Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-10-19 / nr. 122

Nr. 122. Sibiiu, Marti 19­31 Octomvre 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABO­NAMENTUL Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 Iuni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole neflancate se refasă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 15 or. rândul on litere garmond — ți timbra de 30 or. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 18 Octomvre. Intre proiectele, care s’au dat de­­legațiunei unguresci pănă acum, se află și respunsul la unele resoluțiuni ale delegațiunei acesteia, votate încă în anul trecut. Resoluțiunei, care pri­­vește înființarea unei academii mili­tare în Ungaria, i s’a dat din partea administrațiunei militare respunsul ur­mător: „Lipsă de a se înființa o acade­mie militară nu este nici acum nici în timpul cel mai de aproape. Cu toate aceste ministeriul comun de res­­boiu, satisfăcând dorinței delegațiunei a elaborat o programă, după care ar ave­a se înființa și organisa un astfel de institut. La proiectul acesta a trebuit să se ia în considerațiune punctul de vedere al științei, cum este el astăzi, tot așa și referințele pedagogice și sanitare. De mază la preliminarul de opese s-a luat o academie militară după formularul academiei de la Wie­ner-Neustadt. Statul efectiv ar fi 200 de elevi, reședința academiei în Bu­dapesta, înființându-se academia tre­­bue avut în vedere și o clădire nouă, care ar costa 1,828,330 fl. Avangia­­rea la început ar costa 318,800 fl., așa că acum ar trebui spre acest sfârșit 2,147,130 fl. înființându­se aca­demia bugetul de resboiu ar trebui se se sporească cu 180,000 fl. pe an, în preliminariul acesta nu s’a socotit acultarea solului, pe care ar trebui se se clădească academia militară.“ Despre raportul dintre monarh­ia au­stro-u­ngară și principatul mun­tenegrean se scrie dela Cetin­je lui „P. L.“ că principele muntenegrean călătoresce prin districtele, unde se află internați insurgenți fugiți și că călă­toria aceasta este o demonstrațiune contra monarh­iei austro- ungureșci. Scopul acestei călătorii demonstrative după „P. Lt.“ ar fi mai departe a a comunica căpeteniilor insurgenților intențiunile țarului și panslaviștilor ruși și la dorința espresă a țarului a­­ le da voe se umble nesigniți pe teri­toriul principatului, unde le place, și în sfârșit a le vesti că li se vor re­stitui armele, care li s’au luat, când au trecut preste fruntariile muntene­­grene. „P. L1.“ spune mai încolo că prin­cipele a publicat în foaia sa un conspect despre spesele avute cu cordonul din timpul insurecțiunei în Brțegovina și cu cei internați, numai pentru ca să pună la disposițiunea diploma­ției ruse8ci material, din care se se poată vede numărul emigranților. Prin­cipele ceruse sumele atinse mai sus de la ministrul austro-ung. Kálnoky, dar după ce a primit răspuns negativ, s-a îndreptat cu cererea cătră țarul rusesc și acesta ia și dat banii ceruți din ca­sa sa privată. Corespondentul exprimă temerea, că internații care vor trece în Brțegovina spre a în­mulți numărul insurgenților. Din Francia vin soiri cari in­suflă ginge. Clericali și socialiști se întrec în esploatarea credulității lu­crătorilor. Guvernul republican se­­ zice că a dat de urma izvorului simp­­toamelor de anarh­ie din zilele din urmă in diverse părți a­le țerei. Gu­vernul pune la cale și o perchizițiune și judecare a celor culpabili încât a putut pune mâna pe dânșii. Dar so­ții lor liberi au amenințat prin epis­tole pe magistrați, și atât magistrații cât și jurii n’au mai voit să continue pe­­tractarea judecătorească. Se­­ zice că Bonapartiștii declară că con­tează la o revoluțiune socială, care le va da ocasiune a salva de nou societatea, în Germania, la alegerile în dieta prusiană au învins conservativii.­­ Semn că politica economică a lui Bismarck are mulți aderenți în popor. Comisiunea dunăreană se va întruni la ședințe filele cele mai de aproape. Barere a plecat de la Pa­ris, ca să poată fi de față la deschi­derea sesiunii. Din dieta Croației, în săptămâna trecută deputatul David Starosevici a dat prilegiu la o nouă ședință sgomotoasă. Scan­dalul ar fi luat dimensiuni mari, dacă vice-preșidentul dietei Hrvat nu ar fi retras din vreme cuvântul deputa­tului Starcsevici, care venise la ședință cu un convolut de cărți și scrisori, ca să dovedească cu ele cum guver­nul a „trădat patria croată.“ Deputatul Miskatovici a dat espresiune convingerei, că scandalurile provocate de oposițiune în dietă nu fac terei onoare și de aceea doresce, să se aducă lege, prin care scandalu­rile în dietă să fie imposibile. Față cu discursul deputatului Forgenovics din altă ședință, Miskatovics susține că pentru Croația nu e nici o rușine, dacă Zsivkovics, capul de secțiune, în congresul sârbesc, a atras atenți­unea alegătorilor, cu ocasiunea alege­­rei de patriarh­, asupra unui Serb, care înaintea Sârbilor a avut mai pu­țină trecere ca înaintea guvernului unguresc. Miskatovics desvoaltă mai departe raportul Croației, cătră Ungaria, și­­ lice­r că la 1527 dieta din Cetinje numai de aceea a ales rege pe Ferdinand, fiindcă acesta avea drept la coroana Unga­riei. Pe lângă aceasta Petru Zrinsky, banul, marele bărbat al opozițiunei, a numit Ungaria scumpa sa patrie. Oare strămoșii noștri continuă Miskatovics și-au iubit mai puțin patria? Oare trădare de patrie este, când un po­por oare­care, dacă nu poate exista el de sine, se raȘimă de altul mai pu­ternic, pentru că în chipul acesta să se poată întări și să -și poată organisa afacerile sale interne ? Dacă nișuesce, ca consolidându-se materialicesce să devină un centru pentru popoarele surori de aceeași gintă? Din conside­­rațiunile aceste recomandă primirea proiectului de lege. David Starosevici roagă di­eta în numele minței sănătoase și în numele demnităței casei se fie ascul­tat. Aminteste apoi de una din broșu­rile lui Vancsina, în care numesc o bandă de lotri pe acei, ce doresc a fi în legătură cu Ungaria. „Vancsina — continuă Starosevici — v’au caracteri­­sat bine! Numai pagubă că s’a ames­tecat și el în banda de lotri, în cele din urmă de aceasta nu mă mir. Pen­tru mine însă este ceva suprin­zător, cum s’a putut întâmpla ca un băr­bat cu contele Pejacsevics să se pună în fruntea unei astfel de bande de lotri și de miserabili (Zgomot mare. Din galerii se aud strigări: Să tră­­ească.) Presidentul atrage atențiunea deputatului că trebue se se esprime mai cuviincios, căci altcum va fi silit a propune să i se retragă cuvântul. Starcsevici: Ceea ce­­ lie e tipărit în broșură. Pentru ce n'ați confiscat broșura? După aceasta amintește de o conversațiune din broșura lui Maca­­nec, după care Vancsina, când i s’a cerut bani pentru un redactor bolnav croat, a zis: „Crepare-ar!“ (La ordine La ordine!) Presidentul: Propun se se detragă deputatului Starcsevici cu­vântul. Starcsevici continuă discur­sul său în zgomot, gesticulând cu ma­nile (întors spre majoritate) Vedeți că Vanosina v’a caracterizat bine (Că­tră president). Nici Dta nu ești mai bun decât ceilalți! Majoritatea primesc­ propunerea presidentului și lui Starcsevici i se detrage cuvântul. Schramm esprimă părerea sa de rea că oposițiunea provoacă scan­daluri. Suspectarea cu reacțiunea, cu tradarea și cu alte de feliul acesta și au perdut tot prețul. Vojnovici, cu provocare la si­­tuațiunea nefericită a țărei, nu așteaptă nici un bine de la legea proiectată și nu o primesce. Desbaterea mai departe asupra proectului se amână pe altă ședință. FORȚA. O rugăciune'") — Novelă. — De Carmen Sylva. (Urmare.) Dar opiniunea publică nu se mul­­țămi cu atâta, ea nu voia să creadă vre­o minune, ci căută să ispitească ce s’a întâmplat. Sfântul scaun judecătoresc a are­stat pe Barbara, și în închisorile su­­zerane a supus-o la torturi, rupând varga peste ea. Ea nu putu să pro­beze, că n’a pregătit vrajuri, beu­­turi fermecătoare și altele de aceste, cari puteau să fie folositoare, dar și stricäcioase; nu putu se probeze, că în timpul din urmă nimenea n’a dat de acele; numai aceea nu scia: cui? Fu condamnată la rug și numai pen­tru aceea nu se esecuta sentența, căci se speră că prin tortura va da deslușiri. *) Câți­va oameni șopteau și despre bunica Berthaldei, despre care se scia că voia să aibă pe Tassilo pentru ne­poata sa. Dar dânsa era bogată și cu autoritate și nimene, nu cutează să-și pună mâna pe ea. Berthalda a fost în timpul din urmă atât de veselă, și în aceste­­ zile purta un doliu atât de adânc, încât fu cruțată de ori­ce bănuială. Mama Edithei nu era în stare să dea un răspuns cum se cade; ea pă­rea cu totul smintită. Raoul îndeplini iubitei sale moarte servițiile din urmă; el nu se despărți de lângă ea, pănă ce țărina se a ridica pe mormântul ei. Atunci se culcă îm­brăcat în patul său, atât de obosit în­cât nu se putea nici mișca. Un fel de amorțeală mută cuprinse trupul lui apăsându-i și sufletul. Suferințele vremii din urmă­­ pă­reau retrase la o depărtare nemăsu­rată. Gândia că dânsul este un gră­­uncior de pulvere într-un cerc mic, care se lărgesc, devenind o arenă ne­mărginită, mai apoi se micesce cu în­cetul, spre a se lărgi și mai mult, și cară și cară, pănă în infinit, pănă când în urmă dânsul adormi. Părea că a murit atât de liniștit zăcea acolo, cu ochii căzuți in lăuntru, cu tâmplele și fața ca de om bătrân. Resufla atât de lin, parcă voia se încete , nu-și re­­dica mâna secată de pe inimă. Nici atunci nu se deștepta, când noaptea adâncă ușa i se deschise în­cet și intra o figură învelită, închinând ușa după sine cu luare aminte. Aceea puse pe pământ o lampă mică; lumina acesteia fugi pe pământ pănă la pat. Atunci figura se apropia de pat desvălindu-se. Dar când zări pe Raoul scoase un strigăt: — Și tu ești mort! Apoi căzu în genunchi înaintea lui și acoperi cu sărutări mânilor ani­nate în jos. El își deschise ochii și câteva se­cunde o privi cu ochi frișați fără de a o recunoasce. In sfârșit el se trezi. — Berthaldo ! Tu aici ? Noaptea ? Ca un spirit fără liniște! Nu venii la frate-meu, — răspunse ea cu glas adânc, care părea a veni dintr’un mormânt, — ci la preotul căci vreau se me mărturisesc: fața Raoul se redica pe dunga patului­ lui obosită trăda o așteptare plină de spaimă. Berthalda își puse mânile încle­ștate pe genunchii fratelui său și-­și lăsă capul înclinat pe mâni mai multe minute. Nu se putea au­zi alt­ceva decât respirarea lor. Raoul privi spre cruce, parcă voia să caute acolo puterea spre a suporta cele ce avea se af­lă și-­și puse mâna pe perul creț al surorei sale. Într’aceste el gândi la acel păr, care-l atinse încă în aceasta dimineață și care acuma zăcea sub pământ, — dar nu tot! Nu căci o buclă se afla pe pep­­tul lui, spre a se îngropa numai de­odată cu el. Atunci Berthalda își înălță capul. — Trebue se fie! — începu ea. De ai­cei ce-am făcut, nu m’ai atinge, atuncia m’ai respinge ca pe o fioară veninoasă. *) „Familia.“

Next