Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-11-22 / nr. 137

Nr. 137. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Joi 22 Noemvrev. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. 9 .. Revista politică. Sibiiu, în 21 Noemvre Atinsesem în vreo câteva rânduri câte ceva despre cultul lui Kossuth în Ungaria, despre prefața memorielor ce vor apare cât de curând în Budapesta. Kossuth este o individualitate care a lăsat urme triste în memoria Românilor din Transilvania și Ungaria. Mania lui de maghiarizare și desconsiderarea până la cel mai de jos despreț a elementului nostru, pe timpul când se avântase în fruntea Ungariei, sunt încă în vie memorie. Vicisitudinele, prin care a trecut acest bărbat de când a trebuit să emigreze puțină schimbare au putut face în modul gândirei sale. Fantasia lui romantică are și acum același sbor, ca înainte cu treizeci de ani. Credințele lui politice sânt încă învăluite de negura acestei fantasii. El nici astăzi nu pătrunde mai departe decât pătrundea odinioară în raporturile reciproce ale popoarelor din Ungaria. Și astăzi pentru densul aceasta este numai o Maghiariă și de aceea în prefața lui numai Maghiarii sânt ce sânt când vorbesce de patria sa. Ca să vadă și cetitorii noștri, cari sânt încă și astăzi ideile lui Kossuth, am crezut a fi cu scop să punem înaintea cetitorilor noștri prefața memorielor ce sânt tocmai a seeda, și pentru ca să cunoască și cetitorii noștri de ce spirit este el însuflețit și astăzi, Fară de altă parte să-și poată publicul nostru face o judecată mai clară despre spiritul ce domnesce și acum la acei concetățeni ai noștri, cari <fie despre densul că este cel dintâiu Maghiar. Prefața de care vorbim începem așadară a o publica la alt loc. în cercurile parlamentare din Budapesta trebuie că se petrec lucruri cari ramână cu o crisă ministerială. Lucrurile aceste s’au desmințit până acum toate într’un mod categoric de organele inspirate de guvern. Ca semne ale timpului înse vom înregistra și noi unele dintre densele. Mai ântâiu înregistrăm, că duminecă s’a făcut multă vorbă între deputați, că ministrul president Tisza ar voi a părăsi portidul de interne și ar fi aplecat a’l încredința contelui Em. Pechy. Mai departe a fost eară între deputați vorba, că deputatul contele Apponyi ar fi designat pentru portretul ministrului Keményi. „Budapesti Sürgény“ și „Budapest. Corr.“ vin și desmint categoric scriile aceste și adaug, că originea acestor faime e de a se căuta numai în bolnăvirea ministrului de finanțe Szapăry, care însă acum se află mai bine. Delegațiunile, spune „D. Zig.,“ nu se vor întruni înainte de 14 Decemvre. Causa acestei întârzieri se atribuie cursului celui trăgănat al desbaterilor în dieta Ungariei. Sesiunea delegațiunilor, se ț^e mai departe va dura deocamdată numai opt zile și se va ocupa numai cu un proiect de indemnitate. Din Constantinopole o surprindere nouă. Poarta desminte energic scirea răspândită din Cetigne, despre omorîrea lui Muktar-pașa. Mușirul este sănătos și în 28 Noemvre se afla încă în Prelepe și numai luni avea să ajungă în apropiarea Gusinei. O telegramă de ori de la Berlin ne spune, că acolo s’a fost răspândit faima despre un atentat nou asupra împăratului rusesc, care era vorba că s’a întâmplat în Moscva, unde ajunsese împăratul sănătos. Toată alarma aceasta s’a redus mai în urmă la faptul, că pe tronul cu bagagiul împărătesc, în care se afla și servitorii împăratului, s’a întâmplat un lăcaș. Sciri autentice despre întâmplarea aceasta lipsesc. Din Rusia se înmulțesc scirile că și Rușii au să capete constituțiune. Forma, în care se va presenta constituțiunea aceasta, este încă necunoscută. Se scie numai atâta, că inițiativa la constituțiune purcede dela clironomul rusesc, că cestiunea aceasta se desbate în cercurile mai înalte ruseșci necontenit și că la 2 Martie an, viitoriu, Ziua suitei împăratului pe tron, constituțiunea se va publica. Clironomul lucră de pe acum la proclamațiunea constituțiunei rusesci. Sistema de două camere va ava loc și în constituțiunea rusească. Casa de jos se va compune din elemente țărănesci; casa de sus se va compune din membrii aleși de țarul din sinul aristocrației. Cetățile nu vor avă representanți în parlamentul rusesc. Constituțiunea va cuprinde deocamdată numai partea europeană a Rusiei, eare în Asia vor guverna vice regi. Sub titlul de Alianța cu Turcia, partd panslavist „Novoie Vremja“ publică următoriul articol: „Au trecut douăzeci și trei de ani de la Z*113 încheerii tractatului de Paris și ne aflăm în aceiași posițiune în care ne aflam puși în anul 1856. Acum ca și atunci, n’aveam în Europa decât inimici pe față și amici îndoioși, ba încă situațiunea generală este actualmente mai puțin favorabilă. Pe atunci marile puteri doriau cu toată sinceritatea să restabilească imperiul turcesc și sperau cu toată seriositatea într’o înflorire a Turciei; acum însă, toate nu se îngrijesc decât de acea, să tragă cele mai mari foloase la cas când imperiul turcesc se va sfărîma. Deși chiar noi acum, ca și puterile dela Vest, nu putem crede cu toată sinceritatea în restabilirea Turciei ca un stat european, totuși nu este nici decum în interesul nostru a ne sforța să grăbim clima. După toate aparențele se vede, că Poarta s’a convins despre aceasta, și de aceea începe a se alipi de Rusia, în momentul de față, în care noi nu sântem legați prin nici o obligațiune față cu celelalte puteri și prin urmare sântem liberi a ne alege programa noastră politică, noi trebuie spre a ne întări posițiunea noastră în Orient, nu numai să nu respingem ocasiunea, ce ni se procură, dar încă este de trebuință de a menține încrederea Turciei în Rusia. Acum nu dorim nici o altă schimbare în Orient, decât îmbunătățirea soartei creștinilor de acolo. Turcia, din partea i, nu poate să dorească altceva, și fiindcă interesele noastre sunt de acord în punctele lor cele mai principale, apoi consecința naturală va fi: Alianța dintre Rusia și Turcia. „Această alianță va aduce fără îndoială multe foloase ambelor puteri. Poarta ar ava posibilitatea să se sprijine pe Rusia în înțelegerile sale cu celelalte puteri, la cas când pretensiunile acestora ar fi preste măsură de mari, ear noi am putu să ne considerăm interesele ca asigurate, căci fără consimțimântul Porții și prin urmare atunci și fără acela al Rusiei, nici o putere nu va putu să ia în Orient o posițiune amenințătoare nouă. Flota engleză nu ne va putu insufla atunci nici o temere și am putea-v& orice demonstrațiune sau ocupațiune, să privim intrările în marea neagră ca asigurate contra ancesării engleze. Numai este îndoială, că Englit era chiar într’un asemenea cas, nu se va decide să facă un demers riscant, și dacă s’ar decide, apoi având pe Turcia contra sa, s’ar isbidonesce astfel de greutăți, încât nu ’i-ar fi nicidecum ușor ca să le învingă. Rolul unui apărător al Porții va atrage după sine fără doar și poate, cea mai mare recunosciință și el nu este nicidecum periculos pentru pace, căci spre a sili pe Rusia să ia nescaun măsuri hotărîtoare, va trebui să o provoace pe față. Dacă rivalii noștrii au nesce asemenea intențiuni, apoi ei pot foarte lesne, fără ca noi să mai fi încheiat o alianță cu Turcia și cu tot amorul FOIJA. O iernare în ghiață. (Traducere din Jules Verne. (Urmare) Erau tocmai Zilele cele mai lungi de preste an va să zică soarele, care în lățimile aceste nu apune niciodată, ajunsese punctul cel mai înalt al spiralei, ce descria deasupra orizontului. Lipsa aceasta totală de noapte nu se simția așa tare, pentru că și pănă aici negurile, ploaia și ninsoarea au învăluit mai de multe ori corabia în întunerec. loan Cornbutte era decis a străbate înainte cât va fi cu putință și a început a’și acomoda ideea acesteia și disposițiunile sanitare. Podul din mijloc ’l-a închis cu totul și s’a îngrijit numai ca în fiecare dimineață să fie oierit prin ventilațiune. S’au așezat cuptoarele și țevile hornului s’au întocmit ca să răspândeasca căldură cât de multă. Oamenilor bricului li s’a recomandat a purta numai câte o cămașe de lână preste una de bumbac și cojoacele a le stringe pe lângă trup pe cât se poate hermetic. Dealmintrea foc încă nu era iertat a se aprinde, pentru că provisiunile de lemne și de cărbuni trebuiau gingite pentru frigul și mai mare, care avea să vină. Dimineața și sara se împărția între matrozi regulat cafea și tea, și fiindcă era recomandabilă nutrirea cu carne, se făceau vânătoare dese de rațe, cari se află foarte multe în ținuturile aceste. Sus pe catargul cel mare s'a întocmit din o zonă desfundată de o parte un așa numit „cuib de cioară“ în care avea a petrece necontenit o sentinelă spre a observa suprafața ghieței. Două zle, după ce călătorii noștri spre polul nordic, perdură din vedere insula Liverpool, temperatura sub influența unui vânt sec devenise foarte friguroasă, se arătară. Și alte semne de iarnă Jeune-Hardie nu avea să piardă nici un moment, pentru că calea acuși trebuia să se termine. Jeune- Hardie înainta într’o apă navigabilă, care era mărginită de amândouă părțile, de câmpii de ghiață de o grosime de treizeci de urme. în 3 Septemvrie dimineața Jeune- Hardie a ajuns în fine în sinul de la Gael-Hamkes. Țeava se afla în depărtare de treizeci miluri sub vânt. Intâiași dată sta bricul înaintea unei stânci de ghiață care împedeca orice călătorie mai departe și era cel puțin de un mii de lată; aici trebuiau aplicate ferestreanele spre a tăia ghiață. Conducerea lucrului acestuia s-a încredințat lui Penellan, Aupic, Gradlin și Turquiette, eară direcțiunea taieturei a fost aleasă de așa, încât sloii desfăcuți de stâncă aveau să fie duși de torent numaidecât. Cu lucrul acesta au fost ocupați toți oamenii bricului mai douăzeci de oare. Greutățile au fost îngrozitoare. Oamenii erau siliți a sta în apă pănă în brâu și vestmintele de pete de câne de mare scuteau de umezală foarte defectuos, de multe ori alunecau pe ghiață lucie și numai cu mult necas se țineau în picioare. Mai vine că în lățimile aceste friguroase după fiecare opinteală mai mare urmează o oboseală absolută, respirațiunea lucrătorilor înceată lesne și chiar și cel mai puternic trebuie să încete de a lucra. în fine navigațiunea era rarăși liberă și bricul fu remorcat dincolo de stânca de ghiață, care l-a impedecat atâta timp. Cap. YI. Cutremurul sloilor. Mai multe Zile Jeune Hardie se luptă cu pedeci aproape neînvinse. Ferestreul trebuia adese ori luat o mână, de multe ori a fost de lipsă a se întrebuința oarba de pușcă spre a risipi enormii bolovani de ghiață cari închideau drumul corăbiei. în 12 Septemvre marea nu mai era altceva decât un șes solid fără apă navigabilă. Șesul încungiura corabia din toate părțile, încât nu se mai putea mișca nici înainte nici înapoi; temperatura era acum de obiceiu șesesprezece graduri sub nulă. Timpul ern vrei sosi și cu dânsul multe suferințe și mulți periculi. (va urma).