Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-07-01 / nr. 53
Telegraful ese de dóue ori pre septa- mana: Duminec’a si Joi’a. — Premime- I rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’al foiei pre afara la c. r. poște cu banii gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu premumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. care pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Sabiiu, in 113 Iuliu 1873. / tin celelalte părți ale Transilvaniei s pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. Iiéra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tieri streine pre anu 12/s anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâi’a lora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 Vi cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 V, ier. v. a. nr. 53 ARTLU XXI. Societatea româna din Berlina „Famili’a” printr'o adresa de condolentia a sea dto 23 Iunia e. c. îndreptată catra P. Archimandrila eî Vicariu archiepiscopescu Nicolau Pope ’a scrie urmatórele : Prâsantiei Sele Par. Vicaria ala Metropoliei române gr.or. din Sibiiu. Înalta Prea sanie Părinte Petrunsi de cea mai via durere, pentru mortea P. S. Sele Metropolitani Andreii Bsroou de Siagnn’a, Societatea studentiloru români din Daco-Romani’a, vine prin organulu nostru a-si esprima regretele sincere, pentru perderea ilustrului nostru pastoriu . Christosu au disu io Evangelia : „Dinariulu veduvei, este mai bine primitu cu darulu avutului“, regretele nóstre suntemu convinși, voru fi primite că și dinariulu veduvei. Acésta perdere este mare pentru noi si pentru romanismu, inse Domnulu Ddicu care da dorerea, da si consolatia si sperantia, ca intielepciunea eu patriotismulu clerului nostru ne va da unu altu pastoriu, dcînmuormasiu alu repausulului si plini de patriotismu si de curagio ne face a primi încercarea dolieiesca plini de resignatiune sî adice numai : „Domnulu Doicu sa ierte pre repausatulu si Fia-i tieran’a psiora.“ Bine voiti Ve rogâmul. Ste Părinte a ne permite sa fimu ai Présantiei Vóstre fii spirituali. Pressedintele societaliei St. de Sala. Sicretariu : Copescu. Din apropierea M. Ostorheiului. Faim’n electrica si sfasietoria de anima despre adormirea in Domnulu a neuitatului nostru Părinte Archiepiscopu si Metropolis, Andreii] in 17 luniu a. c. ni s’a adusu la cunoscintia prin unu circularia a Par. protop. Parteniu Trombitasiu din M. Osiorheiu, in acelu indelesu, ca ia tóte bisericele nóstre in 8 dile sa se traga campanele de 3 ori pre dî, si preotimea tractuale sa servesca s. liturgia si parastasulu in acele dile. Iéra a dou’a di 18 luniu par. protopresbiteru fórte miscatn, a datu circulatiunei alta harnhia, in carea convoca preotimea tractuala insocita de câte doi deputați parochiali, spre infatistare sa unu Parastasu in biseric’a din M. Osiorheiu, facendu-se cunoscutu ca s'au trimisu P. Elia Furea din Egersegu si Par Zacharia Baciu din Nasn’a ca representanti ai protopresbiteratului in ceremonialulu inmormêntarei din Sabiiu si Resinari, totu odata se da si o programa despre decurgerea si ceremoni’a s. liturgii si Parastasului Kenevolu. Dumineca in 23 Iulia aceasta data au fostu serbatare tripla, totu odata si forte durerósa subscrisulu care amu luatu parte la acésta ceremonia funebra, voiu enaru pre scurtu decurgerea festivitatiei cu unu viu documentu alu iubirei ce au avutu si creștinii de aici catva Marele reposatu. Pre la 9 ore a. m. la falniculu sunetu alu campaneloru, in frunte o cruce négra dusa de unu măiestru româna, se pornesce cas’a parochialu constatatoriu din unu conductu dela 16 preoți si nu milulu din prot., imbracati in reverend. — patrafire __ si felene negre, in ordine câte doi cu luminari legate cu pantlice negre in mâni, cantându „Bine esti cuventatu Dómne“ etc. pre care poporulu din locu si protopopiatu si urmedia până la biserica. Pre turnulu bisericei falfaia flamura négra, pare t’a cimiteriului, tind’a, usi’a bisericei, icónele, policandrele, fruntariulu, prestolulu, si dintre tóte mai strabatatóre de inima era o mesa, asemenea invescuta cu negru, pre care stau 4 fesnice de argintu cu luminări aprinse, si o cruciunita, in midiloculu bisericei, incungiurata de 14 preoți in ordine de dóue laturi. Incependu-se s. liturgia au pontificatu par. prot. si doi preoți au cantatu in strane. Semnalulu inceperei parastasului au fostu aprinderea luminiloru preotiloru, cându pietatea, reverenti’a, si iubirea catva repausatulu amestecata cu doliula aniraei se putea ceti de pre fetieie tuturoru. După parastase par. prot. rosti o cuventare forte potrivita durerósei serbatori, cu testulu : „Toți cei ce mergu la voi pre care intorceti-ve sî vedeți de el e dorere cu dorerea mea“ in parea cu o elocventia rara au demonstratu trecutulu durerosu, cu presealulu la care fericitulu reposatu au adusu biseric’a si națiunea sea româna, enumerându meritele aduse pre astariulu bisericei natiunei si patriei, precum si trasurile cele mai momentóse din viéti’a aceluia. — A dou’a vorbire o tienu par. Elia Fusea din Egersegu, avendu de motto : „Si au fostu cându inaltia Moisi manile sele învingea Israilu“, demustrându ea Moisi au liberatu pre Israilu din sclavi’a lui Faraonu, sora Andreii Moise alu nostru au reînviatu biseric’a si natiunea. Dulce si totu odata durerósa impressiune au facutu acésta festivitate in toti cei de fatia, si cu deosebire vorbirile au storsu lacremi din fetieie credinciosiiori nostri a domniloru assesori si oficiali la tabl’a regesca si alte oficiali a dloru comercianți ai nostri si ai strainiloru si a tuturora de tóta starea, spre adeverirea ca fericitulu reposatu au fostu pastoriulu celo bunu, iobtu de turia’a sea, si pentru multele merite e respectata si de străini. Fia i memori’a eterna sî tieran’a usióra ! Unu martore. Ca sa satisfacemn pietoru domnire ale traminatoriului esprese deosebitu damn sî urmatoriulu articulu publicitatiei pre lângă observarea, cu cetitoriulu sa nu perda din vedere nici decum intentiunea cea buna si plina de pietate a scrietoriului articulului: f Fagarasiu in 6 Ioliu 1873 nou. Biseric’a româna in doliu! Scal’a româna in doliu! Natiunea româna in doliu, pentru ca marele Archiereu Andreia s ’a dusu din lumea acest’a sî ne-asanatii orfani! Iubite lectore ! Se dice, ca nimic’a nu porta pamentulu mai greu decatu nesclinti’a si intunereculu ! Da ! aceea nesclintia, carea duce pre omu departe de Ddieu ; aceea nesciintia, carea face pre omu a nu se mai cunosce pre sine, carea ’sa departeza de chipulu si asemenarea lui Ddieu ; — aceea ignorantia, carea aduce in omenire nefericirea cea mare — departandu-o de creatorele generale, de acela creatori din care fiiuti’a nostra, sufletulu nostru este numai o mica golutela in midiloculu unui oceanu de lumina ! Déca este adeveratu, iubite lectore ! ca nesciinti'a apésa pamentulu si fiiuti’a nóstra ; — déca este adeveratu, ca ignoranti'a aduce omenirea la miseria, la coruptiune si la marea nefericire de a nu se mai cunosce ea pre sine, si sublimulu seu destina : totu atâta de adeveratu este si aceea, ca nescrinti’a si intunereculu dispăru dinaintea binefacatóreloru rocie ale luminai si ale sciintiei, cari străbătu in sufletulu nostru, in consciiati’a nóstra si ne deștepta la viétia noua, plina de fericire si de fapte mari pentru binele omenirei ! — Atunci pamentulu se bucura , féra ceriulu ne suride si ne face sa vedemu nemurirea; — aceea nemurire, in carea viéti’a cea vecinica zimbesce, unde sufletulu vede lumin’a asceptata a nemurirei radia dincolo de mormêntu !!! Atunci, cându radiele luminei străbătu pre pamêntu , atunci, cându lumin’a si soliuti'a petrundu sufletulu nostro, fiind’a nóstra, atunci fericirea nu intârzite de a veni sa pre ste dedie tote faptele vietiei nóstre pimeniene! Sî déca, iubite lectore ! intunerecula se lupta contr’a luminei, vitiulu contr’a virtutiei ; déca omenirea, déca popórele apucându calea vitiului, apnea sî dau pre caii gresite in cursuru vietiei pre acesta pamentu , caus’a este, ca intunerecula le-a cuprinsul Ele, popórele, s’aru prepadi si epoc’a actuale a omenirei ara fi semnata cu o pagina trista mai multa in analele Universului, in istoria cea mare a lumei: déca provedinti’a, déca divinitatea u’aru trimite in lume câte una fara conducetoriu, care sa desemnedze calea, pre carea are sa purceda omenirea ; câte unu geniu, care sa reverse lumin’a in sinuiu omenirei ; câte unu apostolu, care sa arete ómeniloru calea virtutiei, calea nemorirei, — ca ei pururea avendu in vedere sublimulu loru destinu, sa-si plinesca cu onore missiunea pre acestu pamentu ! Da ! Domnedieu se indura si trimite din cânda in cându in lume câte unu omu providentiale, câte unu barbatu mare, care sa ajute deplinirea operei morale a omului ! Déca acesta crescere, acesta deplinire morala religiosa-intelectuale a omului se opereza numai prin educatiune si instrucțiune , câta recunoscintia nu detorimu noi mariloru bărbați, trimisi de Odieu se rădice omenirea cadiuta ! Câta recunoscintia nu detorimu noi aceloru barbati mari, cari vi (ata viéti’a loru au lucrata la fericirea omenirei cadiute ! Dă, iubite lectore ! sa ii aducemu aminte da trecutu si de barbarii, cari au facutu glori’a vécuriloru trecute, — cari au luptată pentru omenire sî pentru noi , pentru ca sa - i admirâmu — sî admirându-i sa-i veperâmu — si venerându-i sa ni inchinamu fapteloru loru celoru mari ! ! Fiindu ca amu ajunsu noi, iubite lectore t acésta actualitate , trebuie sa incepemu a trai prin a multiami, ca sa lasamu si voi la rendulu nostru unu venitoriu urmasiloru, ce ne voru succede ! Facendu noi, cei remasi in viétia, devotiuni trecutului si barbatiloru, cari au lucratu la fericirea omenirei ajutandu realizarea la gloria sî mărire a gintiloru cadiute ; amu sevarsitu o virtute de pri— mulu ordinu, carea va lasă posteritatiei mai multu cu o lumina pre calea cea mare a perfecțiuniloru omenesci ! ! ! Este dara unu obligamentu morale de primutu ordinu, pentru omenirea intrega ca si pentru toti populii — ca si pentru noi, a nu aduce aminte de acele genii, de acele suflete mari ale trecutului, cari trimise de provedintia au arelata omeniloru dia tempo in tempu adeverat’a cale morale providențiala a progresului, a sclintiei, a virtutiei , cu unu cuventa a perfectiuniloru de totu feliulu !! Si acum, fratiloru români in fati’a unui raoramentu inchisu abia de vr’o dóue trei dile, si pracarui pétra sepulchrale vedienda inca tierâna próspeta, udata de lacrimile ceriului si ale pamêntului amu atinsu crecare punctuala trecutului ! Sa intramu palieru in elu ! Déca vomu deschide cartea fapteloru, cari s’au petrecutu in finulu omenirei, vomu vedé acolo toti secusii, câți s’au succesu din tempuri necunoscute până adi, — cu tóte faptele omenirei si cu barbatii, cari au lucratu la a ei fericire. Déca vomu deschide cartea istorica a nemului nostru, vomu vedé inca necasurile si suferinttele de totu feliulu, ce au indurata moșii si strămoșii nostri; vomu vedé acolo caractere de feru si virtuóse, suflete mari, atleti ai românismului, cari erau farulu conducetoriu alu colonieloru române aici la marginea acést’a a Europei ! Acestora mari luptători, cari respandeau lumin’a io patria româna, si vitejescului loru bratiu avemu de a multi ami, ca noi fiii si nepoții loru mai traimu astadi cu români! Câtu dara ne obliga pre noi acésta recunoscintta, aceste devotiuni, acésta aducere aminte de acei barbati mari ai trecutului nostru, cându ne vomu revocă in memoria acele tempuri triste, cari