parti, si totusi nu s'au esmiso, caci a fostu cu neputintia. Referintele scolariu nu s’au pututu duce, caci nu a putută deodata si refera si sî visiti scólele ; iéra din ceilalti domni inca nu se potu duce nimenea, caci fia-care e legata de oficiulu seu. Asta dara o repetu, impossibilitatea de a esmite, o caus’a neesmiterei. Venindu acum ia obiectulu din cestiooe, la referințele scolariu, trebuie se observa, ca după parerea mea in privinti’a acest’a nu s’a distinsu si chlarificatu lucrulu in intielesulu statutului organicu. Comissiunea propune, ca posturu de referințe scol. sa se sterga si impartirea referatei sa se lase presidiului. Alta propunere este din contra, si inca ca referințele sa fia si comissariu scolariu iata odata. Acesta propunere din urma concentrédza deci daue oficie in o persona, si acest’a doua lege nu e ier— tutu . iéra §. 116. din stat. org. da sinodului dreptara numai de a alege pre asessori, pre cânda § 127. dreptara sî îndatorirea de a esmite pre comisarii cons, spre visitarea scóielor s ’sa da consistorialul, sî na sinodului. Acesta lege e chiara, ea ne obliga pre toti sî trebuie se o observamu. Dara aceste doue oficie diverse nu se potu concentra in o persona nici pentru aceea, caci cum amentii mai susa si cum ne arata insasi esperiati’a, e nerealisabila. Cu totulu aici trebuie deci cautata caus’a reului, dara nu acolo, ea nu aru voi consistoriulu a esmite comisari sî a inainta invetiamentulu. Sa aiba elu midiló cele materiali necessarie sî barbati apti si de specialitate, apoi primesce bucurosti ori ca responsabilitate asupra’si. Se facil provocare la Franci’a sî Germani’a sa privinti’a scolara , s’a intalu vise sa se amintescatotu odată si de cele 43 de miliarde ale Franciei ! Ce santema noi pre lângă aceste sfaturi mari, puterice si avute ? Sa remanemu deci, dloru, pre lângă lege sî pre lângă mandatulu impregiurariloru faptice sub cari ne aflama, sî sa nu precipituimi lucrulu. (Va urma.) Mesagiu la maresialul ar ftoc Mahon. Presiedintele republicei francese. „Domniloru ! Chiamatu de adunarea nationala la presiedioti’a republicei, amu esersatu fara intârziere puterea ca mi-ati incredintiatu si amu alesă unu ministeriu, ai cărui membrii suntu toti esti din șirurile d-vóstra. „Gândirea, ce m’a povatinituio compunerea acestui ministeriu, este aceea care va trebui sa lu inspire pre elu insusi in tóte actele sele , acést’a este respectulu vointteloru d-vóstre si dorinti’a de a fi in toru deun’a scrupulosulu loru esecutora. „Dreptulu majuritatiei este regul’a tuturoru guverneloru parlamentarie. „Dara acesta regula este mai alesu de o aplicatiune necessaria in institutiunile ce ne cârmuiescu, in virtutea caror’a magistratulu, insarcinatu cu puterea esecutiva, nu este decâtu delegatulu adunarei, in care resede singur’a autoritate adeverata, si care este espressiunea viua a legei. „Acésta adunare, in cursulu celora doi ani da esistentia ce a percursu, a avutu dóue mari sarcini de implinitu : a liberă teritoriulu nostru cotropita dopa grozave nenorociri, si a restabili ordinea intr’o societate framentata de spiritulu revolutiuniloru. „Cea dintâiu din aceste doue sarcini a fost o armarita cu una devotamenta constanta, nu de majoritate numai, ci de unanimitatea representantiloru sei. Franci’a o póte spune cu maudria. Nici un a din mesurile cele mari care au avutu de scopo rescumperarea independintiei nóstre nationale n’a suleratu in acésta adunare o desbatere nici n’a intalnitu unu contradicetoriu. „Sa o spunemu forte tare, ca aceste meserii ara fi pututu fi luate, déca tiér’a insasi, tiér’a intréga n’aru fi datu concursulu ei, macara ca erau