Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-10-23 / nr. 84
Telefimium ese de dóue ori pre Reptentnnn j Dumideca si Joi’a. — Prenume rațiunea #ei face in Sabiiu la espedltur’a Foiei, pre afara la C. r. poște cu bani gata, prin scrisori francate, adresate câtra espectatura. Pretiulu prenumeratiuei pentru Pabiiu este pre anu 7 îl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pent Ir. 84. ANULU XXIII. Sabiiu 23 Octomvre (4 Nov.) 1875. trn celelalte parti ale Transilvaniei dr pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fl.iera. pre o jumetate de anu 4 îl. v. a. Pentru prite: 6i tieri streine pre anu 12 */a anu 6 fl* Inseraiele se platescu pentru intai'a ora cu 7 cr. sirulii, pentru a dou’a ora cu 6 % cr, si pentru a trei’a repetire cu 3 *, cr. v. a. Reflesiiuni la reflesiiunite despre arondare. Este esplicabile lucru cându Vedemu ca o națiune si apara interesele ei, si până la o anumita mesura, gasimu apararea intereseloru nationale lăudabile, ba o numeramu intre virtutile politice. Inse, cându apararea se specialiseza asta de tare, incâtu se aduce pre sine ins’a si in conflictu cu alte interese, totu asta de indispensabile, ba cându pre ceste din urma le ignoréza cu totulu, atunci apararea nu mai este aparare, ci unu atacu alu intereseloru ignorate. Astufeliu este si procesulu ce se desfasiara dinaintea nóstra de candu conlocuitorii nostri sasi din fundulu regiu au inceputu a decreta prin majoritățile loru arteficiale, in districtele si scaunele numite sasesci, deputatiuni si representatiuni la regimu si la Majestate, cu scopu de a intreveni pentru susutienerea intacta a jurisdictiuniloru loru, asta după cum sea nascutu seculii, in cari inflori apasarea unei parti a populatiunei tierei nóstre asupr’a celeilalte. Tóte acestea se intempla la simpl’a faima, ca guvernulu are de cugetu a aronda jurisdictiunile altureliu de cum au fostu până acum arondate. Cându conlocuitorii sasi aru protestă contra unei arondări proiectate deja, din carea sa se veda ca nu corespunde unei administratiuni mai înlesnite, cându aru protesta contra unei arendări cu tendintta pipăită de magiarisare, atunci astufeliu de protestare aru afla resunetu in inimile tuturoru conlocuitoriloru nepreocupati de unu ultranatiunalismu reu intielesu si pagubitoriu intereseloru comune ale patriei. Românii, cari inca au dreptu a-si teme nationalitatea loru si dreptu si datorintia de a o apera ’contra ameninttariloru de orice natura, aru fi cei dintâi, cari aru consimti cu protestele sasiloru si ii aru sprigini. Dara cându ei vedu, ca sasii se provoca la institutiuni, prin cari au suprematesatu secuii intregi majoritatea populatiunei fundului regiu si condu ei vedu, ca sasii se provoca la conduse, prin cari voiescu sa restringa drepturile constitutionali in mâna unei birocratie sasesci, carea sa aiba voia mai târziu a imparti si guvernă fundulu regiu după placulu ei, nu potu, românii, decâtu dicendu: “domne foresee de mai reu!“, sa staruiasca pre lângă o arendare, carea sa fia justa facia cu interesele populatiunei din patria, fara de a cauta in fati’a cutarei populatiuni, ca este ea magiara, este sasesca sau româna. Românii nu voiescu asuprire nimenui, dara nici ei sa fiu asupriti. Protestele sasiloru asta dara nu ne potu nici entusiasma ca sa laudamu intrensele virtutea natiunale sasesca, dara in modulu cum si le-au formulatu districtele si scaunele singuratece pana acum, nici esplicabile nu le aflamu; pentru ca astazi nu mai póte nimenea pretinde aceea ce nui compete din nici unu puntu de vedere. Sasii se provoca la istoria. Daca istori’a este unic’a normativa in arondarea jurisdictiuniloru unei tieri, atunci in Transilvani’a aru trebui sa se sustiena cu scumpetate teritoriele vechi istorice, asia numite a nobililoru, a secuiloru si a sasiloru, séu fundulu regiu. Comitatele districtele si scaunele aru trebui sa se sustiena in împărțirea loru, până si comitatulu Albei-super., care se pare ca e de pre tempulu cându tiranii au vrutu sa ia cu asaltu ceriulu si dolieii au aruncatu cu darabe din comitatulu Albei după titani si asia au cadiutu unele parti lângă Ternovi, altele lângă Oltu si asta mai departe printre comitatele scaunele si districtele celelalte până la marginea tierei de catra Moldavi a de odinióra. Amu trebui ca diet’a provinciale a tierei cu voturile curiate, dela care sa fia eschisa misemplebs contribuens, carea praeter mercédem laboris nihit habet, cu unu cuventu , sa se restitue dara tóté, pentru ca tóté au fostu odinióra si inca până in timpurile nóstre si suntu istorice. Cugetamu ca returnarea acestoru învechituri, cu tóte ale loru, nu le mai dorescu nici sasii, ince tocma aci devine flagranta contradicere, caci din tóte aceste nu poftescu sa mai fia sustienutu decâtu aceea ce le vine bine, adeca fundulu regiu cu universitate natiunale esclusivu sasésca, cu jurisdictiuni esclusivu sasesci, in cari legandu balastulu cetatiloru de poporatiunea rustica sa pota fi si mai departe tutorii tuturoru locuitoriloru si proprietarii tuturoru bunatatiloru fundului reg. Din aceste apoi cându voru voi sa dea si altor’a vre-o faramitura bine de bine, cându nu voru voi iise sa nu le dea, decâtu poverile si sarcinele publice, ca in trecutu. Este minunata impartirea acést’a egale a drepturiloru si bunatatiloru. Acést’a este egale indreptatirea după resultatele soliutiei (! ? !), dara nu egale îndreptățire, după carea fiacare locuitoriu sa se bucure de aceleasi drepturi constitutionali. Nu, pentru ca astufeliu de pretensiune, desi justificata după tóte teoriele solintiei si prochlamata si prin legi, in ochii dloru, este comunismu si socialismu, cu care apoi sparta lumea din Europ’a apuséna si infatisiaza pre romani, punendui pre o trepta cu peile roșii din Australia. Deca n’aru fi statulu romanu din vecinătatea nóstra, organisatu cu tóte atributiunile unui statu civilisatu europénu, după influinti’a literaria a sa* suoru, lumea esterna, in adeveru aru crede, ca românii suntu ca si Caffini din Afric’a) cari nu voiescu si nu suntu capaci de ordine moderna de statu si nu merita alta sórte fara, cum dicea fericitulu Roth, ca trebuiescu sterpiti ca nisce mărăcini rei. Ni se pare ca unii domni sasi cându scriu in diurnale, mirandu-se ca românii cum de nu sciu istoria, nu cugeta la tratamentulu acest’a si la referinti’a cea vechia, pre cându sasii privia in români numai colibari si lipituri etc. si iobagii magistrateloru loru. De aceea se provoca cu atât’a liniste sufletésca la etatea de auru ce au avutu românii in fundulu regiu si aprinsi de zelu divinu, dicu, ca déca noi afirmamu ca au fostu sclavia in fundulu regiu mintimu istoriei in fatia. In comitate a fostu sclavia decretata prin legi feudale, in fundulu regescu a fostu sclavia usurpata. Bine si voru aduce aminte si dloru, ca in acela’si fundu regiu, in care in adeveru, după diplomele regiloru Ungariei, românii erau in aceleasi drepturi ca si sasii, — pentru ca legile cele robotarie suntu îndreptate asupr’a rusticiloru supusi domniloru feudali, —pre fundulu regiu românului, care după paisiunea istoriciloru loru purtau greutatile in unele timpuri si pentru cei ce se bucurau de beneficiari, i era interdisa clădirea de locuintte cum se cade, si era interdisu a redica biserici cu turnu cu clopote in cetati, i era interdisu purtarea si cultivarea a ori-ce industria s. a. s. a. si pre lânga aceste trebuia, dimpreună cu preotimea sea, românulu, sa contribuie din rodurile sele pentru parochii sasi cu decimele sele, după card si astadi tragu din averea statului numai preoții loru rentele cele grase si au primitu numai preoții densiloru despăgubirile cele si mai grase. Starea cea fericita a româniloru in fundulu regiu s’a stracuratu până in diu’a de astadi, pentru ca până in diu’a de astadi d. e. românii gr. or., cari au ressedinti’a Archiepiscopului si Metropolitului loru in Sabiiu, unde se tieau congrese, sinode, consistorie, unde au unu seminariu forte impopulatu, inca nu s’au invrednicitu a capeta baremu unu locu pentru clădirea unei biserici corespund ietórie. Ba cetitorii acestei foi póte ’si mai aducu aminte de intemplarea din anii trecuti, cându comunitatea cetatiei Sabiiului a respunsu negativii la rugarea repausatului Archiepiscopu si Metropolitu de a-i cede putiertica apa din canalulu care trecea prin proprietatea lui Este adeveratu ca tóta starea româniloru din fundulu regiu e mai buna, si in privinti’a intelectuale si in privinti’a materiale. Acest’a vnse nu vine din posetiunea cea favorabile politica a româniloru din trecutu, in fundulu regiu, ci in prim’a linia e de a se adscrie comerciului ce su porta românii cu invecinat’a Romania si cu orientulu si in parte absolutismului cela urgisitu, carele cum au fostu de reu, dara a spartu ghiati’a privilegieloru, celu putieru in modu indirectu. Pentru trecutulu istoricu asia dara nu se va aprinde nici unu românu din fundulu regiu si nici pentru susutienerea influintiei esclusive sasesci, ci va dori fia care si veda odata sositu tempulu, in care sa se bucure fiacare locuitoriu, fara deosebire de nationalitate, de acelesi beneficie, alăturea cu ceilalti conlocuitori, cu cari participa alaturea si la poverile patriei. Românii suntu acum si au fostu totudeun’a gat’a atrage unu velu nepetrunsu preste trecutu. Noi nu amu fi amintitu tocm’a acum, cându apasa si asupr’a nóstra aceeasi grigia si acelesi temeri de nationalitatea nóstra, ca si asupr’a sasiloru, si marturisimu ca ne pare reu ca precederea sasiloru provoca reamintirea dureriloru din trecutu, pre cari noi numai cu multa emitare le atingemu si acum, ca in trecatu. Dara eaza ca ne trebemu cu o deceptiune asta de amara acum cându asteptamu cu totu dreptulu dela socii nostri, ca celu putienu acum sa fiu mai cu consideratiune catva noi si prin apararea unoru drepturi sa nu eschide pre altele. De altmintrea românii fundului regiu si in specie cei din scaunulu Sabiiului s’au pronunciatu in privinti’a arendarei fundului regiu cu alte ocasiuni prin voturi separate, de a carom sorte nu mai scimt nimic’a, si ei nu se vedu motivați nici astadi a face vreo abatere dela acele. Aru fi inse cu mului mai bine, cându sasii, cu unu popor, care prin pusetiunea sea din trecutu si prin legaturile de afinitate cu poporulu celu mare alu Nemtiloru, póte representa pre portatoriulu civilisatiunei, rt.ru are deplina încredere in puterea loru de vietia, cându ei pentru cultura loru aru resigna dela bastiunile învechite ale trecutului si in inttelegere si cu românii si cu magiarii din patria s’aru interesă pentru o arendare naturale, dictata de impregiurarile locali. Atunci ei am scapa de ochiulu iubirei de privilegie anticitate, si noi cestialarti de desele voturi separate. Astadi Joi se incepu si edifictele consistoriului metropolitanu, in cari se voru resolve căușele apelate dela consistoriele eparhiale din metropoli’a nóstra. Spre sfersitulu tienerei,consistoriului metropolitanu si eventualu spre sfersitulu tienerei unui si* nodu episcopescu, au venitu si Pre* santi’a Sea P. Episcopu alu Aradului Ioanu Metianu, la Sabiiu. Diet’a Ungariei ’si reîncepe as* tadi activitatea. „P. Sig.“ dela 31 Octobre adfice ministrului presiedinte actualu Tisza o ovatiune cu care tiu vediuramu inca până acum in foile oficióse. Fidelulu organu, care a cantatu o san’a la toio guvernele cate se iviră dela inaugurarea erei constitutionale in coce, fara de a-si face multi sempuli, se pune si glorifică pre ministrilu presiedinte* cu pre unu Mesi’a nou, care e chiar matu a mântui patri’a de tóte ú§~lamitatile. De aitmentrene acestu ei’ganu, déca nu ne instala memori’a* remanendu consecuentu intru tóte a insusitu acestu rolu greu tuturoru corifeilor din ministeriele de pâna acum, cu tóte aceste inse Tisa este mai presusu de câtu de toti, fiindu ca elu porta astazi cârm’a, iar ceilalti ministri au trecutu in domeniulu istoriei si nu mai suntu de folosu practicu. Sa lasamu iise sa vorbéstiu citatulu organu, care a fostu si e pu*rurea guvernamentala, despre merit tulu celor ce au condusu si conduci destinele Ungariei, caci elu are rolula greu de a împreuna contrastele politice, elementele heterogene intr’o actiune armonica spre salvarea patriei.. Elu scrie in privinti’a acest’a cu cunoscut’a i consecuentia. De 24 ore spatiurile elegante ale palatului Pallavicini din castelulu Bud’a au primitu pre unu domnu nou — pre alu sieselea intr’unu periodu nu togm’a de 9 ani! Andrassy, Lonyay, Slavy, Bittó, "Wenkheim si Tisa: acest’a e sirulu acelora barbati, cari au intratuici unulu după altulu dela complanare in calitate de miniștri presiedinți, nu se vine deci togm’a unu anu si diumetate pre unu ministru presiedinte si deca vomu cugetă, ca contele Andrassy numai in tomn’a anului 1871 s’a indepartatu dela acestu postu, pre care l’a ocupatu aprópe 5 ani* atunci românu pentru ceilalți 4 miniștri presiedinti intre Andrassy si Tisa numai 4 ani, asta incâtu fiacare dintre domnii acesti’a s’a bucuratu numai unu anu de grandórea ce e împreunată cu suprem’a conducere a afaceriloru statului. Noi tratamu cu barbatii nostri de statu, ca si cu multe alte cele, cu tóta seraci’a nóstra notori ca amu fostu risipitori ca si candu amu fi dispusa de averi nedesecavere si ajunseramu la minte, nu i