Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)
1883-10-18 / nr. 121
Nr. 121 Pentru Sibiu pe an 7 0., 6 Inni 3 0. 60 er., 3 Inni 10. 76 er. Pentru monarhia pe an 8 0., 6 Inni 4 0., 3 Inni 20 Pentru străinătate pe an 12 0., 6 Inni 6 0., 3 Inni 30. Sibiiu, Marți 18/30 Octomvre 1883. AdMlo latradunea tipografiei arohidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refasă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la INSESTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 or. rândul an litere țarmond — ți timbra de 30 ar. pentru focare publicare. Nr. 409 Preș. Cuvânt archi pastoral cătră onorabilul și iubitul cler al archdiecesei transilvane. Când mai înainte cu patru ani și câteva luni vărsările de apă cumplite prefăcură Seghedinul, primul oraș al Ungariei de jos, în ruine. Maiestatea Sa preagrațiosul nostru rege domnitoriu, adânc mișcat la vederea nenorocirilor acestei catastrofe, a pronunciat asupra orașului ruinat cuvintele memorabile de mângăere și încuragiare, că „va fi mai frumos de cum a fost.“ Și în adevăr, filantropia pusă numaidecât in lucrare la exemplul prea bunului nostru monarh nu numai în patria, ci și în străinătate, zelul și încordările civilor nenorociți, dar mai ales speciala îngrijire părintească a Maiestății Sale, făcuta prin minune, ca în al cincilea an dela catastrofa suferită, Szegedinul se se presinte lumei reconstruit mai frumos de cum era mai ’nainte, ba chiar grandios, avantat la locul prim după capitala țerii. Resultatul acesta măreț al unei interesări generale s’a serbat la 14 și următoarele file ale lui Octobre a. c. stilul nou în orașul reconstruit Szegedin, unde Maiestatea Sa preagrațiosul nostru rege a venit în aceeași ji pentru a vede în totalitate și în părțile sale mai notabile noul oraș, și unde la vederea celor văzute s’a împlut de bucurie vima părintescă a monarhului, sorgintele unei puteri aprópe magice, carea între alte opere mărețe a creat și Szegedinul de astăzi. Biserica nostră ortodocsă română din Ungaria și Transilvania, care apare înaintea tuturor altora, anume încă la 6 Martiu calend. nou 1879 și de atunci continuativ în mai multe rânduri a venit cu obulii săi întru ajutorarea celor nenorociți prin catastrofa de la Szegedin, — n’a putut fi indiferentă nici în zilele de bucurie ale acestui oraș. O deputațiune metropolitană de 16 membri, compusă din clerul celor trei eparhii ale nóstre, s’a presentat în rândul altor biserici și corporațiuni din diferite ținuturi ale patriei la serbările din Szegedin, de o parte pentru a participă în bucuria generală, oi de altă parte pentru a ave o pasiune de a manifestă de nou omagiile, credința și alipirea bisericii nóstre cătră prea înaltul tron și de a imploră și pentru acesta biserică mult cercată grația părintescă a Maiestatei Sale. Cuvintele de tot omagiali, care eu ca conducătorul deputațiunei noastre le-am adresat la acea ocasiune Maiestatei Sale pregrațiosului nostru monarh în limba oficială a statului, dară cu o încheere în limba nostră națională, sunt în traducere genuină următorele: „Maiestatea Vostră cesareă și regio apostolică, prea grațiose Domne! — Fie-care circ credincios al statului ungar, fie-care supus fidel al Maiestatei Vóstre privesce totdeauna cu consciință fericitare și cu un simț de graditudine înrădăcinat în inimă, parintesca îngrijire a Maiestatei Vóstre pentru bunăstarea și prosperarea țetei, carea îngrijire se manifestă pretutindenea în fapte mărețe. Astfel de faptă măreță de principe glorifică în special astăzi o parte mare din elita țerii, când aceasta din ținuturi mai de aproape și mai depărtate vine a se grupa în giurul Maiestatei Vostre, a iubitului nostru rege, în această capitală a Ungariei de jos, precarea după grele catastrofe elementari în linia primă părintesca îngrijire a Maiestatei Vóstre o mântui de perire nu numai, ci într'un restimp relativ foarte scurt o ridică acolo, încât acum acest oraș este un decor eminent, o mândrie alesă a țerei. Biserica greco orientală română din patriă, înce și în celea mai critice timpuri pururea credinciosă prea'naltului tron al Maiestatei Vostre și representată prin noi aida înaintea prea grațiosei fețe a Maiestatei Vostre, participă sincer în bucuria generală, ce o produce în inimile patriotice terminarea cu succes a unei opere grandiose regnicolari și aceea ce noi vedem și esprimăm aicia ne întăresce și mai mult speranța, că biserica noastră carea sub adversările seculilor trecuți fu împilată, aprópe surupată, aprópe prefăcută în ruine, prin conlucrarea fiilor sei temetori de Dumnezeu, iubitori de pace și de ordine, dar mai mult prin ingrijirea părintescă a Maiestatei Vostre, carea de opotrivă fericesce tóte poporele credinciose, se va ridica din ruine întocmai ca Szegettül, și va fi un decor pate chiar o mândrie pentru țeara, ale căreia interese le servesce. Petrunși de astfel de simțeminte și de astfel de speranță, venim cu cel mai profund respect de supuși înaintea Maiestatei Vóstre a pregrațiosului nostru Domn rugându-ne, se Ve îndurați prea grațios a primi și la aceasta ocasiune omagiul preaumilit al biserici greco- orientale române din Ungaria și Transilvania, credința neclătită și alipirea ei cătră prea'naltul tron al Maiestatei Vóstre, cărora prin aceasta, deși numai în cuvinte debile, ne luăm voia a le da sinceră espresiune și se ne îndurați a ține și în viitoriu biserica noastră în părintesca grațiă fericitóre a Maiestatei Vóstre, pre acea biserică, carea în rugăciunile ei de toate filele se roagă atotputernicului Dumnezeu pentru statornica bunăstare a Maiestatei Vóstre și a întregei case domnitoare și pentru fericirea poparelor ei. — Maiestatea Sa cesareă și regio-apostolică, augustul nostru monarh vivat! se trăiască vivat!“ La acestea Maiestatea Sa s’a îndurat prea grațios a respunde deputațiunei noastre următoarele: „Dovada cea mai frumoasă despre alipirea și credința omagială a Domniilor Vóstre o voiu afla în acea, că veți îndemna în spiritul intențiunilor mele părintesci pre credințioșii concrediați grijei Domniilor Vostre, nu numai la alipirea credințiosă cătră religiunea și naționalitatea lor, ci și la curata iubire de patriă și la respectul cătră legi, și daca în această direcțiune nu numai veți validiza tot fondul influinței Domniilor Vostre, ci și înșine veți premerge cu exemplu bun. Le fiți convinși, că pe acest teren activitatea Domniilor Voastre va fi însoțită de deplina mea recunoscință.“ Cu omagială supunere și cu simțeminte de ale loialității nealterabile au ascultat toți membrii deputațiunei noastre pănă în capăt acest răspuns regesc, care ne asigură propensiunile părintesci ale Maiestatei Sale, și fiecare membru al deputațiunei și-a imprimat adânc la inimă singuraticele cuvinte ale răspunsului preaînalt, punându-le în legătură strânsă cu acea consciință a noastră comună: că clerul superior și inferior al provinciei nóstre metropolitane precum pănă acum între ori ce împregiurări a nutrit și propagat totdeuna nu numai neclătita credință cătră tron și dinastiă, ci și cea mai curată iubire de patriă și respectul cătră legi, chiar așa nu numai poate, ci este și gata totdeauna a ține concurență cu tote alte biserici și naționalități, în ce privesce virtuțile cetățenesci și datorințele cătră tron și patrie. Dacă totuși cuvintele purcese din inima cea mai grațioasă a monarhului respiră în oarecare privință sfaturi și admonițiuni, acestea se pot referi mai ales la acelea aparițiuni, cari în timpii mai recenți s’au putut observă în acțiunile unor particulari, cari pe terenul publicității a luat direcțiuni greșite, și prin acesta și preste tot prin lipsa lor de tact și moderațiune nu numai au jignit activitatea românilor mai moderați îndreptată spre apărarea intereselor nóstre naționali și bisericesci pe căi constituționali , ci totodată au aruncat și un fel de umbră preste loialitatea și patriotismul românilor în general. Când dar voiesc să fie prin aceasta bine informat onorabilul și iubitul cler al nostru despre însemnătatea celor petrecute din partea bisericii nóstre la serbările din Szegedin, un pociu se nu-mi ridic de nou cuvântul meu archipăstoral pentru a sfătui și îndemnă pre același onorabil și iubit elor, ca în ce privesce activa conlucrare la apărarea in FORȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțuzesce du E. B.) (Urmare). Oaspeții din castelul nou, numai erau așa numeroși, ca în primele zile ale crăciunului. Mai multe mame își duseră fetele, vedând că baronul Olaus nu le bagă în seamă. Diplomații ambelor secte, cari aveau cu dânsul relații de interes și moștenitorii presumtivi, ce baronul îi numea, în glumă moștenitorii săi presumțioși, nu perdută curagiul, pe lângă toată tristeța, ce se respândea în jurul seu. Contesa Elveda deveni nerăbdătoare, fiindcă nu putea înainta în nici o afacere cu misterioasa sa gazdă, dar ea se descarca, stabilind empiriul frumsețelor sale asupra ambasadorului rusesc. Cât pentru damele în vârstă ele își petreceau diminețile și după amende, făcând și primind visite în apartamentele respective cu multe ceremonii și solemnități. Ele își petreceau tot cu aceleși lucruri: de timpul cel frumos de iarne, de minunata ospitalitate a stăpânului castelului, de marele seu spirit ceva malițios, de indisposițiile sale, ce le suporta cu așa mare curagiu, încât nu tulbura plăcerile oaspeților săi, și povestind așa ele suprimau călcări homerice. Apoi vorbeau de politică și se disputau cu înverșunare, ceea ce nu împedeca de a vorbi de religiune pe o manieră pioasă. Mai totdeuna ele spuneau persoanelor, ce tocmai veneau toate relele despre aceia ce tocmai plecaseră. Unicele spirite, ce se puteau lupta cu succes în contra frigului acestei atmosfere morale, erau vre-o două șzeci de tineri din ambele secte, cari cu sau fără scirea familielor lor, începuseră între sine legături amoroase mai mult sau mai puțin delicate; ei erau în reuniunile lor libere mai toată ziua păzitorii sau confidenții lor însuși. Cu buna aceasta junime să însoțiră unele persoane mai în vârstă, însă binevoitoare și de caracter vesel, guvernantele cum era domnișoara Putin, familia parohului, un grup cinstit și considerat în toate reuniunile de la țeară, nesce nobili bătrâni de la țeară, fără pretenții și fără intrigi, tinerul medic al baronului, când putea scăpa din ghiațele tiranicului și vicleanului, seu pacient, în sfârșit vestitul Stangstadius, când, îl puteau prinde și reține prin hățuiri sub formă de complimente hiperbolice, a căror sinceritate nu o bănuia nici când, nici chiar când se adresau cătră frumsețele persoanei sale. Gustarea aftomwardului fu dar tot așa de veselă ca și între alte slile, cu toate că geologul nu era de față și lumea cea tineră, precum ficeau matroanele nu observau fețele îngrigiate și agitate a servitorilor, cari nu era așa liniștiți de indisposiția stăpânului lor, precum voiau să apară înaintea acelora dintre ei, cari se îngrijeau de spionarea celorlalți. După aftomvard tinerimea declară că a audit destul de vitejiile vânătorilor, și Martina făcu propunerea se și petreacă iarăși cu jocul, ce avu atâta succes în seara premergătoare Jocul acesta consta în a se ascunde și a se căuta unii pe alții într’o partee a încăperilor castelului. Instinctiv, ei se fereau de cutare pavilon reservat apartamentelor despărțite ale stăpânului, și poate, fără ca se arate ceva, ei nu erau mânioși a ave protectul de a respecta odihna sa, depărtându-se și de apartamentele de ceremonie, ocupate de rudeniile lor, în lungile galerii întunecoase și puțin umblate, ce împregiurrau edificiile din afară și ce aveau diverse comunicațiuni cu etajele inferioare, destinate diferitelor , trebuințe casnice, pivnițe, localități de spălat etc. , aveau trecere liberă a se căuta și multe unghiuri ascunde. Grupurile, ce aveau să se caute unele pe altele fură trase după rând la soarte . Margareta ureÉe cu Martina și cu locotenentul, logodnicul ei.