Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-08-04 / nr. 61
Telegranulu esa de dóue ori pre septemana: Duminec’a si Joi a. — Prenumeralumea se face in Săbiia la espeditur’a fotei, pre afara la c. r. poște cu bani fat’a prin scrisori francate, adresate cfttra espeditara. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiia este pre unu 7 fl. v. a. ear pre o jmnetate de anu 3 fl. 50. I’en Saraiii in 4. 13 Augustu. 1674. trn celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre ann anu 8 fiiera pre o jinetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tieri sireine pre anu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescui pentru intiliat ora cu 7 cr. siriila, pentru a doua ora cu 5 ', cr. si pentru a treia repetire cu 3 cr. v. a. Uua cuventa sincera din inima sincera. Anii din urma au fosta fuptiferi de eveneminte capitali in biseric’a nóstra din Austro-Ungaria. In scurtulempn după reinvierea Metropoliei gr. or. româna din Transilvani’a si Ungari’a sî după asigurarea autonomiei bisericesci prin legi de stătu, unulu după altulu au muritu trei capi bisericesci, dintre cari unii au fostu însemnați pentru posetiunea loru in biserica si pentru posetiunea ce ocupa bisericile in patria, in a caroru frunte au stătu ei. Asia a fost a cela alu sei Inloru, bucovineniloru si allulu carele pre lângă insusîr le de mai susu au fostu sî unu barbatu raru, de cari numai după secuii aparu pre orizonul« acavitaliei, precum fu neuitatul» Mare Archipastoriu Andrei , bar. de Siagun ’a. Inregistramu mórtea amintitüoru prelati intre eveneialele capitali ale biericei, pentru ca de acelea suntu legate intemplari, cari déca nu schimba, dara influmteza forte multu sortea bisericeloru respective. Trecutulu bisericei nóstre cu vacantiele cele îndelungate si anticanonice ale episcopieloru veduviteni dovedescu acést’a cu voce înalta si petrumbetaria , ca sa facemu de bisericile învecinate. Cea mai fericita putem a dice, intre aceste biserici séu provincie bisericesc, multiumita institutîun<soru ei, a fostii metropoli’a româniloru din Ungari’a sî Transilvani’a, caci ea in trei luni de dile si a avutu iérasi pre capelu ei in persón’a bunului ei parinte Procopiu Ivacho Zicio, Bucovin’a după o pansa ceva mai lunga ’si capelă pre predemnatu ei barbri, fostul« Archimandritu, Xeofitu Ben (Ieri ’a de Archipastoriu. Numai serbii avura lupte mai îndelungate ei varie până cându sa-si reda ecaunulu metropolilauu ocupatu de unu capu conducatoriu. Știrile din urma, împărtășite si de noi, ne «rata, ca si acestora lupte ale serbiloru li a sositu odaia finitulu. S»amplu metropolitanii este astadi ocupatu Durerea nostra nesuprimabile este, ca acestu postulatu alu bisericei serbesci a cerutu unu sacrificiu din partea bsericei romane, int'elegemu impregiurarea de a-si perde pre abia avulului seu Aroh pastoriu, pre E tcel. Sea P. Procopiu Ivacicoviciu. Pre câtu sontemu de măguliți ca biserica nóstra este in stare de a veni intr’ajutoriulu b'sericei sorori cu unu astfebu de ajutoriu, dmdu i d n smulu seu precepulu celu mai înaltu bisericesci pentru c metropolia, pre atât’a suntemu de atinși «a noi iéra ne vedemu, abia după vre o câteva luni, in pusetiunea de a ne cugeta la alegerea unui nou capu bisericescu alu metropoliei nóstre. In interesulu celu mai sinceru si adeveratu alu unei fratietati nesimulate noi vomu sei suporta acesta intemplare si sa intielesu adeveratu crestinescu gratulam« fratiloru coreligionari pentru acuisitiunea ce o au facutu, alegendu pre Archiepiscopulu si Metropolitulu nostru de celu mai inaltu prelatu pentru biseric’a loru, ne inpartasindu acea rigurósa conderanaliune a „apartinuetotiloru de Metropoli’a din Săbii«“, care se pare ca trece cu vederea impregunarile actuale in cari se afla inca biserica gr. or. din Austro-Ungari’a *0 facemu acést’a cu atât’a mai vertosu, cu câtu vedemu de o parte o apropiare fratiésca a serbilor de românii coretigionari si de alta parte vedemu unu aclu de patriotismu doritu sî de noi pentru finiscirea bisericei serbiloru. In sperantia daru, ca evenemen înlu acest’a va întări si mai tare franiesci intre noi sî intre serb', legaturile dorimu ca ei sa se bucure in mulți sî fericiți ani de binecuventarile alegerei celei din urma a loru, dorimu inse cu micile diferinte ce mai esista intre unele comune mestecate cu serbii sa-si aiba solutiunea cea mai fratiasca si mai multiamitória pentru ambe Mitropoliele. S’sn andîtu până acum voci cari semenea aspirationi din unele pârti pentru o reunsiune a bisericilor nóstre. Noi credemu ca aceste nu provino din alte istorii decâtu din necunostinti’a naturei bisericei greco-orientale ortodocse sî a institut vnitoru ei. Nu lipsescu nici siopuri prevestitóne de tiermurirea autonomiei nóstre bisericesci, castigata abia sî intarita prin legi de statu. Sî déca amii si aceste numai nisce simiieminte momentane seu nisce „pia destileria“ ale acelor» ce credu ca n’au nii unu motiv» de a se interesă de libertatea bisericei nóstre, dupa cum se afla ea garantata prin legi, co gelumn ca nu va fi de prisosu a atrage atentumea nóstra a românilor» asupra sosii amiilileloru dominiie sî siopliri, câtu sî atențiunea șerbiloru. Cești din urma vor« acum sa intre in domeniul» celu fericit« alu unei rude— pendiniie bisericesci mai complete, sî afla o nebăgare de semn din parte-le aru puté sa le pericliteze biseric’a pâna a nu fi pusa corón’a revenirei la institutiunile bisericei in intregitatea loru originale , românii cari se bucura de aceste in fapta au datorinica de a le padi cu totascumpetarea spre a nu veni in nepacat’a siluatiune de a se vede după unu restempui de vr'o câtiva ani intrerumpendu-li-se op^r’a culture!, in carea începură a propasi asia de frumosu. Dara ore sa fia de lipsa pentru români acésta «siara admonitiune, amu dîsu pré multu, acésta asióra amintire ? Românii cari au trecutu prin suferintie secularie, românii, cari abă au inceputu a gustă bunătatea îndependintiei loru bisericesc, românii, cari, spre onórea loru fia disu. Ia pedestalulu măreției memorie a Marelui loru Archipastoriu di funetu au depusu votu nou de înfrățire si de pia sî energica activitate intru tóte ce privesce biseric’a sî DHtiunalitatea bisericei, credemu ca nu mai au lipsa nici de admonitiuni, nici barem de usióre amintiri. Interesulo de a conservă ceea ce au, interesulu de a desvolta mai departe in intielesul prosperarei ceea ce au acultatu cu atât’a truda si va tiene intruniti cu legaturile cele mai tari, pentru ca ei sa fiu unu muru viu si neclalitu in care sa se refranga sî sferme săgețile acelora ce s’aru încercă sa ne dezime asilulu nostru religiosu moralii, biseric’a nóstra după cum este ea garantata prin legi. Idealulu colu doritu sî acum realisatu du reinfiintiarei Metropoliei nóstre, coordinarea ei cu cea a serbiloru, episcopia reinfiintiata a Caransebesiului si prospeciulu infiintiarei altora episcope, institutele de cultura, inalte, medie si inferiore, infiintiate sî ce a» a se infiintia, averile bisericesci castigate cu multa sudare si alte multe suntu totu atâtea motive pentru români, pentru ca sa nu privesca cu indiferentismu caus’acea samsa a bisericei loru. Arau amintitui de progresare in calea culturei. Biseric’a n’a fostu nici odata indiferenta falsa cu cultur’a. Si pre aci in aceste scurte cuvinte nu suntu o miia de motive pentru de a caută cu interest la biserica în calea progresarei avemu inca multu de facutu pre terenulu bisericesc». Terenulu acest’a de sî nu este nou, dara prin vitregitatea trecutului a fostu tare intreruptu si adusu la stagnaliatie. Acest’a nu este unu secreții pre care su descoperim noi, este unu secretu piblicu, care ocupa spiritele tuturoru fiiloru bisericei nóstre. Noi românii, dupa cum arau disu emu inceputu a mișcă ceva înainte. Si frații șerbi vom voî sa faca asemenea. Datorinda dupla dara sî reciproca si si pentru unii sî pentru alții, ca in celu mai scurtu tempu cu bisericele nóstre provediule cu capii loru sa lucramu cu tóla energica, ca ceea cu ce amu remasu in secuii inapoi, in diecente, sa punemu la locu. Nu potemu deci incheiă decâtu cu unu seriosu . Sa stâmu bine, sa stâmu cu frica, sa luamu aminte sânta opera a bisericei nóstre cu pace si in Iralia a o aduce atâtu câtu privesce bisericele in speciale câtu sî in genere. Totu de odata inse imploramu si concursulu moralu alu bunului nostru Părinte de până acum, carele trec la fratii noștri coreligionari , caii sub scutulu b necuventurei sele, alu colegei, alaturea cu a fiitoriului nostru metropolilu, oper’a cea maretis a bisericei nóstre din Austro-Ungari’a preste totu nu va pate decâtu sa prospereze. Instalatiunea noului patriarchu serbescu Procopiu Ivacicoviciu, de care am indramu in anulu trecut», ca se va tiene astadi, s’a amânata până Mart', diu’a achimbarei la falia. După instalatiune se va sândi atru episcopu archimandritulu Angjelics si se va intr’uni einodulu episcopescu pentru alegerea candidatilora la scaunele episcopeei din Temisióra sî Karlstadt (in Croati’e.) Sinodulu epis.’Opescu se va convocă înainte de 20 Septembre. Cându acesta sî va termina siedintile se va conchemă congresulu bisericescu ordinariu, care sî va începe indata siedintiele sele. Nu este fara interesa sî o împărtășire ce o face „Slodung“, ca Escelenti’a Sea Par. Ivacioviciu a fostu pre cându se află in Gastein in audientia la imperatulu Germaniei Wiheria, care dupa cum se dice este bine informatu despre relatiunile patriarchatului si pâna chiar sî despre relatiunile personali ale noului patriarhu. Dîarece englese, precum „Daily News“ si altele, insista in acusurile loru contra negligentiei autoritatiloru francese care permitu ia trecerile Pirineiloru tot a feliulu de înlesniri si aprovisionari pentru armat’a Carlisiilorn. Aceste acusuri cari suntu repetate de mai tóte dîarele republicane din Ispani’a, sî chiaru de unele dîare germane, suntu de natura a man ur’a i spanioliloru contr’a francesiloru pre care ii considera că complici sî partisani ai lui don Carlos si ai causei legitimiste. Spre a nu esageră dorurile, amu trebui sa nu se confude partitulu legitimistu sî pre cari autortati negigenle din Francia cu națiunea întreg». cestea, in forma si in virtutea Cu tóte adreptului groteloru, guvernulu unei tiebi e responsebil 11 de projodeliulu ce aduce unui altu »tatu chieru «nu partitu séu o autoritate precari pre cari acel« governu nu e in stare a o supraveghiă indestulu. Cu observationile inse ce s'au facutu autoruâiloru sî guvernului Franciei din partea guvernului ispanolu, si cu tramiterea unei scundre germane sî italiene, sî pute sî ale altor state, in apele ispaniole. Carlstii ,voru fi prea strâmtorati prin lipsa de reaprovisionari gîmuptiuni, ce li se procizau de contrabandiștii renumiti ai Pirineiloru tolerați de notoritatile francese si de pirații dibaci ai castelor de nordu ale Ispaniei. Ieta cum se esprima „Daily News“, organola liberalii englesti, in privinti’a conduitei autoritatiloru francese din Pirinei facia c« Carlistii : „Moduru cu care se face resbelula carlistu in norduluispaniei a devenitu unu scandalu pentru civilisatiune sî unu ultragiu catra umanitate. Coust a presendentului n'a avuta nici odata mari stanse de suerem. Triumfurile ce a potitiu repurta n’au fostu de natura a puta face pre Rege sa spere ca intr’o buna diminetia ea pota îndulci prin vre-o compensatiune óie care crudimile sî meserieso resbelului civilii, cari amintescu epocele cele mai intunecose din istori’a Spaniei si a resboleloru civile din evul mediu. Luptele politice si dinastice s’au distins« totudeuna in aceste tieri prin persecutuni selbatice si prin represalii sângeróse. Dara la’e aceste atrocități traditionale au fostu întrecute de insirectiunea actuala care ’sî dede litlulu de sansa divina sî care e sustienuta de tote fortiela morale sî spirituale ale reactiunii in Europa, de Vaticanu sî agenții sei, de partisanii învinși sî desperați ai burbonilora cari nu se marginescu numai a se rogă si a face urâri pentru don Carlos, ci i traroti si fonduri sî tunuri. „Trebuie sa adaugamu ca fara complicitatea autoritatiloru dela fruntariera de sud ale Franciei insurectiunea carlista aru fi fostu stinsa da multu tempu. Suntu chiaru englesi cari au simpatia pentru acesta causa, dara acesti’a facă parte din entusiastii ultramontanismului cari considera restaurarea unei monarcii burbonice in Franci’a că unu punctu da spriginu necesariu pentru restabilirea supremației papale in Ktali’a. Spriginulu pre care Carlislii ’sa gasesca in Franci’a nu mai e de locu pusu in indoiala. Bayon’a s’a transformatu in depositu de arme si munitioni pentru ei; unu diurualu franceau publicata in acesta presiu a devenitu organulu oficiala alu administratiunei Carlisle in Biscai’a ; Perpignan este loculu de intelnire alu conspiratoriloru spanioli. Neotralitatea Franciei nu este clara de locu plăcută guvernului Spaniei, si situatiunea sea actuala este departe de a fi dorita de cineva. Mortea veteranului armatei spaniole are o mare influintia asupra mersului afacerilor, proclamatiunea lui Corregaray si esecutarea prisonieriloru de calra carlisti, asasinarea unui reportoru germanii făcu a se prevedea ca atrocitatile nu se voru opri aci, si in adeveru insurgenții au sî declaramu, ca voru esecută câte unu ostasiu de fie-ce lovitura de tuna trasa contr’a ora de trupele republicane. „Speramu ca acésta mesura nu se va pune in esecutare si ca umanitatea nu va avea deplânge asemeni erori.“ In urm’a atâtora reclame atâta din partea guvernului din Matrid câtu si din partea publicitatiei europene contr’a vecitei toleranlie a autoritatiloru francese dela Pirenei, sub ochi caror’a treceau provisiunile si munitiunile carlisliloru, si in urma anunttarei unei interpelări in camera de la Versailles — care in urma s’a retrasu — s’a produsu efectulu doritu, caci de indata guvernulu francesti s'a aretatu mai energicu s’ a revocatu mai multi funcționari din Pirinei ; asta incâtu se speră ca trecerile Pirineiloru nu voru mai fi tergulu ciclistiloro pentru *) Articlulu din cestiune s’a publicat« in absenti’a, redactorelui. R.