Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-10-18 / nr. 121

Nr. 121 Pentru Sibiu­ pe an 7 0., 6 Inni 3 0. 60 er., 3 Inni 1­0. 76 er. Pentru monarh­ia pe an 8 0., 6 Inni 4 0., 3 Inni 2­0 Pentru străinătate pe an 12 0., 6 Inni 6 0., 3 Inni 30. Sibiiu, Marți 18/30 Octomvre 1883. AdMlo latrad­unea tipografiei arohidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refasă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABO­NAMENTUL Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la INSESTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 or. rândul an litere țarmond — ți timbra de 30 ar. pentru fo­care publicare. Nr. 409 Preș. Cuvânt archi pastoral cătră onorabilul și iubitul cler al archdie­­cesei transilvane. Când mai înainte cu patru ani și câteva luni vărsările de apă cumplite prefăcură Seghedinul, primul oraș al Ungariei de jos, în ruine. Maiesta­tea Sa preagrațiosul nostru rege domnitoriu, adânc mișcat la vederea nenorocirilor acestei catastrofe, a pronunciat asupra orașului ruinat cuvintele me­morabile de mângăere și încuragiare, că „va fi mai frumos de cum a fost.“ Și în adevăr, filantropia pusă numai­decât in lucrare la exemplul prea bunului nostru monarh­ nu numai în patria, ci și în străinătate, zelul și încordările civilor nenorociți, dar mai ales speciala îngrijire părintească a Maiestății Sale, făcu­ta prin minune, ca în al cincilea an dela catastrofa suferită, Szegedinul se se presinte lumei reconstruit mai fru­mos de cum era mai ’nainte, ba chiar grandios, avantat la locul prim după capitala țerii. Resultatul acesta măreț al unei interesări ge­nerale s’a serbat la 14 și următoarele­­ file ale lui Octobre a. c. stilul nou în orașul reconstruit Sze­gedin, unde Maiestatea Sa preagrațiosul nostru rege a venit în aceeași­­ ji pentru a vede în totalitate și în părțile sale mai notabile noul oraș, și unde la vederea celor văzute s’a împlut de bucurie vi­ma părintescă a monarh­ului, sorgintele unei puteri aprópe magice, carea între alte opere mărețe a creat și Szegedinul de astăzi. Biserica nostră ortodocsă română din Ungaria și Transilvania, care a­pare înaintea tuturor altora, anume încă la 6 Martiu calend. nou 1879 și de atunci continuativ în mai multe rânduri a venit cu obulii săi întru ajutorarea celor nenorociți prin ca­tastrofa de la Szegedin, — n’a putut fi indiferentă nici în zilele de bucurie ale acestui oraș. O depu­­tațiune metropolitană de 16 membri, compusă din clerul celor trei eparh­ii ale nóstre, s’a presentat în rân­dul altor biserici și corporațiuni din diferite ținuturi ale patriei la serbările din Szegedin, de o parte pentru a participă în bucuria generală, oi de altă parte pen­tru a ave o pasiune de a manifestă de nou omagiile, credința și alipirea bisericii nóstre cătră prea înal­tul tron și de a imploră și pentru acesta biserică mult cercată grația părintescă a Maiestatei Sale. Cuvintele de tot omagiali, care eu ca conducă­torul deputațiunei noastre le-am adresat la acea oca­­siune Maiestatei Sale pregrațiosului nostru monarh­­­ în limba oficială a statului, dară cu o încheere în limba nostră națională, sunt în traducere genuină următorele: „Maiestatea Vostră cesareă și regio apo­stolică, prea grațiose Domne! — Fie-care circ credin­cios al statului ungar, fie-care supus fidel al Maiestatei Vóstre privesce totdeauna cu consciință fericitare și cu un simț de graditudine înrădăcinat în inimă, parintesca îngrijire a Maiestatei Vóstre pentru bunăstarea și pro­­sperarea țetei, carea îngrijire se manifestă pretutinde­­nea în fapte mărețe. Astfel de faptă măreță de principe glorifică în spe­cial astăzi o parte mare din elita țerii, când aceasta din ținuturi mai de aproape și mai depărtate vine a se grupa în giurul Maiestatei Vostre, a iubitului nostru rege, în această capitală a Ungariei de jos, pre­carea după grele catastrofe elementari în linia primă părin­­tesca îngrijire a Maiestatei Vóstre o mântui de perire nu numai, ci într'un restimp relativ foarte scurt o ridică acolo, încât acum acest oraș este un decor eminent, o mândrie alesă a țerei. Biserica greco orientală română din patriă, înce și în celea mai critice timpuri pururea credinciosă prea'nal­tului tron al Maiestatei Vostre și representată prin noi aida înaintea prea grațiosei fețe a Maiestatei Vostre, participă sincer în bucuria generală, ce o produce în inimile patriotice terminarea cu succes a unei opere gran­diose regnicolari și aceea ce noi vedem și esprimăm aicia ne întăresce și mai mult speranța, că biserica noastră carea sub adversările seculilor trecuți fu împilată, aprópe surupată, aprópe prefăcută în ruine, prin conlucrarea fiilor sei temetori de Dumnezeu, iubitori de pace și de ordine, dar mai mult prin ingrijirea părintescă a Ma­iestatei Vostre, carea de o­potrivă fericesce tóte poporele credinciose, se va ridica din ruine întocmai ca Szege­ttül, și va fi un decor pate chiar o mândrie pentru țeara, ale căreia interese le servesce. Petrunși de astfel de simțeminte și de astfel de speranță, venim cu cel mai profund respect de su­puși înaintea Maiestatei Vóstre a pregrațiosului nostru Domn rugându-ne, se Ve îndurați prea grațios a primi și la aceasta ocasiune omagiul preaumilit al biserici greco- orientale române din Ungaria și Transilvania, cre­dința neclătită și alipirea ei cătră prea'naltul tron al Maiestatei Vóstre, cărora prin aceasta, deși numai în cuvinte debile, ne luăm voia a le da sinceră espresiune și se ne îndurați a ține și în viitoriu biserica noastră în părintesca grațiă fericitóre a Maiestatei Vóstre, pre acea biserică, carea în rugăciunile ei de toate filele se roagă atotputernicului Dumnezeu pentru statornica bu­năstare a Maiestatei Vóstre și a întregei case domni­toare și pentru fericirea poparelor ei. — Maiestatea Sa cesareă și regio-apostolică, augustul nostru monarh­ vivat! se trăiască­ vivat!“ La acestea Maiestatea Sa s’a îndurat prea grațios a respunde deputațiunei noastre următoarele: „Do­vada cea mai frumoasă despre alipirea și credința oma­gială a Domniilor Vóstre o voiu afla în acea, că veți îndemna în spiritul intențiunilor mele părintesci pre cre­­dințioșii concrediați grijei Domniilor Vostre, nu numai la alipirea credințiosă cătră religiunea și naționalitatea lor, ci și la curata iubire de patriă și la respectul cătră legi, și daca în această direcțiune nu numai veți validiza tot fondul influinței Domniilor Vostre, ci și în­­șine veți premerge cu exemplu bun. Le fiți convinși, că pe acest teren activitatea Domniilor Voastre va fi însoțită de deplina mea recunoscință.“ Cu omagială supunere și cu simțeminte de ale loialității nealterabile au ascultat toți membrii de­putațiunei noastre pănă în capăt acest răspuns re­gesc, care ne asigură propensiunile părintesci ale Maiestatei Sale, și fie­care membru al deputațiunei și-a imprimat adânc la inimă singuraticele cuvinte ale răspunsului preaînalt, punându-le în legătură strânsă cu acea consciință a noastră comună: că clerul superior și inferior al provinciei nóstre me­tropolitane precum pănă acum între ori­ ce împre­­giurări a nutrit și propagat totdeuna nu numai ne­clătita credință cătră tron și dinastiă, ci și cea mai curată iubire de patriă și respectul cătră legi, chiar așa nu numai poate, ci este și gata totdeauna a ține concurență cu tote alte biserici și naționalități, în ce privesce virtuțile cetățenesci și datorințele cătră tron și patrie. Dacă totuși cuvintele purcese din inima cea mai grațioasă a monarh­ului respiră în oare­care privință sfaturi și admonițiuni, acestea se pot re­feri mai ales la acelea aparițiuni, cari în timpii mai recenți s’au putut observă în acțiunile unor parti­culari, cari pe terenul publicității a luat direcțiuni greșite, și prin acesta și preste tot prin lipsa lor de tact și moderațiune nu numai au jignit activitatea românilor mai moderați îndreptată spre apărarea intereselor nóstre naționali și bisericesci pe căi con­stituționali , ci totodată au aruncat și un fel de umbră preste loialitatea și patriotismul românilor în general. Când dar voiesc să fie prin aceasta bine infor­mat onorabilul și iubitul cler al nostru despre în­semnătatea celor petrecute din partea bisericii nó­stre la serbările din Szegedin, un pociu se nu-mi ri­dic de nou cuvântul meu archipăstoral pentru a sfătui și îndemnă pre același onorabil și iubit elor, ca în ce privesce activa conlucrare la apărarea in­ FORȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțuzesce du E. B.) (Urmare). Oaspeții din castelul nou, numai erau așa nu­­meroși, ca în primele­­ zile ale crăciunului. Mai multe mame își duseră fetele, vedând că baronul Olaus nu le bagă în seamă. Diplomații ambelor secte, cari aveau cu dânsul relații de interes și mo­ștenitorii presumtivi, ce baronul îi numea, în glumă moștenitorii săi presumțioși, nu perdută curagiul, pe lângă toată tristeța, ce se respândea în jurul seu. Contesa Elveda deveni nerăbdătoare, fiind­că nu putea înainta în nici o afacere cu misterioasa sa gazdă, dar ea se descarca, stabilind empiriul frum­­sețelor sale asupra ambasadorului rusesc. Cât pen­tru damele în vârstă ele își petreceau diminețile și după amende, făcând și primind visite în apartamen­tele respective cu multe ceremonii și solemnități. Ele își petreceau tot cu aceleși lucruri: de timpul cel frumos de iarne, de minunata ospitalitate a stăpâ­nului castelului, de marele seu spirit ceva malițios, de indisposițiile sale, ce le suporta cu așa mare cu­­ragiu, încât nu tulbura plăcerile oaspeților săi, și povestind așa ele suprimau călcări homerice. Apoi vorbeau de politică și se disputau cu înverșunare, ceea ce nu împedeca de a vorbi de religiune pe o manieră pioasă. Mai totdeuna ele spuneau persoa­nelor, ce tocmai veneau toate relele despre aceia ce tocmai plecaseră. Unicele spirite, ce se puteau lupta cu succes în contra frigului acestei atmosfere morale, erau vre-o două­ șzeci de tineri din ambele secte, cari cu sau fără scirea familielor lor, începuseră între sine le­gături amoroase mai mult sau mai puțin delicate; ei erau în reuniunile lor libere mai toată ziua pă­zitorii sau confidenții lor însuși. Cu buna aceasta junime să însoțiră unele persoane mai în vârstă, însă binevoitoare și de caracter vesel, guvernantele cum era domnișoara Putin, familia paroh­ului, un grup cinstit și considerat în toate reuniunile de la țeară, nesce nobili bătrâni de la țeară, fără preten­­­­ții și fără intrigi, tinerul medic al baronului, când­­ putea scăpa din ghiațele tiranicului și vicleanului, seu pacient, în sfârșit vestitul Stangstadius, când, îl puteau prinde și reține prin hățuiri sub formă­ de complimente hiperbolice, a căror sinceritate nu­ o bănuia nici când, nici chiar când se adresau că­­tră frumsețele persoanei sale. Gustarea aftomwardului fu dar tot așa de ve­selă ca și între alte slile, cu toate că geologul nu era de față și lumea cea tineră, precum­­ ficeau ma­troanele nu observau fețele îngrigiate și agitate a servitorilor, cari nu era așa liniștiți de indisposiția stăpânului lor, precum voiau să apară înaintea acelora dintre ei, cari se îngrijeau de spionarea ce­lorlalți. După aftomvard tinerimea declară că a aud­it destul de vitejiile vânătorilor, și Martina făcu pro­punerea se și petreacă iarăși cu jocul, ce avu atâta succes în seara premergătoare Jocul acesta consta în a se ascunde și a se căuta unii pe alții într’o partee a încăperilor castelului. Instinctiv, ei se fe­reau de cutare pavilon reservat apartamentelor des­părțite a­le stăpânului, și poate, fără ca se arate ceva, ei nu erau mânioși a ave protec­tul de a res­pecta odihna sa, depărtându-se și de apartamentele de ceremonie, ocupate de rudeniile lor, în lungile­­ galerii întunecoase și puțin umblate, ce împregiu­­­­rrau edificiile din afară și ce aveau diverse comuni­­cațiuni cu etajele inferioare, destinate diferitelor , trebuințe casnice, pivnițe, localități de spălat etc. , aveau trecere liberă a se căuta și multe unghiuri ascunde. Grupurile, ce aveau să se caute unele pe altele fură trase după rând la soarte . Margareta ureÉe cu Martina și cu locotenentul, logodnicul ei.

Next