Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-11-08 / nr. 132
526 TELEGRAFUL ROMAN, livrare pe terenul financiar se poate aștepta numai de la ameliorarea politicei generale și aceasta va fi cu putință numai prin conlucrarea unor concepțiuni și inițieri administrative și economice generale după un plan sistematic. Mijloacele curat financiare nu mai sunt de ajuns. Contribuțiunile directe nu se mai pot urca, căci sunt aproape nesuportabile. Dările cele nouă ce se proiectează, mai ales contribuțiunea de transport, vor ave resultate păgubitoare, pentru că, mărfurile noastre brute cer o transferare eftină și apoi însuși statul este întreprimietoriul principal pe acest teren, încât pentru vinderea bunurilor de stat, aceasta ar fi cu folos, dacă s’ar aduce în combinațiune cu o sistemă corespondetoare de colonisațiune și arendare, dar după cum ni se propune acum, ea va provoca o devaloare a valoarei proprietății de pământ, unica comoară a averei private unguresci. Chieltuelele cele mai mari sunt cele comune și anume cele pentru armată. După cum e situațiunea Europei astăzi, o reducere a acestor chieltueli nu se poate nici propune, dar este datorința guvernului, ca având in vedere sarcinele cele mari se’și pună toată influența pentru a paraliza aspirațiunile fantastice pe terenul politicei externe, folosind posițiunea noastră ca putere mare în interesul dreptății și pentru scutirea spiritului conciliant, încât pentru trebuințele interne, oratorul nu a înțeles politica de cruțare așa ca se se sisteze toate cheltuelile de investițiune. Aceasta ar fi o politică de stagnațiune și sleire, în trecut nu s’a ținut samă de forțele țarei și s’a făcut unele investițiuni, care numai într’un viitor depărtat pot fi corespunzătoare și folositoare. Aceasta se ne fie de învățătură ca la investițiunile de acum se nu ne orientăm după concepțiuni improvisate, ci după un plan și o sistema. Reducerea chieltuelilor pe terenul administrativ trebue realizată prin simplificarea aparatului de administrațiune și prin înfrânarea abuzurilor, ce se comit cu cheltuelele enorme. Oratorul primește și operațiunea de credit ce o recomandă bugetul fiind că nu există altă modalitate, dar trebue să i se deschidă națiunei perspectiva, că după atâtea sarcini enorme se va inaugura în toate ramurile vieții de stat o politică de regenerare, care dând națiunei tărie, tenacitate și elasticitate să-i arete calea, pe carea înaintând să poată ajunge la o stare de liniște și stabilitate. Dar în locul unei politice de regenerare ce vedem? Pe terenul administrațiunei o destrăbălare desperată. Vedem, că puținele și neroditoarele încercări de reforme câte s’au făcut, abia au prins rădăcini în viața națiunei și sânt cunoscute numai în direcțiunea că sânt împreunate cu sarcini și neplăceri nouă. (Așa este în stânga). Vedem la jurisdicțiuni stagnarea spiritului public și a activității autonome. (Așa este în centru și în stânga). Vedem că în orașe elementul cetățenesc cu pretensiunile și interesele sale administrative se desconsideră. (Așa e? în stânga). Vedem cozuri dese de defraudări, cari ce e drept sânt simptoamele sguduirei morale ce merge mână în mână cu pauperismul dar în mediat ele sânt consecvențele neglijenței și disordinei ce domnesce pe terenul administrațiunei. (Aplause vii în stânga), încât pentru justiție, am fi nemulțămitori, dacă nu am recunoasce că clasa judecătorilor dovedesce o activitate și o consciință de datorință foarte mare, dar nedeprinderea cu formele cele noue, starea neperfectă a instituțiunilor, mulțimea cea mare de legi deșteaptă în popor un simț neplăcut și straniu; de altă parte nu se poate ignora, că din lipsa de forțe lucrătoare destoinice justiția a rămas tare înapoi și o greoaie. Și pe terenul economiei naționale și al comunicațiunei se desvoaltă o activitate, dar această activitate este mai numai începutul unor planuri singuratice și fără legătură între sine decât în activarea cu plan a unor idei și întreprinderi mari. (Așa este în stânga). Vedem, că drumurile de comunicațiune și căile pe apă sânt neglese cu desevârșire în favorul drumurilor de fer, vedem, că forța de muncă publică se risipesce, vedem pe terenul naționaleconomice,că organisarea și promovarea profesiunilor se află necontenit în starea „de a fi studiate.“ (Ilaritate și aplause în stânga). Și pre lângă toate aceste vedem, că sub povara cumplitelor lovituri, cu cari sântem cercați de soarte, națiunea merge spre o serăcire rapidă, ale cărei simptome singuratice nu le voiu înșira, pentru că nu voiu să me pun pe terenul recriminațiunilor. Nu voiu să descriu stările cu culori prea posomorite, pentru că am credința și convicțiunea, că având noi datorința, de a arăta relele, nu ne este ertat a provoca descurăgiare în națiune, ci din contră toți sânt datori a înălța spiritul public și a deștepta credința în națiune, că nu’i este ertat a se jertfi pe sine și că nu trebue să dorească resturnarea instituțiunilor noastre sau alte esperimente fantastice. (Aplause vii în stânga). Dar ce atitudine observa guvernul fără cu această stare? După cum se vede anchetele sânt unicul seu și bolet. (Ilaritate în stânga). După o guvernare de cinci ani ministrul de interne convoacă o anchetă pentru a constata defectele administrațiunei interne. în ministeriul pentru economia națională vin anchete după anchete. Eu aprobez, că ministeriul se pune în atingere cu opiniunea publică și cere sfatul oamenilor de specialitate cu privire la unele detaluri — dar este treaba guvernului, a arăta direcțiunea, principiile, ideea (Aplause vii în stânga) încât pentru direcțiune și condițiunile inițiativei guvernul trebue să aibă o basă, pe care să poată construi ușor detalurile. Dar a face din cele mai însemnate cestiuni deschise obiect de desbatere teoretică projet contra, aceasta poate fi o tactică bună pentru a amâna cestiunea (Așa e în stânga), aceasta poate fi guvernului un mijloc potrivit pentru a se scoate din oarecari situațiuni neplăcute; eu însă sânt convins, că pe această cale nu vom pute realisa reforme sănătoase, practice. (Aplause vii în stânga). Nu voiu să Ze, că din partea guvernului nu vedem nici o idee de scăpare — eu nu sânt amicul mijloacelor secrete — dar nu vedem nici o tendință de reformă sau o idee in stil mare. (Așa e în stânga) (Va urma.) Scandal în Camera franceză. Ca o urmare la scenele petrecute în camera franceză în zuna de 9 Noemvre se pot considera următoarele scene petrecute în Ziua de 11 Noemvre: Baudry d’Asson fusese expuls din Cameră pentru 14 liIe și el promise, că nu va veni se ia parte la ședința în acest restimp. Cu toate aceste el veni în luna de 11 Noemvre și apăru deodată în cameră, pătrunzând prin biroul telegrafic, tocmai în momentul, când d. Louis Legrand se pregatia a interpela ministeriul, îndată se încinse în toată camera o mare ferbere. Se auuiră strigăte de: Regulamentul !“ D. Baudry d’Asson, care era foarte palid, se aședa la locul său și fu împresurat de regaliști și bonapartiști. Cornitele de Baudry este un bărbat cu o tărie de mijloc, foarte puternic și are o barbă lungă și neagră; el vorbește foarte tare și cu vioiciune și este foarte vesel. D. Gambetta ceresc să facă liniște. Cu o voce moderată dar foarte serioasă, el zise: Oricât ar dori camera se’și reînceapă lucrările ea nu poate să o facă în fața unei asemenea violări a regulamentului. De asemenea nu scia cum deputatul, cu toate ordinile date, a putut se pătrundă mai înainte de a fi fost esecutat regulamentul; totuși aceasta se va face acum, fiți siguri și fără emoțiune. (Aprobări). Invit pe d. Baudry d’Asson se părăsească camera și se îndeplinească prin aceasta voința adunărei. D. Gambetta. Vă somez încă o dată a ceda; sper că veți face aceasta în urma sfaturilor, ce vă dau amicii d-r. D. Baudry. — D. președinte... D. Gambetta. — O, nu.! Aici n’aveți dreptul să vorbiți, căci camera nu poate asculta decât pe unul din amicii săi. D. Baudry vorbesce iute și gesticulând cu vecinul seu d. Bourgevis, și apoi acesta se urcă la tribună. (Strigăte zgomotoase: Nu, nu!) D. Gambetta. — Rog camera a fi linișcită. Este în joc demnitatea camerei. Vorbiți. D. Burgevis. — Președintele a chiemat pe unul din amicii lui Baudry ca să se arete motivele pentru care colegul nostru refusă..., (întreruperi zgomotoase). D. Gambetta. — N’am chiemat pe nimeni: vorbiți despre împregiurare. D. Baudry. — Aveți dreptul se faceți aceasta. D. Bourgevis. — D. Baudry m’a însărcinat a ve spune, că ar considera mandatul seu ca redus dacă ar voi se părăsească această bancă. D. Gambetta. — Sunt două oare și un cuarț, ridic ședința. La done oare și jumătate vom reîncepe. Rog pe membrii parlamentului a-și părăsi fotoliurile. Publicul se binevoiască asta finisețt, pentru că se nu fiu silit a goli camera. Contez pe liniștea dv., și astfeliu fiind se părăsim sala. (Aprobări furtunoase). D. Gambetta își părăseșce fotoliul și este urmat de cea mai mare parte din deputații stângelor. Atunci dreapta se grămădi cu totul în giurul d lui Baudry spre a împedeca orice pătrundere până la densul. Ei stau aci cu brațele încrucișate pe când persoanele cele mai fricoase din public fugiră din tribune. Numai episcopul Freppel, care nu știa dacă ar fi mai nemerit să remână sau se fugă, alerga mereu când în întru, când afară. Deodată se dede ordinul, ca conform regulamentului se se golească toate galeriile, nu remeserâ decât Ziariștii. Dar unii deputați observând că, după regulament și Ziariștii trebuie se fie depărtați, d. Gambettai rugă pe Ziariștii prin chestori ca se părăsească și ei sala. Câțiva Ziariști clericali se opusera și fu nevoie a’i depărta cu forța. In schimb li se promise să stea prin sălile învecinate sale de desbatere cu acei deputații, cari nu voiau să asiste la cele ce erau să se petreacă. Mai înainte de a se aplica cea din urmă măsură contra d. Baudry d’Asson se presentară înainte’i doi chestori cu doi ofițeri ai camerei și-l semară încă odată, a părăsi adunarea. El i respinse cu vorbe violente, se sculă în sus strigând și gesticulând, și luă o posițiune amenințătoare. Atunci d. Gambetta se retrase în sala sa, ușile fură pretutindeni închise și păzite de servitori. Șasezeci vânători sub ordinele colonelului Riul întrară în sala ședințelor, și după ce-și făcuseră loc printre deputații dreptei, cari împresurară pe d. Baudry, îl apucară zece oameni, patru în față, patru la spate și doi de guler. D. Baudry se apără, se sinuci lovind în dreapta și stânga ca un turbat, își sfărîmă fotoliul, dar în cele din urmă fu dovedit și scos afară. O mare mulțime din partizanii săi îl urmară. El va sta trei zile la arest. Intre aceste domnia o mare ferbere printre deputați. Se formară grupuri, care așteptau cu spaimă resultatul. In fine se arată unul și strigă: S’a făcut. îndată publicul, care aștepta prin coridoare, se reîntoarse în tribune. La redeschiderea ședinței d. Levert strigă: Nu putem ședea jos, fotoliurile au fost murdărite de cișmele soldaților. D. Gambetta. — A dv. este vina dacă s’au luat asemenea măsuri. De câte ori voiu fi nevoit, a lua nesce astfel de măsuri apoi fiți siguri că o voiu face-o. (Aprobări). D. Larochejubert. — Dar nu putem ședa în murdărie. D. Gambeta. — Constatați aceasta, dacă voiți, dar răspunzători sunt aceia, cari s’au pus în rebeliune contra regulamentului. (Aplause repetite). D. Leclerg (dreapta). — Este peste putință să lăsăm nediscutate nesce astfel cu de fapte. (în stânga strigăte sgomotoase de de saprobare). D. Gambeta (iritat) — Vă somez a ne lăsa să lucrăm. D. Leclerg (strigând). — Ni se interzice de-a vorbi. D. Gambetta. — Se va face mențiune despre aceasta în „Jurnal Oficial“. D. Colbert — Nu ne remâne altceva decât să ne dăm dimisiunea în massă D. Gambetta— Sunteți liberi înotăt rîrile dv. dar votul universal vă va judeca ! (Aplause repetite și zgomotoase) Abia începu d. Louis Legrand se vorbească și ducele de Larochefoucauld îl întrerupe cu o turbare ne mai pomenită cerând cuvântul. D. Gambetta începe a deveni aspru, ducele striga într-un chip provocator. Fiți politicoși! d. Gambetta răspunde ironic, că tocmai în acest moment nu poate primi o lecțiune de politeță, și fiindcă ducele răspunde înfuriat în zgomotul Camerei, d. Gambetta Zise: Nu fiți așa aspri cu pasiunile d-lui duce. (Rîsete și strigăte). După aceasta începu desbaterea asupra votului de încredere pentru guvern. D. Legrand Zise» că este trebuință de-o desbatere întinsă, seara muncitoare nu iubesce crisele. Ordinea de Zi de al-lahtâ-eri a fost provocată de o neînțelegere. Trebue să înceteze orice echivocitate. D. Gambetta întreabă apoi pe ducele Larochefaucauld dacă voesce să vorbească asupra ordinei Zilei în cestiunea de față, căci altfel nu poate să -i dea cuvântul. D. Larochefoucauld.— Aici nu este libertate ! D. Gambetta. — Aceasta nu mă atinge! D. Larochefoucaud. —Fiți mai politicoși. D. Gambetta.— N’am trebuință de secțiunile dv. de urbanitate, și de altmintieli nu cred, că am călcat vreodată bunacuviință. D. Larochefoucauld.— Mugiți! D. Gambetta. — îmi pare rău, că nu pot satisface pe d. duce. Dar fiindcă nu vorbesce în cestiune, apoi dau cuvântul d-lui ministru-președinte. D. Ferry vorbesce cu o vorbire emfatică și energică. El Zise: Țării nu-i place politica condusă. Declarațiunea ne-a fost dictată numai de dragostea pentru claritate. Ministeriul nu este o afacere de plăcere, ci de grea răspundere. Țeara are prea multă trebuință de bogăție și de lucru spre a iubi desele tulburări. De asemenea nici Europei nu trebuie să -i dăm exemplul unor dese schimbări ministeriale. Sântem în ajunul alegerilor și trebuie să -i însuflăm țării încredere în Republică, spre ceea ce este trebuința de un cabinet stabil. Pentru aceasta este necesitate mai nainte de toate de omogenitate, în cabinet domnesc e acum o deplină înțelegere, în unire a întrat el în funcțiune, tot în unire îl va părăsi. Sântem deciși a împedica orice călcare a legei, precum și anarhia monarho-regalistă cât și cea revoluționară. Mai este un al treilea soiu de anarhie — cea parlamentară; aceasta formează greutatea. Camera este acuzată, că a făcut puțin; ea a omorît însă guvernamentul personal. D. Clemenceau.—Niciodată n’a fost el mai mare! D. Perri. — Ministrul voes c e să se urce pe Capitol! D. Gambetta ’1 chiama la ordine. D. Ferry continuă astfel: Dacă ne urcăm pe Capitol, apoi acesta e majoritatea, a cărei înțelepciune a nimicit guvernamentul personal și clericalismul. Adver-