Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-10-19 / nr. 122
Nr. 122. Sibiiu, Marti 1931 Octomvre 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 Iuni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole neflancate se refasă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 15 or. rândul on litere garmond — ți timbra de 30 or. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 18 Octomvre. Intre proiectele, care s’au dat delegațiunei unguresci pănă acum, se află și respunsul la unele resoluțiuni ale delegațiunei acesteia, votate încă în anul trecut. Resoluțiunei, care privește înființarea unei academii militare în Ungaria, i s’a dat din partea administrațiunei militare respunsul următor: „Lipsă de a se înființa o academie militară nu este nici acum nici în timpul cel mai de aproape. Cu toate aceste ministeriul comun de resboiu, satisfăcând dorinței delegațiunei a elaborat o programă, după care ar avea se înființa și organisa un astfel de institut. La proiectul acesta a trebuit să se ia în considerațiune punctul de vedere al științei, cum este el astăzi, tot așa și referințele pedagogice și sanitare. De mază la preliminarul de opese s-a luat o academie militară după formularul academiei de la Wiener-Neustadt. Statul efectiv ar fi 200 de elevi, reședința academiei în Budapesta, înființându-se academia trebue avut în vedere și o clădire nouă, care ar costa 1,828,330 fl. Avangiarea la început ar costa 318,800 fl., așa că acum ar trebui spre acest sfârșit 2,147,130 fl. înființânduse academia bugetul de resboiu ar trebui se se sporească cu 180,000 fl. pe an, în preliminariul acesta nu s’a socotit acultarea solului, pe care ar trebui se se clădească academia militară.“ Despre raportul dintre monarhia austro-ungară și principatul muntenegrean se scrie dela Cetinje lui „P. L.“ că principele muntenegrean călătoresce prin districtele, unde se află internați insurgenți fugiți și că călătoria aceasta este o demonstrațiune contra monarhiei austro- ungureșci. Scopul acestei călătorii demonstrative după „P. Lt.“ ar fi mai departe a a comunica căpeteniilor insurgenților intențiunile țarului și panslaviștilor ruși și la dorința espresă a țarului a le da voe se umble nesigniți pe teritoriul principatului, unde le place, și în sfârșit a le vesti că li se vor restitui armele, care li s’au luat, când au trecut preste fruntariile muntenegrene. „P. L1.“ spune mai încolo că principele a publicat în foaia sa un conspect despre spesele avute cu cordonul din timpul insurecțiunei în Brțegovina și cu cei internați, numai pentru ca să pună la disposițiunea diplomației ruse8ci material, din care se se poată vede numărul emigranților. Principele ceruse sumele atinse mai sus de la ministrul austro-ung. Kálnoky, dar după ce a primit răspuns negativ, s-a îndreptat cu cererea cătră țarul rusesc și acesta ia și dat banii ceruți din casa sa privată. Corespondentul exprimă temerea, că internații care vor trece în Brțegovina spre a înmulți numărul insurgenților. Din Francia vin soiri cari insuflă ginge. Clericali și socialiști se întrec în esploatarea credulității lucrătorilor. Guvernul republican se zice că a dat de urma izvorului simptoamelor de anarhie din zilele din urmă in diverse părți ale țerei. Guvernul pune la cale și o perchizițiune și judecare a celor culpabili încât a putut pune mâna pe dânșii. Dar soții lor liberi au amenințat prin epistole pe magistrați, și atât magistrații cât și jurii n’au mai voit să continue petractarea judecătorească. Se zice că Bonapartiștii declară că contează la o revoluțiune socială, care le va da ocasiune a salva de nou societatea, în Germania, la alegerile în dieta prusiană au învins conservativii. Semn că politica economică a lui Bismarck are mulți aderenți în popor. Comisiunea dunăreană se va întruni la ședințe filele cele mai de aproape. Barere a plecat de la Paris, ca să poată fi de față la deschiderea sesiunii. Din dieta Croației, în săptămâna trecută deputatul David Starosevici a dat prilegiu la o nouă ședință sgomotoasă. Scandalul ar fi luat dimensiuni mari, dacă vice-preșidentul dietei Hrvat nu ar fi retras din vreme cuvântul deputatului Starcsevici, care venise la ședință cu un convolut de cărți și scrisori, ca să dovedească cu ele cum guvernul a „trădat patria croată.“ Deputatul Miskatovici a dat espresiune convingerei, că scandalurile provocate de oposițiune în dietă nu fac terei onoare și de aceea doresce, să se aducă lege, prin care scandalurile în dietă să fie imposibile. Față cu discursul deputatului Forgenovics din altă ședință, Miskatovics susține că pentru Croația nu e nici o rușine, dacă Zsivkovics, capul de secțiune, în congresul sârbesc, a atras atențiunea alegătorilor, cu ocasiunea alegerei de patriarh, asupra unui Serb, care înaintea Sârbilor a avut mai puțină trecere ca înaintea guvernului unguresc. Miskatovics desvoaltă mai departe raportul Croației, cătră Ungaria, și licer că la 1527 dieta din Cetinje numai de aceea a ales rege pe Ferdinand, fiindcă acesta avea drept la coroana Ungariei. Pe lângă aceasta Petru Zrinsky, banul, marele bărbat al opozițiunei, a numit Ungaria scumpa sa patrie. Oare strămoșii noștri continuă Miskatovics și-au iubit mai puțin patria? Oare trădare de patrie este, când un popor oarecare, dacă nu poate exista el de sine, se raȘimă de altul mai puternic, pentru că în chipul acesta să se poată întări și să -și poată organisa afacerile sale interne ? Dacă nișuesce, ca consolidându-se materialicesce să devină un centru pentru popoarele surori de aceeași gintă? Din considerațiunile aceste recomandă primirea proiectului de lege. David Starosevici roagă dieta în numele minței sănătoase și în numele demnităței casei se fie ascultat. Aminteste apoi de una din broșurile lui Vancsina, în care numesc o bandă de lotri pe acei, ce doresc a fi în legătură cu Ungaria. „Vancsina — continuă Starosevici — v’au caracterisat bine! Numai pagubă că s’a amestecat și el în banda de lotri, în cele din urmă de aceasta nu mă mir. Pentru mine însă este ceva suprinzător, cum s’a putut întâmpla ca un bărbat cu contele Pejacsevics să se pună în fruntea unei astfel de bande de lotri și de miserabili (Zgomot mare. Din galerii se aud strigări: Să trăească.) Presidentul atrage atențiunea deputatului că trebue se se esprime mai cuviincios, căci altcum va fi silit a propune să i se retragă cuvântul. Starcsevici: Ceea ce lie e tipărit în broșură. Pentru ce n'ați confiscat broșura? După aceasta amintește de o conversațiune din broșura lui Macanec, după care Vancsina, când i s’a cerut bani pentru un redactor bolnav croat, a zis: „Crepare-ar!“ (La ordine La ordine!) Presidentul: Propun se se detragă deputatului Starcsevici cuvântul. Starcsevici continuă discursul său în zgomot, gesticulând cu manile (întors spre majoritate) Vedeți că Vanosina v’a caracterizat bine (Cătră president). Nici Dta nu ești mai bun decât ceilalți! Majoritatea primesc propunerea presidentului și lui Starcsevici i se detrage cuvântul. Schramm esprimă părerea sa de rea că oposițiunea provoacă scandaluri. Suspectarea cu reacțiunea, cu tradarea și cu alte de feliul acesta și au perdut tot prețul. Vojnovici, cu provocare la situațiunea nefericită a țărei, nu așteaptă nici un bine de la legea proiectată și nu o primesce. Desbaterea mai departe asupra proectului se amână pe altă ședință. FORȚA. O rugăciune'") — Novelă. — De Carmen Sylva. (Urmare.) Dar opiniunea publică nu se mulțămi cu atâta, ea nu voia să creadă vreo minune, ci căută să ispitească ce s’a întâmplat. Sfântul scaun judecătoresc a arestat pe Barbara, și în închisorile suzerane a supus-o la torturi, rupând varga peste ea. Ea nu putu să probeze, că n’a pregătit vrajuri, beuturi fermecătoare și altele de aceste, cari puteau să fie folositoare, dar și stricäcioase; nu putu se probeze, că în timpul din urmă nimenea n’a dat de acele; numai aceea nu scia: cui? Fu condamnată la rug și numai pentru aceea nu se esecuta sentența, căci se speră că prin tortura va da deslușiri. *) Câțiva oameni șopteau și despre bunica Berthaldei, despre care se scia că voia să aibă pe Tassilo pentru nepoata sa. Dar dânsa era bogată și cu autoritate și nimene, nu cutează să-și pună mâna pe ea. Berthalda a fost în timpul din urmă atât de veselă, și în aceste zile purta un doliu atât de adânc, încât fu cruțată de orice bănuială. Mama Edithei nu era în stare să dea un răspuns cum se cade; ea părea cu totul smintită. Raoul îndeplini iubitei sale moarte servițiile din urmă; el nu se despărți de lângă ea, pănă ce țărina se a ridica pe mormântul ei. Atunci se culcă îmbrăcat în patul său, atât de obosit încât nu se putea nici mișca. Un fel de amorțeală mută cuprinse trupul lui apăsându-i și sufletul. Suferințele vremii din urmă păreau retrase la o depărtare nemăsurată. Gândia că dânsul este un grăuncior de pulvere într-un cerc mic, care se lărgesc, devenind o arenă nemărginită, mai apoi se micesce cu încetul, spre a se lărgi și mai mult, și cară și cară, pănă în infinit, pănă când în urmă dânsul adormi. Părea că a murit atât de liniștit zăcea acolo, cu ochii căzuți in lăuntru, cu tâmplele și fața ca de om bătrân. Resufla atât de lin, parcă voia se încete , nu-și redica mâna secată de pe inimă. Nici atunci nu se deștepta, când noaptea adâncă ușa i se deschise încet și intra o figură învelită, închinând ușa după sine cu luare aminte. Aceea puse pe pământ o lampă mică; lumina acesteia fugi pe pământ pănă la pat. Atunci figura se apropia de pat desvălindu-se. Dar când zări pe Raoul scoase un strigăt: — Și tu ești mort! Apoi căzu în genunchi înaintea lui și acoperi cu sărutări mânilor aninate în jos. El își deschise ochii și câteva secunde o privi cu ochi frișați fără de a o recunoasce. In sfârșit el se trezi. — Berthaldo ! Tu aici ? Noaptea ? Ca un spirit fără liniște! Nu venii la frate-meu, — răspunse ea cu glas adânc, care părea a veni dintr’un mormânt, — ci la preotul căci vreau se me mărturisesc: fața Raoul se redica pe dunga patului lui obosită trăda o așteptare plină de spaimă. Berthalda își puse mânile încleștate pe genunchii fratelui său și-și lăsă capul înclinat pe mâni mai multe minute. Nu se putea auzi altceva decât respirarea lor. Raoul privi spre cruce, parcă voia să caute acolo puterea spre a suporta cele ce avea se află și-și puse mâna pe perul creț al surorei sale. Într’aceste el gândi la acel păr, care-l atinse încă în aceasta dimineață și care acuma zăcea sub pământ, — dar nu tot! Nu căci o buclă se afla pe peptul lui, spre a se îngropa numai deodată cu el. Atunci Berthalda își înălță capul. — Trebue se fie! — începu ea. De aicei ce-am făcut, nu m’ai atinge, atuncia m’ai respinge ca pe o fioară veninoasă. *) „Familia.“