Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-10-18 / nr. 122

Nr. 122. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 5., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Joi 18 Octomvre­v. 1879. Anul XXVII TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fe­care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 17 Octomvre. Este o situațiune extraordinară situațiunea din Ungaria. Naționalitățile nemaghiare toate, afară de vre-o câțiva indivizi, cari sub aripile gu­vernului își pot face treișoarele într’o formă sau într’alta, stau la o parte și pășesc din când în când, la anumite ocasiuni, contra guvernului, însăși naționalitatea maghiară în ne­­mulțumirea sa este în cea mai mare parte oposițională, în parlament și în presă, ba asemănând oposițiunea ace­steia cu cea a naționalităților nema­ghiare, nemaghiarii sunt îngeri pe lângă tovarășii lor Maghiari din opo­­sițiune. Oposițiunea maghiară a pro­gresat în ideile sale de oposițiune așa de tare, încât nu se mai opresce la guvern; ea atacă adeseori chiar și ma­joritatea parlamentului unguresc și prin aceasta parlamentul însuși. Mai mult, spiritul de oposițiune se pare că prinde, ca rugina, și în apr­ori­mea guvernului. Și cu toate aceste Tisza, care face oposițiunei și guver­nul și parlamentul urgisit stă ca stânca. Toate prorociile, că va cade așii, că va cade mâne, odată cu Andrássy, sau după Andrássy, au rămas până acum neîmplinite. Situațiunea aceasta este estraor­dinară și pentru că în Ungaria se în­tâmplă lucruri, cari numai sunt stri­­căcioase într’un viitoriu mai îndepăr­tat. Sărăcirea tuturor claselor cu po­sesiune, înflorirea ușurei, sporirea con­curselor ș. a. de feliul acestora se în­tâmplă acum și le văd oamenii și scriu coloane întregi despre dânsele și des­pre consecvențele acestora, dar cu toate aceste: amorțeală, ca și când n’ar fi nimica, ca și cum n’ar­­ fice, n’ar scrie nimenea nimica. Judecătoriul suprem judex Curiae dl de Mailath, a folosit ocasiunea în una din ședințele adunărilor juriș­tilor ce avură loc în Budapesta, și arată că nici justiția n’a putut ră­­mână neatinsă în acest timp de de­cadență generală morală și politică și că adecă justiția trebuie să sufere în urma lipsei de sistemă și în urma re­gresului ce’l face prin administrațiunea ei de astășli. Va folosi ceva critica cea aspră a unui bărbat de posițiunea d-lui de Mailath spre a desmorți spi­ritele și a le invita la o viață regene­ratoare? Nune vine a crede. Lumea noastră s’a dedat a aușii învățături, critici, admonițiuni, amenințări cu per­spective oribile în viitoriu — peste toate trece la ordinea­­ lilei, care nu e altă decât indolența cătră tot ce aude și vede și căută numai de împli­nirea mandatelor ce i vin de sus. Pănă când va merge tot așa ? nu voim să luăm rolul de proroci și să prorocim. Ne vine cu mirare, însă când vedem pe bărbații politicei din fruntea Ungariei cât stiu de veți fo­losi timpul prețios ocupânduse cu lucruri cari strică statului moralicesce și materialicesce. Bugetul Ungariei pe 1880, ne spune o telegramă de ori, s’a pre­sentat ori casei deputaților. Cifra cea mai interesantă dintr’un buget este la toată întâmplarea deficitul și ace­sta după presentarea făcută de mini­strul de finanțe n’ar fi de astă dată mai mare decât de 17,319,368 fl. De aici este a se subtrage o eventuală încassare mai mare după vămile ur­cate, puse pe uleiurile minerale. De altă parte în loc de 1,800,000 sânt de a se adauge drogatele comune de 2,512,000 dimpreună cu deficitul ne­acoperit de 18 milioane, pentru a că­rui acoperire stau nevândute și la disposițiune 15 milioane floreni rentă și obligațiuni de căi ferate, în preț nominal de 11 milioane. Bilanțul de ameliorare în urma cruțărilor și în­­ca­sărilor mai mari face 92/10 mili­oane floreni. Ministrul de finanțe a fost împuternicit a acuiva prin o ope­rațiune de credit 1039/,0 milioane flo­reni in aur, din care a și acuivat 1027/10 milioane. Cassa statului dis­pune așa­ de 29 milioane. Ministrul de finanțe a declarat a fi în stare a acoperi cuponii din cadența dela 1 ianuarie 1880 din ceea ce are cassa de pe anul acesta. Altă telegramă dela V­i­e­n­a ne spune, tot eri a presentat și ministrul de finanțe cislau­an în casa deputați­lor a senatului imperial bugetul pe 1880. Referințele anului viitoriu sânt acolo preliminare cu 402-7 milioane, iare venitul este preliminar cu 390-2 milioane. Deficitul este așa dară de 127/10 milioane. Aici este calculată a­­coperirea deficitului fără credite. Mi­nistrul de finanțe recomandă urcarea contribuțiunei în timbre și compe­tențe la suma de 5'8 milioane, între care o dare de 20% după câștiguri din loterii de nineri și loterii private; urcarea vămei după petroleu de la 3 la 8 fl., ceea ce ar da un versământ de 4,8 milioane, mai de­parte spori­rea contribuțiunei de vinars, însă numai pe anul 1880, la suma de 15 milioane și sporirea unui împosit de 10% după comunicațiunea de persoane pe drumurile de fer și va­poare pe anii 1880 și 1881 , în fine un imposit suplinitoriu după venituri cari trec p­este 1400 fl., care încă ar versa o sumă de 4 milioane. în districtul de la Nevesinje în Brțegovina încă nu s’a limpezit treaba de tot. Despărțemintele tru­pelor noastre comandate să pună mâna pe gendarmii fugiți și insurgenții­­ de odinioară încă n’au putut prinde pe nici unul. Insurgenții de oare când și fugarii de astășli se țin ascunși în munții de cătră Muntenegru. Dis­trictul întreg este astă­li ocupat de o brigadă de munte. Un corespondent din Paris al­­ ziarului „Times“ face descoperiri in­teresante și adecă, cu ce ochi privesc Francesii alianța dintre Austro-Un­­garia și Germania. Se spune că în Paris, pe lângă toate descoperirile sensaționale ce s’au făcut prin șiiare, nu cred, că ar existe vreun tratat scris de alianță, ci numai o înțele­gere clară din partea guvernelor, ba­­zată pe interesele amânduror staturi­lor. Nici aceea nu află credință în Paris, că la întâlnirea din Viena s’ar fi plănuit ceva contra Franciei. Cu toate aceste recunosc, că în Francia n’are nimenea nici o causă de a se bucura de cele ce s’au întâmplat la Viena. Francia a calculat pănă acum la simpatiile Austro-Ungariei pentru cai de eventualități politice și economice. Astăzii republica se vede privată de speranța aceasta. Cea dintâia conse­­cvență a întâlnirei de la Viena este, că de o apropiere între Francia și Au­stria nu mai poate fi vorba. Francia de altă parte nu găsesc o compensa­­țiune pentru ceea ce a perdut în Au­­stro-Ungaria. Rusia, care în viitoriu va fi și mai periculoasă, nu poate fi luată în considerațiune, pentru că ea nu poate fi nici­odată pentru Francia un aliat folositoriu și de altă parte numai , un semn de a voi Francia a încheia o alianță cu Rusia, și simpa­tiile cele mai scumpe pentru dânsa din alte părți ar fi perdute. Sâmbăta trecută camerile de re­­visiune ale României, printr’un me­sagiu domnesc, s’au transformat în ca­­mere ordinare. Un post scriptum în cestiunea Evreilor din România.") Sibiiu în 28/16 Octomvrie 1879. Nu e mai mult de o săptămână, de când România se afla în durerile unei nașceri. Se tracta de a împăca adevăratele interese ale unui stat cu o pretensiune a puterilor europene fă­cută în favoarea Evreilor din Româ­nia. Articolul 44 al tractatului de la Berlin îl explicau unii într’un astfel de înțeles, încât pretindeau pentru Evrei mai mult, decât însuși același articol pretindea: în camera României a decurs mai multe săptămâni desba­­terea a afla măsura cea dreaptă, cu care cu cruțarea interesului statului să îm­pace pretensiunea puterilor europene provocată prin „alianța israelită.“ S’au desvoltat desbateri înfocate, s’au făcut mai multe propuneri și proiecte, din­tre cari în fine abia al patrulea a fost primit. Toată lumea era preste măsură încordată a vede cum se va scoate camera României din impasul, în care­­ ajunsese. Pe când, în fața neputinței , guvernului ar și câștiga­t din votu­rile camerei pentru proiectul lui se părea a nu mai exista alte alternative, decât sau căderea ministeriului, sau disolvarea camerei, pe atunci lumea fu surprinsă prin o a treia alternativă, care după premersele încordări ale partidelor se părea a fi imposibilă. Par­tida guvernului convine cu oposițiu­nea în privința punctelor de diferență, cari nu erau mari, și astfel se com­bină o lege despre­ drepturile Evreilor, care a împăcat pe ambe partidele. Nu s’a tractat așa­dar de resturnarea mi­nisteriului prin opoziție, nici nu s’a tractat de ambițiunea cuiva a se pune mai pre­sus de interesele țărei, ci și opoziția și partida guvernului s’a ri­dicat la adevăratul patriotism, când a primit legea adusă. Dacă ne întoarcem după trecerea crisei, să privim câmpul de luptă, a­­flăm că aceasta n’a decurs numai între cei chemați de adreptul a dezlega ces­tiunea, ci și între alți mai din apro­­­­­piere și mai din depărtare, mai ales presa,nu numai din România,dar se poate știce europeană, a luat parte pentru o părere sau alta, în favoarea sau în contra Jidanilor. Din cele de­curse se vede cu deosebire, că alianța israelită a fost foarte activă, lucrând cu tot feliul de mijloace pentru Evrei. Bărbați cari la alte ocasiuni s’au pro­nunțat în contra Evreilor, de astădată au pășit pentru apărarea lor. Un Bluntschk­, publicist de renume european, se pogor! sau mai bine­­ lis se degrada din înălțimea sa și arunca condeiul său valoros în favoarea E­­vreilor. Tot astfeliu a făcut și „filo­­românul“ M. A. Canini, întorcân­­du-ne apoi la presă și vorbind cu scrip­tura pănă „și omul păcei mele, care mănâncă pânile mele“ au aflat cuvinte în favorul Evreilor și în contra Ro­mâniei. Un jurnal din Sibiiu scris în limba germană în nisce articuli pompos întitulați precum: „die Judenfrage in Ro­mänien von wirtschaftlichem Standpunkt“ apoi în nișce corespondențe din Bucureșci datate, a pledat în favoarea Jidanilor din România silindu-se a demonstra, că Jidanii au fost de lipsă în Ro­mânia pentru industrie, cul­tură și confort de traiu cu un cuvânt, pentru a îndeplini clasa de mijloc care acolo a lipsit, cear că mai departe a demonstra, că ridicarea Jidanilor la drep­turi cetățenesci în România ar păgubi numai pe boieri, eară cărei ar folosi. Aceeași foaie află în experimentările came­rei din România cu deosebitele pro­iecte sau lipsa de convingere clară, sau lipsa de caracter la deputați. Aici vorbesce acea foaie „dintru ale sale.“ Ea în corespondența ei vorbesce despre „rumänische Unterb­anen, cari ar ave toate sarcinile cetățenesci, nu însă și drepturi. Despre neadevărul a­­cestei aserțiuni, cred, că mai bine ar pute convinge pre­domnii dela acea foaie frații lor Iași, cari își caută și află pânea în România. Mai numesce acea foaie proiectul guvernului „toate numai nu liberal­“ rarea. Trebuie să prindă pre om mi­că oameni cari sciu bine câtă stricăciune face în țara noastră în anumite împregiurări un singur Jidan unei comune întregi, nu vede nici un pericol pentru România, că în satele și orașele din Moldova sânt Jidanii cu sutele și cu miile. Ni se vorbesce despre o cultură adusă prin Jidani! Vai de cultura aceea, mai cu samă cultura care o aduc Jidanii din Galiția! Dară cu astfel de rătăciri suntem dedați; după ei așa dară Sașii sânt puși într’o paralelă cu Jidovii, de­oare­ce unii au adus cultura in Transilva­nia, iară alții în România. Abstragem deja alte floricele tomnatice, al căror scop de multe ori nu’l seim și nu’l pricepem, cum se poate înc­adra în împregiurările actuale; după ei nu­mai Sașii din Transilvania au fost un zid în contra Turcilor mai puter­nic și mai credincios decât Carpații și alte fortărețe naturale; ei au fost vitejii de pe câmpul pâne s­eară „furia ”) Acest articul ni s'a trimis dela un spriginitoriu al foaiei noastre. Red.

Next