Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-02-21 / nr. 15
Telegraful« ese de dóue ori pre septemana: Diminee’a si Joi’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a :oiei, pre afara la c. r. pește cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anii 7 d. v. a. ear pre o jumietate de unu 3 fl. 50. Pentr. 15. ANULU XXII. Sabiiu in 21 Februarie (5 Mart.) 1874. tn celelalte părți ale Transilvaniei si pentru provinciale din Monarchia pre unu anu S.fl iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri sireine pre anu 12 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intrii'a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6 cr. si pentru a trei’a repetire cu 31. cr. v. a. La Gestiunea sasésca. Sgomotu mare au făcutu acésta Gestiune in lale părțile ; s’oa adusu prin diurnale nemtiesci sî unguresci varii argumente pro sî contr’o, si totuși nu s'au lamurilu lucrulu pre deplinu. Cauz'a este ca sî un’a sî alta parte au trecutu cu vederea esenti’a lucrului, cu voi a séu fara de voia. Sașii, cari prea bine cunoscu ca os’a, au tractatu cessiunea fundului regiandi, ca in tóte tempurile asia, incâtu mai multu o au incurcatu. Voilateralmente o au tractatu si magiarii , si pole cu intentiune s’au ferita a accentua pre natiunea româna din fundulu regia, pre a cărei umeri face cu tóta greutatea acésta cessiune, căci déca se tracteza acesta causa din punctu de vedere natiunalu, apoi ea nu se va pute deslega nici odata dreptu, fara a pune in cumpena pre numeroșii români din fundulu regiu. Cu privilegii nu se va produce nici unu resultatu, căci nici cându nu sau datu in fundulu regiu privilegii enchisivu numai pentru sasii genetici, precum voru a sei sasii, incece Nici cu liter ’a Fgiloru dela 1S48 nu se va ajunge scopulu, până cându nu se voru delatura contradicerile in acelea legi. Contradicerea inse este vederata sî de aceea nu este mirare, ca sasii se provoca la unele, si dlu ministru de interne la alte legi, fara sa pata esi unulu sau altuia din chipsu. încurcătură acest’o de lege a urmatu mai alesu dela 1867 incece si — putemudce — numai d n slăbiciunea unoru doi miniștri. Legea din 1868 art. 43 nu s’au adusu in vielia in sensului§ 4 sî 5 art. VII din 1848 ; §. 10 alu art. 43 din 1868 stă in contradicere cu §■ 1 alu aceleiași legi ; 88 alu art. 42 din 1870 stă in contradicere cu art. 43 din 1868. Déca mai privimu sî la alte acte, ce cadu in sfer’a manei libere si in poterea ordinatiuniloru ministeriali, prin cari dela 1868 incece — fia aperte seu sub mâna si cu ori-ce scopu — s’au concesu lucruri mari Universitatiei sasesci si déca ne mai aducemu aminte si de promissiunile date sasiloru, la cari se provocă deputatulu sasu G a 11 in cas’a ablegatiloru la 23 Fauru a. c.i apoi negresitu, ca in acesta restempa au trebuitu sa vina negura preste legi si in cessiunea fundului reg U, ce au produsu lupt’a ce o veik cu ochii intre sasii sî intre regimu. Nu ne vomu ocupă aici cu scopurile ascunse, ce le-aru fi urmaritu ministeriulu ung. dela 1868 incóce fatia de sasi nici voma constată, ca in acestea cochetâri cine e pacala sî cine e pecalitulu, dara cându privimu la calea cochelârei apoi la remonstratiunile Universitatiei sasesci, la emisulu diui ministru de interne din 27 ianuariu cat la Universitate, la interpelatiunea dlui Gull si la respunsulu dlui ministru din 23 Fauru, ne vine in gandu fabul’a, candu lupulu s’au intovarasitu cu vulpea pentru că sa-si caute unu venatu, si până a nu ajunge la acesta s’au incaieratu, iéra fugindu venatulu iérasi sau scarpinatu unulu pre altulu, si ne aducemu aminte de vorb’a românului: 1 amu dalu degetulu sî ’mi îmbuca mân’a. Dara sa trecemu la obiecta. Deslegarea cestiunei Universitatiei sasesci sî resp. a sasiloru, stema dela deslegarea cestiunei fundului regiu, cu carele nu se póto identifică națiunea genetica sasesca. De cheia servesce aici pentru tempulu până la 1848 natura de dreptu a fundului regiu si referintiele locuitorilorului, iéra de atunci incece art. 1 dietau transilvanii din 1848 prin carele s au proclamatu perfecta egal’a îndreptățire, sub carea conditiune s’au primitu art. 7 din 1848 ungureanu. Apoi vine a se cercetă art. 43 din 1868 <§t. 1. prin carele avea a se dă espressiune practica acelei legi din 1848. Natur’a fondului regiu au statu în libertatea personala sî materiala a tuturoru locuitorilorului, fara deosebire de naționalitate sau religiune. Datorintiele locuitoriloru erau numai aperarea tierei si platirea contributiunei, catra rege si coróna sî catva nimenea altulu. Pomentulu regiu a fostu neinstrain averu, si liberu, toti locuitorii lui, chioru si iobagii fugiți din comitate, deveneau aci liberi, si sub datorintie câtva rege si corona, până cându românii si sasii din pamentulu nobilitarii] (comitatensu) erau iobagi. Singura regele era domnulu s supremulu gubernatoru alu acesui pamentu, in carele domnea intre toti locuitorii perfect’a egala îndreptățire. Nici sasii, cari au arhivele la mâna, nu voru paté negă acestea ce se potu dovedi cu o mulțime de decrele regesei si legi si chiaru cu sentintie dela regi, ca supremii judecători ai fundului regiu, in cari petițiu de repetate ori : „Natura fundi regii ea sir, ut incolae ejusdem nominem praeter principem dominum agnoscant . . st . . „natura fundi regii diversitatem jorium excludat.” Concivilitatea româniloru cu a sașiloru din intregu fundulu regiu nu se mai póte trage la indoiala déca percurgemu numai decretele regelui Sigimundu din 1428 despre incorporarea Branului, cu Brasiovulu, deci. regelui Albertu din 1439, despre libertățile locuitoriloru sași si români si de ori-ce limba (corus vis status et lingua scil. homines), decret. 1. Vladislau din 1453 despre incorporarea scaunului Talmaciu la Salonia, deci. lui Mathi’a din 1468 despre Saliste sî Omlasiu, alu aceluiași din 1475 despre incorporarea Rodnei la Bistritia etc. etc, apoi aprobat de Const Ed. V lit. 80, in fine si alte mai recente decisiuni de sentintia aulica regie din 1786 in procesulu Rasinariului cu Sibiiulu, deliberatulu forului productiunalu din 1822 in procesulu Universitatiei sas. sî scaunulu Talmaciu, sentinti’a regia aulica din 1820 in procesulu de concivilitate intre sasii si românii din Sabiiu, *) etc. etc., din cari si aceea se vede prea lamurilu, ca intregu poporulu fundului regiu s’au indatinatu diplomatice a se numi Saxones, si Saxones regii, intre cari se conumera toti contribuitorii din fundulu regescu si in registrele fiscali. Numai in acesta sensu trebuie ea se intelega numirea de Saxones sî saxonica natio in tóte locurile, asia sî in art. 13 din 1791 sî in diploma Leopoldina. Regii Ungariei inse sî Corou’a, că supremii domni si judecători preste funduli regia si poporulului, au dusa administratiunea trebiloru interne ale aceprin oficianții eei (judices regis), concedandu in fine alegerea loru — afara de cornitele, — iéra acești amploiați au eserciatu adminastratiunea sî jurisdictiunea sî au putut o eserdă numai in numele regelui — Nostro et coronae nostrae nomine — iéra nicicându in numele naliunei séu Universitaliei sasesci. Nenorocirea vru vise, ca acești amploiați sa fia totu sasi, cărora le-au incredintiatu regii sî ingrijirea sî administrarea contributiunei ei a proveubeloru fiscali. Ce aprópe era data ispit’a de a aduse de tóte acestea ! Acei amploiați pre incetulu au facutu din natio saxoniei sî tiéra sasésca, au concentrata tota administratiunea in sfer’a natiunala sasésca sub form’a Universitatiei sasesci, delocarea au esthisu pre toti alții locuitori ne sasi, au trasu veniturile regelui si ale coronei in folosulu loru natiunalu, au o surpatu dreptulu dominalu ala regelui si coronei, sî au trântitu in sclavia pre locuitorii români, in deosebi dela margini, sferemandu egal’a îndreptățire, sî stringendu colosale averi dela aceștia spre scopu natiunalu sasésca, au facutu in fine mai unu statu natiunalu sasescu. Puterea statului inse nici mai înainte nu au suferitu atari abusuri, ceea ce dovedescu desele înfruntări date sasiloru sî chiaru amenintari cu nota infidelitatis apoi in camerari’a averei s. a. Totuși in tempii imptialiunei s’au solutu sustiene sistem’a sî Universitatea sasesca. Asia ne-a gagtu anulu 1818 cu principiulu egalei îndreptățiri, din nou proclamatu sî pentru fundulu regiu sî totu asia ne-a aflatu si introducerea guvernarei constituționali, ce o avemu până adi, sub carea s’a nascutu sî § 1 din art. de lege ex 1868, prin care se stergu tóte acelea stări esceptionali, de cari s’a bucuratu o națiune cu eschiderea alteia. In fundulu regiu, fara indoiala, noțiunea româna, carea numera preste 259 mii locuitori, erâ escbisa dela sote prin sasi cari abia făcu 150 mii suflete. Deci urmarea naturala era, ca egal’a îndreptățire ad iéra si sa se faca perfecta ; si acesta eră argumentulu celu mai m are alu legei, pre carele amu fi dorita aluancii din gura ministrului in sessiunea dietala din 23 Fauru, pentru ca nu se puteau suferi impregiurari cari suntu diametralu opuse legei. Urmă data de sine, ca Universitatea sasesca, tier’a sasesca, avere naționala sasesca sî cere asemenea loru na pota există. Urmă mai departe ca o corporatiune politica precum sa gera Universitatea sasesca, si carea sta in contradicere cu naturea de drepta a fondului regiu, si-si avea basea numai in abusuri si usurpari de potere, nu mai avea locuri insemnatale in stata. Urmă mai departe, ca după ce tota administratiunea veniteloru erariului s’au trasu in funcțiunea poterei statului, asta sî justitia, nu mai avea loca nici comitiatulu naliunei sasesci si municipiele fundului regiu, până cându mai poleau ele stă in marimea, resp. micimea de astadi, avea a si eserdă autonomi’a loru că si celelalte municipie ale tierei. Ei dara din tóte acestea urmări de sine, ministeriulu nici un’a nu o au dusu indeplinire si nici legea generale municipale nu o au introdusu in fundulu regiu . Din contra la 1869 au inzestratu fundulu regiu cu unu stătutu provisoriu de organisare in favorulu elementului sasescu, după pofta unei partide sasesci la aparintia gubernamentali , au sustienutu comitiatulu si Universitatea sasesca, ba in § 10 alu art. 43 din 1868 fara sa caute mai adencu — vorbesce de drepturi sasesci basate pre contracte (?) sî in reu intielesu alu acelei legi, cere sî opinionea Universitatiei sasesci la aducerea de legi pentru regarea fundului regiu, ba in anulu 1871 aproba acela ministeriu reg n inca sî unu statutu votatu si condusu de Universitatea sasesca n. n. statutoru agrario , o lege asia de adencurare— tere in viéti’a poporului din fundulu regiu, prin carea se pune la dispusetiunea sasiloru folosirea averiloru si pamenturiloru comunali, ceea ce a sdusu noua indiectia serariala poporulu românu. Prin acestea si alte asemenea lucruri, contrari prineipieloru fundamentali a legiloru, trebuie negresitu sa cred ca cerbici’a sasiloru, iéra dupa ce asta crescere nu devenitu chiaru si ministeriului amenintiatóre si după ce in urm’a multoru lupte au ajunsu fostulu ministru dreptu Horváth a se convinge despre pretensiunile nefundate de urbarielitate ale Universitatiei sasesci asupr’a scauneloru Talmaciu si Salis ce s’ a creă § 82 din art. 53 din 1871, au tabaritu sasii asupr’a lui, iu au porim la Majestate, bă au umblatu sî la Berlina dupa ajutoriu. Nici până aici nu s'au mai adusu indeplinire. Asemenea larma au facutu sasii fatia de § 97 alu proiectului de arondarea municipieloru, carele inca contiene o convingere drepta despre averea a. n. sasesca naționala. „Rechtsraub“ „Egenthum ist Diebstahl“ buciuma din tóte jurnalele sasesci dela 1871 incace, până cându de alta parte voru acelea sa faca pre tóta lumea a crede, ca națiunea sasesca singura este atâtu de meritata pentru stata si patria. Dara ce sa mai asteptamu, cându ministrulu Szapary singuru, după ficțiunea meritata, ce o dă sasiloru in 23 Fauru, vine in urma a laudă meritele loru. Eu sa vedemu cum stă lucrulu cu acestea merite ! Cându au datu sasii regiloru soldați sî bani din fundulu regiu intru ajutoriu, au datu românii si au scosu bani dela români. Cându au fostu vorba de aperarea grandiei tierei, atunci românii mărginași din’a naptea au inghilatu la limitele regatului, sî chiaru si in acestea servitiuri grele sasii trageau fotuse materiali din munca sî sudarea loru.*) Până la infiintiarea granitiei militari au facutu acestea servitie numai românii fundului regiu la granitiele regatului. In granitia militară infiintiata dela 1750 si duranda până la 1851 au intratu 2 regimente de români, forte multi din fundulu regiu, dara nici o comuna sasesca, nici unu sasu intre ei si in luptele lorupre campiele Europei pentru statu sî patria. Dara sasii ce au facutu ? Ei jocau pre domnii pamentului sî ai poporului, oGcii grase, stringeau pre românii de prin pregiuru (si cu funi’a), cari trebuiau —■ că de claca — sa lu *) Unde se scrie: „obiectionem per Magistratura Cibiniensem in eo prolațam, quod valachi jure concivilitatis, Saxonibus competente, gaudere nequeant, omni prortus fundamento destitui; quiaValachilongeante advenas et hospites, pro qualibus per Andreámmá privilégium Saxones declarantul-, jam in Transilvania praefuisse certum est et prout tales, qui nobilitari praerogativa gaudeant, inter Hungaros referentur; ita in fundo regio degentes, et mixtim cum Saxonibus nobilitantes, pro Saxonibus eo a fortiori, censeri debeant, quod natura fundi regii diversitatea! jurium excludat etc. etc." *) Citamu aici numai unu exemplu din cele multe adeca, decretulu lui Rákoti din 11 Iuniu 1660 datu locuitoriloru din scaunulu Talmaciului, care suna pre scurtu. Dupa ce locuitorii comuneloru Porcești, Bosti’a, Talmaciu micu sî mare, cari apera Turnulu rosiu sî granitiele, ne róga sî ne aréta, ca servitiulu pentru patria ii apésa dîu’a nóptea, sî ei nu au datu dicima nici odata, sî totuși Sibienii de vr’o 7 ani s-au silitu la dicima amu demandatu noi gratiosu, ca déca sabienii au facutu acést’a in folosulu loru propriu, noi concedemu locuitoriloru acesteru sate, ca ei pentru servitiele loru credincióse sa nu fia datori a dlădicime.“