Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-11-08 / nr. 132

526 TELEGRAFUL ROMAN, livrare pe terenul financiar se poate aștepta numai de la ameliorarea poli­ticei generale și aceasta va fi cu pu­tință numai prin conlucrarea unor concepțiuni și inițieri administrative și economice generale după un plan sistematic. Mijloacele curat financiare nu mai sunt de ajuns. Contribuțiu­­nile directe nu se mai pot urca, căci sunt aproape nesuportabile. Dările cele nouă ce se proiectează, mai ales contribuțiunea de transport, vor ave resultate păgubitoare, pentru că, măr­furile noastre brute cer o transferare eftină și apoi însuși statul este între­­primietoriu­l principal pe acest teren, încât pentru vinderea bunurilor de stat, aceasta ar fi cu folos, dacă s’ar aduce în combinațiune cu o sis­temă corespond­etoare de colonisațiune și arendare, dar după cum ni se pro­pune acum, ea va provoca o deval­­oare a valoarei proprietății de pă­mânt, unica comoară a averei private unguresci. Chieltuelele cele mai mari sunt cele comune și anume cele pentru ar­mată. După cum e situațiunea Eu­ropei astăzi, o reducere a acestor chiel­­tueli nu se poate nici propune, dar este datorința guvernului, ca având in vedere sarcinele cele mari se’și pună toată influența pentru a paraliza aspi­­rațiunile fantastice pe terenul politicei externe, folosind posițiunea noastră ca putere mare în interesul dreptății și pentru scutirea spiritului conciliant, încât pentru trebuințele interne, oratorul nu a înțeles politica de cru­țare așa ca se se sisteze toate ch­el­­tuelile de investițiune. Aceasta ar fi o politică de stagnațiune și sleire, în trecut nu s’a ținut samă de forțele ța­rei și s’a făcut unele investițiuni, care numai într’un viitor depărtat pot fi corespunzătoare și folositoare. Aceasta se ne fie de învățătură ca la investi­­țiunile de acum se nu ne orientăm după concepțiuni improvisate, ci după un plan și o sistema. Reducerea chieltuelilor pe tere­nul administrativ trebue realizată prin simplificarea aparatului de administra­­țiune și prin înfrânarea abuzurilor, ce se comit cu ch­eltuelele enorme. Oratorul primește și operațiunea de credit ce o recomandă bugetul fiind că nu există altă modalitate, dar tre­bue să i se deschidă națiunei perspec­tiva, că după atâtea sarcini enorme se va inaugura în toate ramurile vieții de stat o politică de regenerare, care dând națiunei tărie, tenacitate și elas­ticitate să-i arete calea, pe carea îna­intând să poată ajunge la o stare de liniște și stabilitate. Dar în locul unei politice de re­generare ce vedem? Pe terenul administrațiunei o des­trăbălare desperată. Vedem, că puți­nele și neroditoarele încercări de re­forme câte s’au făcut, abia au prins rădăcini în viața națiunei și sânt cu­noscute numai în direcțiunea că sânt împreunate cu sarcini și neplăceri nouă. (Așa este­­ în stânga). Vedem la juris­­dicțiuni stagnarea spiritului public și a activității autonome. (Așa este­ în centru și în stânga). Vedem că în orașe elementul cetățenesc cu pretensiunile și interesele sale administrative se des­consideră. (Așa e? în stânga). Vedem cozuri dese de defraudări, cari ce e drept sânt simptoamele sguduirei morale ce merge mână în mână cu pau­­perismul dar în mediat ele sânt conse­­cvențele neglijenței și disordinei ce domnesce pe terenul administrațiunei. (Aplause vii în stânga), încât pentru justiție, am fi ne­­mulțămitori, dacă nu am recunoasce că clasa judecătorilor dovedesce o ac­tivitate și o consciință de datorință foarte mare, dar nedeprinderea cu for­mele cele noue, starea neperfectă a instituțiunilor, mulțimea cea mare de legi deșteaptă în popor un simț ne­plăcut și straniu; de altă parte nu se poate ignora, că din lipsa de forțe lucrătoare destoinice justiția a rămas tare înapoi și o greoaie. Și pe terenul economiei naționale și al comunicațiunei se desvoaltă o activitate, dar această activitate este mai numai începutul unor planuri sin­guratice și fără legătură între sine decât în activarea cu plan a unor idei și întreprinderi mari. (Așa este în stânga). Vedem, că drumurile de co­­municațiune și căile pe apă sânt neglese cu desevârșire în favorul drumurilor de fer, vedem, că forța de muncă publică se risipesce, vedem pe terenul național­­economice,că organisarea și promovarea profesiunilor se află necontenit în sta­rea „de a fi studiate.“ (Ilaritate și aplause în stânga). Și pre lângă toate aceste vedem, că sub povara cumpli­telor lovituri, cu cari sântem cercați de soarte, națiunea merge spre o seră­­cire rapidă, ale cărei simptome sin­guratice nu le voiu înșira, pentru că nu voiu să me pun pe terenul recri­­minațiunilor. Nu voiu să descriu stă­rile cu culori prea posomorite, pen­tru că am credința și convicțiunea, că având noi datorința, de a arăta relele, nu ne este ertat a provoca descură­­giare în națiune, ci din contră toți sânt datori a înălța spiritul public și a deștepta credința în națiune, că nu’i este ertat a se jertfi pe sine și că nu trebue să dorească resturnarea insti­tuțiunilor noastre sau alte esperimente fantastice. (Aplause vii în stânga). Dar ce atitudine observa guver­nul fără cu această stare? După cum se vede anchetele sânt unicul seu și bo­­let. (Ilaritate în stânga). După o gu­vernare de cinci ani ministrul de in­terne convoacă o anchetă pentru a constata defectele administrațiunei in­terne. în ministeriul pentru econo­mia națională vin anchete după an­chete. Eu aprobez, că ministeriul se pune în atingere cu opiniunea publică și cere sfatul oamenilor de specialitate cu privire la unele detaluri — dar este treaba guvernului, a arăta direc­țiunea, principiile, ideea (Aplause vii în stânga) încât pentru direcțiune și con­­dițiunile inițiativei guvernul trebue să aibă o basă, pe care să poată con­strui ușor detalurile. Dar a face din cele mai însemnate cestiuni deschise obiect de desbatere teoretică pro­j­et contra, aceasta poate fi o tac­­­­tică bună pentru a amâna cestiu­­­­nea (Așa e­ în stânga), aceasta poate fi guvernului un mijloc potrivit pentru­­ a se scoate din oare­cari situațiuni neplăcute; eu însă sânt convins, că pe această cale nu vom pute realisa reforme sănătoase, practice. (Aplause vii în stânga). Nu voiu să Z­e, că din partea gu­vernului nu vedem nici o idee de scăpare — eu nu sânt amicul mijloa­celor secrete — dar nu vedem nici­­ o tendință de reformă sau o idee in stil mare. (Așa e­ în stânga) (Va urma.) Scandal în Camera franceză. Ca o urmare la scenele petrecute în camera franceză în z­una de 9 Noemvre se pot considera următoarele scene petrecute în Ziua de 11 Noemvre: Baudry d’Asson fusese expuls din Cameră pentru 14 liIe și el promise, că nu va veni se ia parte la șe­dința în acest restimp. Cu toate aceste el veni în­­ luna de 11 Noemvre și apăru de­odată în cameră, pătrunzând prin biroul te­legrafic, tocmai în momentul, când d. Louis Legrand se pregatia a interpela ministeriul, îndată se încinse în toată camera o mare ferbere. Se auuiră strigăte de: Regula­mentul !“ D. Baudry d’Asson, care era foarte pa­lid, se așed­a la locul său și fu împresurat de regaliști și bonapartiști. Cornitele de Bau­dry este un bărbat cu o tărie de mijloc, foarte puternic și are o barbă lungă și neagră; el vorbește foarte tare și cu vioi­ciune și este foarte vesel. D. Gambetta ceresc să facă liniște. Cu o voce moderată dar foarte serioasă, el zise: Ori­cât ar dori camera se’și reînceapă lucrările ea nu poate să o facă în fața unei asemenea violări a regulamentului. De asemenea nu scia cum deputatul, cu toate or­­dinile date, a putut se pătrundă mai înainte de a fi fost esecutat regulamentul; totuși aceasta se va face acum, fiți siguri și fără emoțiune. (Aprobări). Invit pe d. Baudry d’Asson se părăsească camera și se îndepli­nească prin aceasta voința adunărei. D. Gambetta. Vă somez încă o dată a ceda; sper că veți face aceasta în urma sfaturilor, ce vă dau amicii d-r. D. Baudry. — D. președinte... D. Gambetta. — O, nu.! Aici n’a­­veți dreptul să vorbiți, căci camera nu poate asculta decât pe unul din amicii săi. D. Baudry vorbesce iute și gesticulând cu vecinul seu d. Bourgevis, și apoi acesta se urcă la tribună. (Strigăte zgomotoase: Nu, nu!) D. Gambetta. — Rog camera a fi linișcită. Este în joc demnitatea camerei. Vorbiți. D. Burge­vis. — Președintele a chie­­mat pe unul din amicii lui Baudry ca să se arete motivele pentru care colegul nostru refusă..., (întreruperi zgomotoase). D. Gambetta. — N’am chiemat pe nimeni: vorbiți despre împregiurare. D. Baudry. — Aveți dreptul se fa­ceți aceasta. D. Bourgevis. — D. Baudry m’a însărcinat a ve spune, că ar considera man­datul seu ca redus dacă ar voi se părăsească această bancă. D. Gambetta. — Sunt două oare și un cuarț, ridic ședința. La done oare și jumătate vom reîncepe. Rog pe membrii parlamentului a-și părăsi fotoliurile. Publi­cul se binevoiască a­sta finisețt, pentru că se nu fiu silit a goli camera. Contez pe liniștea d­v., și astfeliu fiind se părăsim sala. (Aprobări furtunoase). D. Gambetta își părăseșce fotoliul și este urmat de cea mai mare parte din de­putații stângelor. Atunci dreapta se gră­­mădi cu totul în giurul d lui Baudry spre a împedeca ori­ce pătrundere până la den­sul. Ei stau aci cu brațele încrucișate pe când persoanele cele mai fricoase din pu­blic fugiră din tribune. Numai episcopul Freppel, care nu știa dacă ar fi mai ne­­merit să remână sau se fugă, alerga mereu când în întru, când afară. Deodată se dede ordinul, ca conform regulamentului se se go­lească toate galeriile, nu remeserâ de­cât Ziariștii. Dar unii deputați observând că, după regulament și Ziariștii trebuie se fie depărtați, d. Gambetta­i rugă pe Ziar­iștii prin chestori ca se părăsească și ei sala. Câți­va Ziariști clericali se opusera și fu ne­voie a’i depărta cu forța. In schimb li se promise să stea prin sălile învecinate sale­ de desbatere cu acei deputații, cari nu voiau să asiste la cele ce erau să se petreacă. Mai înainte de a se aplica cea din urmă măsură contra d. Baudry d’Asson se pre­­sentară înainte’i doi chestori cu doi ofițeri ai camerei și-l semară încă odată, a părăsi adunarea. El i respinse cu vorbe violente, se sculă în sus strigând și gesticulând, și luă o posițiune amenințătoare. Atunci d. Gambetta se retrase în sala sa, ușile fură pretutindeni închise și păzite de servitori. Șasezeci vânători sub ordi­nele colonelului Riul întrară în sala ședințe­lor, și după ce-și făcuseră loc printre de­putații dreptei, cari împresurară pe d. Bau­dry, îl apucară zece oameni, patru în față, patru la spate și doi de guler. D. Baudry se apără, se sinuci lovind în dreapta și stânga ca un turbat, își sfărîmă fotoliul, dar în cele din urmă fu dovedit și scos afară. O mare mulțime din partizanii săi îl ur­mară. El va sta trei zile la arest. Intre aceste domnia o mare ferbere printre deputați. Se formară grupuri, care așteptau cu spaimă resultatul. In fine se arată unul și strigă: S’a făcut. îndată pu­blicul, care aștepta prin coridoare, se reîn­toarse în tribune. La redeschiderea ședinței d. Levert strigă: Nu putem ședea jos, fotoliurile au fost murdărite de cișmele soldaților. D. Gambetta. — A d­v. este vina dacă s’au luat asemenea măsuri. De câte­ ori voiu fi nevoit, a lua nesce ast­fel de măsuri apoi fiți siguri că o voiu face-o. (Aprobări). D. Larochej­ubert. — Dar nu putem ședa în murdărie. D. Gambeta. — Constatați aceasta, dacă voiți, dar răspunzători sunt aceia, cari s’au pus în rebeliune contra regulamentului. (Aplause repetite). D. Leclerg (dreapta). — Este peste putință să lăsăm nediscutate nesce astfel cu de fapte. (în stânga strigăte sgomotoase de de­­­ saprobare). D. G­a­m­b­e­t­a (iritat) — Vă somez a ne lăsa să lucrăm. D. Leclerg (strigând). — Ni se inter­­zice de-a vorbi. D. Gambetta. — Se va face men­țiune despre aceasta în „Jurnal Oficial“. D. Colbert — Nu ne remâne alt­ceva de­cât să ne dăm dimisiunea în massă D. Gambetta— Sunteți liberi în­otă­­t rîrile d­v. dar votul universal vă va judeca ! (Aplause repetite și zgomotoase) Abia începu d. Louis Legrand se vor­bească și ducele de Larochefoucauld îl în­trerupe cu o turbare ne mai pomenită ce­rând cuvântul. D. Gambetta începe a deveni aspru, ducele striga într-un chip provocator. Fiți politicoși! d. Gambetta răspunde ironic, că tocmai în acest moment nu poate primi o lecțiune de politeță, și fiindcă ducele ră­spunde înfuriat în zgomotul Camerei, d. Gambetta Zise: Nu fiți așa aspri cu pasiu­nile d-lui duce. (Rîsete și strigăte). După aceasta începu desbaterea asupra votului de încredere pentru guvern. D. Le­­grand Zise» că este trebuință de-o desbatere întinsă, seara muncitoare nu iubesce crisele. Ordinea de Zi de al-lahtâ-eri a fost provo­cată de o neînțelegere. Trebue să înceteze ori­ce echivocitate. D. Gambetta întreabă apoi pe du­cele Larochefaucauld dacă voesce să vor­bească asupra ordinei Zilei în cestiunea de față, căci altfel nu poate să -i dea cuvântul. D. Larochefoucauld.— Aici nu este libertate ! D. Gambetta. — Aceasta nu mă atinge! D. Larochefoucaud. —Fiți mai politicoși. D. Gambetta.— N’am trebuință de secțiunile d­v. de urbanitate, și de altmin­­tieli nu cred, că am călcat vre­o­dată buna­­cuviință. D. Larochefoucauld.— Mugiți! D. Gambetta. — îmi pare rău, că nu pot satisface pe d. duce. Dar fiind­că nu vorbesce în cestiune, apoi dau cuvântul d-lui ministru-președinte. D. Ferry vorbesce cu o vorbire em­fatică și energică. El Zise: Țării nu-i place politica condusă. Declarațiunea ne-a fost dictată numai de dragostea pentru claritate. Ministeriul nu este o afacere de plă­cere, ci de grea răspundere. Țeara are prea multă trebuință de bogăție și de lucru spre a iubi desele tulburări. De asemenea nici Europei nu trebuie să -i dăm exemplul unor dese schimbări ministeriale. Sântem în ajunul alegerilor și trebuie să -i însuflăm țării încredere în Republică, spre ceea­ ce este trebuința de un cabinet stabil. Pentru aceasta este necesitate mai nainte de toate de omogenitate, în cabinet domnesc e acum o deplină înțelegere, în unire a întrat el în funcțiune, tot în unire îl va părăsi. Sântem deciși a împedica ori­ce călcare a legei, pre­cum și anarh­ia monarh­o-regalistă cât și cea revoluționară. Mai este un al treilea soiu de anarh­ie — cea parlamentară; aceasta for­mează greutatea. Camera este acuzată, că a făcut puțin; ea a omorît însă guvernamentul personal. D. Clemenceau.—Niciodată n’a fost el mai mare! D. Perri. — Ministrul voes c e să se urce pe Capitol! D. Gambetta ’1 chiama la ordine. D. Ferry continuă astfel: Dacă ne urcăm pe Capitol, apoi acesta e majori­tatea, a cărei înțelepciune a nimicit guver­namentul personal și clericalismul. Adver-

Next