Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-10-23 / nr. 84

Telefimium­ ese de dóue ori pre Reptentnnn­ j Dum­idec­a si Joi’a. — Prenume rațiunea #ei face in Sabiiu la espedl­tur’a Foiei, pre afara la­ C. r. poște cu bani gata, prin scrisori francate,­­ adresate câtra espectatura. Pretiulu prenumera­­­tiu­ei pentru Pabiiu este pre anu 7 îl. v. a.­­ ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­­t I­r. 84. ANULU XXIII. Sabiiu 23 Octomvre (4 Nov.) 1875. trn celelalte parti ale Transilvaniei dr pentru pro­­vinciele din Monarh­ia pre anu an­u 8 fl.iera. pre o jumetate de anu 4 îl. v. a. Pentru pri­te: 6i tieri streine pre anu 12 */a anu 6 fl* Inseraiele se platescu pentru intai'a ora cu 7 cr. sirulii, pentru a dou’a ora cu 6 % cr, si pentru a trei’a repetire cu 3 *­, cr. v. a. Reflesiiuni la reflesiiun­ite despre arondare. Este esplicabile lucru cându Ve­­demu ca o națiune si apara intere­sele ei, si până la o anumita m­esura, gasimu apararea intereseloru natio­­nale lăudabile, ba o numeramu intre virtutile politice. Inse, cându apararea se specialiseza asta de tare, incâtu se aduce pre sine ins’a­ si in conflictu cu alte interese, totu asta de indispensa­bile, ba cându pre ceste din urma le ignoréza cu totulu, atunci apara­rea nu mai este aparare, ci unu atacu alu intereseloru ignorate. Astufeliu este si procesulu ce se desfasiara dinaintea nóstra de candu conlocuitorii nostri sasi din fundulu regiu au inceputu a decreta prin ma­joritățile loru arteficiale, in districtele si scaunele numite sasesci, deputatiuni si representatiuni la regimu si la Maj­estate, cu scopu de a intreveni pentru susu­tienerea intacta a juris­­dictiuniloru loru, asta după cum sea nascutu seculii, in cari inflori apasa­­rea unei parti a populatiunei tierei nóstre asupr’a celeilalte. Tóte aceste­a se intempla la simpl’a faima, ca gu­­vernulu are de cugetu a aronda ju­­risdictiunile altureliu de cum au fostu până acum arondate. Cându conlocuitorii sasi aru pro­testă contra unei arondări proiectate deja, din carea sa se veda ca nu co­respunde unei administratiuni mai înlesnite, cându aru protesta contra unei arendări cu tendintta pipăită de magiarisare, atunci astufeliu de pro­testare aru afla resunetu in inimile tuturoru conlocuitoriloru nepreocu­­pati de unu ultranatiunalismu reu in­­tielesu si pagubitoriu intereseloru co­mune ale patriei. Românii, cari inca au dreptu a-si teme nationalitatea loru si dreptu si datorintia de a o apera ’contra ameninttariloru de ori­ce natura, aru fi cei dintâi, cari aru consimti cu protestele sasiloru si ii aru sprigini. Dara cându ei vedu, ca sasii se provoca la institutiuni, prin cari au suprematesatu secuii intregi majo­ritatea populatiunei fundului regiu si condu ei vedu, ca sasii se provoca la cond­use, prin cari voiescu sa restringa drepturile constitutionali in mân­a unei birocratie sasesci, carea sa aiba voia mai târziu a imparti si guvernă fun­dulu regiu după placulu ei, nu potu, ro­­­mânii, decâtu dicendu: “domne foresee de mai reu!“, sa staruiasca pre lângă o arendare, carea sa fia justa facia cu interesele populatiunei din patria, fara de a cauta in fati’a cutarei popula­­tiuni, ca este ea magiara, este sasesca sau româna. Românii nu voiescu asuprire ni­­menui, dara nici ei sa fiu asupriti. Protestele sasiloru asta dara nu ne potu nici entusiasma ca sa lau­­damu intrensele virtutea natiunale sa­­sesca, dara in modulu cum si le-au for­­mulatu districtele si scaunele singu­ratece pana acum, nici esplicabile nu le aflamu; pentru ca astazi nu mai póte nimenea pretinde aceea ce nui compete din nici unu puntu de vedere. Sasii se provoca la istoria. Daca istori’a este unic’a normativa in aron­darea jurisdictiuniloru unei tieri, a­­tunci in Transilvani’a aru trebui sa se sustiena cu scumpetate teritoriele vechi istorice, asia numite a nobililoru, a secuiloru si a sasiloru, séu fundulu regiu. Comitatele districtele si scau­nele aru trebui sa se sustiena in împărți­rea loru, până si comitatulu Albei-super., care se pare ca e de pre tempulu cându tiranii au vrutu sa ia cu asaltu ce­­riulu si dolieii au aruncatu cu darabe din comitatulu Albei după titani si asia au cadiutu unele parti lângă Ter­­novi, altele lângă Oltu si asta mai de­parte printr­e comitatele scaunele si districtele celelalte până la marginea tierei de catra Moldavi­ a de odinióra. Amu trebui ca diet’a provinciale a tie­rei cu voturile curiate, dela care sa fia eschisa misem­plebs contribuens, carea praeter mercédem­ laboris nihit habet, cu unu cuventu , sa se restitue dara tóté, pentru ca tóté au fostu odi­nióra si inca până in timpurile nóstre si suntu istorice. Cugetamu ca returnarea acestoru învechituri, cu tóte ale loru, nu le mai dorescu nici sasii, ince tocma aci devine flagranta contradicere, ca­ci din tóte aceste nu poftescu sa mai fia sustienutu decâtu aceea ce le vine bine, adeca fundulu regiu cu univer­sitate natiunale esclusivu sasésca, cu jurisdictiuni esclusivu sasesci, in cari legandu balastulu cetatiloru de popo­­ratiunea rustica sa pota fi si mai departe tutorii tuturoru locuitoriloru si proprie­tarii tuturoru bunatatiloru fundului reg. Din aceste apoi cându voru voi sa dea si altor’a vre-o faramitura bine de bine, cându nu voru voi iise sa nu le dea, decâtu poverile si sarcinele publice, ca in trecutu. Este minunata impartirea acést’a egale a drepturiloru si bunatatiloru. Acést’a este egale indreptatirea după resultatele soliutiei (! ? !), dara nu egale îndreptățire, după carea fia­care lo­­cuitoriu sa se bucure de aceleasi drep­turi constitutionali. Nu, pentru ca astu­feliu de pretensiune, de­si justificata după tóte teoriele solintiei si prochla­­mata si prin legi, in ochii dloru, este comunismu si socialismu, cu care apoi sparta lumea din Europ’a apuséna si infatisiaza pre romani, punendui pre o trepta cu peile roșii din Australia. Deca n’aru fi statulu romanu din ve­cinătatea nóstra, organisatu cu tóte atributiunile unui statu civilisatu eu­­ropénu, după influinti’a literaria a sa* su­oru, lumea esterna, in adeveru aru crede, ca românii suntu ca si Caffini din Afric’a) cari nu voiescu si nu suntu capaci de ordine moderna de statu si nu merita alta sórte fara, cum dicea fericitulu Roth, ca trebuiescu sterpiti ca nisce mărăcini rei. Ni se pare ca unii domni sasi cându scriu in diurnale, mirandu-se ca româ­nii cum de nu sciu istoria, nu cu­geta la tratamentulu acest’a si la re­­ferinti’a cea vechia, pre cându sasii privia in români numai colibari si li­pituri etc. si iobagii magistrateloru loru. De aceea se provoca cu atât’a liniste sufletésca la etatea de auru ce au avutu românii in fundulu regiu si aprinsi de zelu divinu, dicu, ca déca noi afirmamu ca au fostu sclavia in fun­dulu regiu mintimu istoriei in fatia. In comitate a fostu sclavia de­cretata prin legi feudale, in fundulu regescu a fostu sclavia usurpata. Bine si voru aduce aminte si dloru, ca in acela’si fundu regiu, in care in adeveru, după diplomele regiloru Un­gariei, românii erau in acelea­si drep­turi ca si sasii, —­ pentru ca legile cele robotarie suntu îndreptate asupr’a rus­­ticiloru supusi domniloru feudali, —­­pre fundulu regiu românului, care după paisiunea istoriciloru loru purtau greu­tatile in unele timpuri si pentru cei ce se bucurau de beneficiari, i era inter­­disa clădirea de locuintte cum se cade, si era interdisu a redica biserici cu turnu cu clopote in cetati, i era in­terdisu purtarea si cultivarea a ori-ce industria s. a. s. a. si pre lânga ace­ste trebuia, dimpreună cu preotimea sea, românulu, sa contribuie din ro­­durile sele pentru parochii sasi cu decimele sele, după card si astadi tragu din averea statului numai preoții loru rentele cele grase si au primitu nu­mai preoții densiloru despăgubirile cele si mai grase. Starea cea fericita a româniloru in fundulu regiu s’a stracuratu până in diu’a de astadi, pentru ca până in diu’a de astadi d. e. românii gr. or., cari au ressedinti’a Arch­iepiscopului si Metropolitului loru in Sabiiu, unde se tieau congrese, sinode, consistorie, unde au unu seminariu forte impopulatu, inca nu s’au invrednicitu a capeta ba­­remu unu locu pentru clădirea unei biserici corespund ietórie. Ba cetitorii acestei foi póte ’si mai aducu aminte de intemplarea din anii trecuti, cându comunitatea cetatiei Sabiiului a res­­punsu negativii la rugarea repausatu­­lui Arch­iepiscopu si Metropolitu de a-i cede putiertica apa din canalulu care trecea prin proprietatea lui Este adeveratu ca tóta starea ro­mâniloru din fundulu regiu e mai buna, si in privinti’a intelectuale si in pri­­vinti’a materiale. Acest’a vnse nu vine din posetiunea cea favorabile politica a româniloru din trecutu, in fundulu regiu, ci in prim’a linia e de a se ad­­scrie comerciului ce­ su porta românii cu invecinat’a Romania si cu orientulu si in parte absolutismului cela urgi­­situ, carele cum au fostu de reu, dara a spartu ghiati’a privilegieloru, celu putieru in modu indirectu. Pentru trecutulu istoricu asia dara nu se va aprinde nici unu ro­­mânu din fundulu regiu si nici pentru susutienerea influintiei esclusive sa­sesci, ci va dori fia care s­i veda odata sositu tempulu, in care sa se bucure fia­care locuitoriu, fara deosebire de nationalitate, de acelesi beneficie, ală­turea cu ceilalti conlocuitori, cu cari participa alaturea si la poverile pa­triei. Românii suntu acum si au fostu totudeun’a gat’a a­trage unu velu ne­­petrunsu preste trecutu. Noi nu amu fi amintitu tocm’a acum, cându apasa si asupr’a nóstra aceeasi grigia si ace­­lesi temeri de nationalitatea nóstra, ca si asupr’a sasiloru, si marturisimu ca ne pare reu ca precederea sasi­loru provoca reamintirea dureriloru din trecutu, pre cari noi numai cu multa emitare le atingemu si acum, ca in trecatu. Dara eaza ca ne tre­­bemu cu o deceptiune asta de amara acum cându asteptamu cu totu drep­­tulu dela socii nostri, ca celu putienu acum sa fiu mai cu consideratiune ca­tva noi si prin apararea unoru drep­turi sa nu eschide pre altele. De altmintrea românii fundului regiu si in specie cei din scaunulu Sabiiului s’au pronunciatu in privinti’a arendarei fundului regiu cu alte ocasiuni prin voturi separate, de a ca­rom sorte nu mai scimt nimic’a, si ei nu se vedu motivați nici astadi a face vreo abatere dela acele. Aru fi inse cu mului mai bine, cându sasii, cu unu popor, care prin pusetiunea sea din trecutu si prin le­gaturile de afinitate cu poporulu celu mare alu Nemtiloru, póte repre­­senta pre portatoriulu civilisatiunei, rt.ru are deplina încredere in puterea loru de vietia, cându ei pentru cu­ltura loru aru resigna dela bastiunile înve­chite ale trecutului si in inttelegere si cu românii si cu magiarii din pa­tria s’aru interesă pentru o aren­dare naturale, dictata de impre­­giurarile locali. Atunci ei am scapa de ochiulu iubirei de privilegie anti­­citate, si noi cestialarti de desele voturi separate. Astadi Joi se incepu si edifi­­ctele consistoriului metropolitanu, in­ cari se voru resolve căușele apelate dela consistoriele eparh­iale din m­e­­tropoli’a nóstra. Spre sfersitulu tien­e­­rei,consistoriului metropolitanu si even­­tualu spre sfersitulu tienerei unui si* nodu episcopescu, au venitu si Pre* santi’a Sea P. Episcopu alu Aradului Ioanu Metianu, la Sabiiu. Diet’a Ungariei ’si reîncepe as* tadi activitatea. „P. Sig.“ dela 31 Octobre adfice ministrului presiedinte actualu Tisza o ovatiune cu care tiu vediuramu inca până acum in foile oficióse. Fidelulu organu, care a can­tatu o san’a la toio guvernele cate se iviră dela inaugu­rarea erei constitution­ale in coce, fara de a-si face multi sempuli, se pune si glorifică pre ministrilu presiedinte* cu pre unu Mesi’a nou, care e chiar matu a mântui patri’a de tóte ú§~­lamitatile. De aitm­entrene acestu ei’­­ganu, déca nu ne instala memori’a* remanendu consecuentu intru tóte a insusitu acestu rolu greu tuturoru corifeilor din ministeriele de pân­a acum, cu tóte aceste inse Tisa este mai pre­susu de câtu de toti, fiindu ca elu porta astazi cârm’a, iar cei­­lalti ministri au trecutu in domeniulu istoriei si nu mai suntu de folosu­ practicu. Sa lasamu iise sa vorbéstiu citatulu organu, care a fostu si e pu*­rurea guvernamentala, despre merit tulu celor ce au condusu si conduci­ destinele Ungariei, caci elu are rolula greu de a împreuna contrastele poli­­tice, elementele heterogene intr’o ac­­­tiune armonica spre salvarea patriei.­. Elu scrie in privinti’a acest’a cu cu­noscut’a­ i consecuentia. De 24 ore spatiurile elegante ale palatului Pallavicini din castelulu Bud’a au primitu pre unu domnu nou — pre alu sieselea intr’unu periodu nu togm’a de 9 ani! Andrassy, Lonyay, Slavy, Bittó, "Wenkheim si Tisa: acest’a e sirulu acelora barbati, cari au intratu­­ici unulu după altulu dela compla­­nare in calitate de miniștri presie­­dinți, nu se vine deci togm’a unu anu si diumetate pre unu ministru presie­­dinte si deca vomu cugetă, ca contele Andrassy numai in tomn’a anului 1871 s’a indepartatu dela acestu postu, pre care l’a ocupatu aprópe 5 ani* atunci românu pentru ceilalți 4 mi­niștri presiedinti intre Andrassy si Tisa numai 4 ani, asta incâtu fiacare dintre domnii acesti’a s’a bucuratu numai unu anu de grandórea ce e îm­preunată cu suprem’a conducere a afaceriloru statului. Noi tratamu cu barbatii nostri de statu, ca si cu multe alte cele, cu tóta seraci’a nóstra notori ca amu fostu risipitori ca si candu amu fi dispusa de averi nede­­secavere si ajunseramu la minte, nu­ i

Next