Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-02-14 / nr. 18

Mr. 18 ▲­BO­NAMENTUL Pentru Sibiu­ pe an 7 8., 6 luni 8­­. 50 or., 8 luni 1­8. 75 or. Pentru monarc­ia pe an 8­8. 6 Iani 4 8., 8 luni 2­8 Pentru Ob­ilnitate pe an 12 8., 6 luni 6 8., 3 luni 38. Sib­iu, Marți 14/26 Februarie 1884 Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a ac adresa la Administrationen tipografiei archidiecesane Sibiin, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30 Epistole nefrancate se refuss. — Articulii nepublicați nu se înapoiaț­. Anul XXXII­UL ROMÂN. INBIETIUMIL* Pentru odată 7 or., — de doua ori ÎS or., — de trei or 16 or. riundul­on litere garmond — ți timbru de 30 or. pentr fie­­­care publicare. Sibiiu, 13 Februarie, 1884. In capitala Ungariei atențiunea generală este îndreptată asupra alianței oposițiunei din casa de sus cu cea din casa de jos. Și aceasta nu fără cu­vânt, căci suntem în fața unei fapte necunoscute încă pănă acuma în viața mai nouă a constituțio­nalismului Ungariei. Gruparea casei magnaților după partide, și pictarea acesteia cu casa de jos, eată două lucruri, de cari n’am mai auzit pănă acuma, și cu cari merită se ne ocupăm, căci nu sunt fără de însemnătate. E caracteristică figura ce ne dau persoanele, cari stau în fruntea acestei noue grupări. Lângă liberalul profesor de la universitatea din Budapesta Desideriu Szilágyi, magnatul cu oficii înalte din altă epocă Georgiu Apponyi. In cealaltă parte a por­tretului revoluționarius de odinioară Pulszky braț la braț cu cel mai incarnat ultimontan, contele Zichy, carele de facto după moartea lui Czyraky, conduce partida catolică în casa de sus. In adevăr curioasă grupă, și decât ea numai situațiunea actu­ală ne pare mai curioasă, țl­cerea străbună: „Quot capita, tot sensul“ nici odată nu s’a putut aplica mai nimerit, ca și la grupa politică de mai sus. Câte persoane, atâtea direcțiuni, tendințe poli­tice pentru viitoriu. Scopul cel mai de aproape le este tuturora comun, bucrarea guvernului actual, și aceasta este, ceia ce i-a unit la acțiune comună. Pe lângă scopul indign­at ni se pun în vedere și mijloacele cu cari e a se realisa scopul. Aceste ar fi se fie viitoarele alocArî Pionni „ 1 t* ușor se poate realisa. înalta aristocrație dispune de averi însemnate, prin cari poate înfluința în mod însemnat asupra alegătorilor, înfluința clerului cato­lic încă e mare, și dacă la aceste două vom mai adauge și agitațiunea antisemitică atât de lățită în Ungaria putem conta la resultate însemnate. țiarele din capitală și cele din Viena discută cu mare joc această nouă alianță. „Neue freie Presse“ din Viena e zice, că mișcarea aceasta a opo­sițiunei din casa de sus și cea de jos e cu atât mai caracteristică, cu cât și naționalitățile încep a se prepara pentru viitoarele alegeri, și că inițiativa o au făcut românii din Transilvania. Liniștea prefă­cută cu care întimpină regimul aceste mișcări nici decum nu e­a se considera ca încredere prea mare în forțele propri, ci mai mult ca tactică spre a nu-și tracta slăbiciunea, ca contrariul se se poată orienta. E foarte probabil că în fața aristocrației din oposi­­țiune în frunte cu contele Zichy se va pune o par­tidă de aristocrați tot atât de însemnată sub con­ducerea lui Andrássy. Această partidă a aristocra­ților secundată de puternicul și disciplinatul apărat administrativ va susținea lupta. Astfel sunt grupate partidele în Ungaria și așteaptă cu sete disolvarea dietei, care va urma probabil prin luna lui Maiu. In toată afacerea cu noua partidă de aristo­crați și jesuiți, revoluționari și liberali, partea cea mai bună este lipsa totală de programă poli­tică. Aceasta e de tot natural, căci formarea unei asemenea grupe politice cu bărbați de diferite colorituri e posibilă numai pre lângă programă ne­­decisă, și aceasta ne face se vedem în întreagă afa­cerea numai animositâți și pasiuni. La genesa aceastei noue partide politice au con­tribuit mai mulți factori. Proiectul de căsătorie dintre creștini și evrei a deschis calea percursă pănă la stadiul de astăzi. Catolicismul a dat mâna cu feudalismul și din ele două s’au ales majoritatea în casa magnațiior la prima pertractare a citatului proiect. Proiectul se presentează a doua oară și guvernul își comandă toți comiții supremi la votare. Catolicii și feudalii își aduc aliați din Austria și formasză iarăși majoritatea. Conducătorul catolicilor de pe atunci taverni­­cul Ungariei Cziraky, vice-preșidentul casei magna­ților, a încetat din viață. Perderea se simte mai tare în tabera catolicilor. Immediat după moartea lui la propunerea ministrului president Tisza se de­­numește de vicepresident al casei magnaților cel­­ al u­nPiP$â^He’4aetâ °’a "tie s gîr­opa" vechia­­ rivali­tate între catolici și protestanți. Stadiul cel din urmă este alianța de care fa vorba. Suntem curioși a vede odată și programa ace­stei partide. Ea va vărsa oare­care lumină în în­­curcătur­a politică de a­ fi, din care nu ne-a scos nici „Timoleon“ nici „Antimoleon,“ și nu va fi fără urmări nici în ce privesce gruparea politică de acuma, care e basată numai pe favoruri personale. Con­servatismul în Ungaria nu și a mai ridicat glasul din anii patruzeci începând, dar liberalismul a de­generat în esclusivism și șovinism desmățat. Toate instituțiunile patriei sunt puse la disposițiunea a câtor­va patrioți moderni, cari conduși de macsima „ubi bene ibi patria“ a$i sunt maghiari cu maghiarii, mane austriaci cu austriacii, poimane poteci cu po­­tecii. Sunte­ți curioși a le vede programa, dar tare ne temem că în loc de principii sănătoase vom întâlni numai persoane, în locul șovinismului sub mască de liberalism vom întâlni șovinism sub ma­sca conservatismului făurit de catolicism și feuda­lism. Care e mai periculos pentru noi, nu o spu­nem, dar cum că nici unul nu ne­voeșce binele aceasta o vedem cu ochii. Desideriu Szilagyi se rafimă pe „Pesti Napló“ care între fanatici e cel mai fanatic, și tot acolo e secundat de contele Apponyi. Pulszky vorbesce prin rostul pianului „Neues Pester-Journal,“ și acesta având natura de jidan pândesce ocasiunea unde poate vâna în tur­bare, contele Zichy face apoteose în „Magyar Ko­rona“ care e mai ultramontană, și mai papistă ca papa însuși. Cu câteva cuvinte situația viitoare e: Feudalismul și ultramontanismul de odinioară diri­­gint de iudaismul omnipotent de astăzi. Acesta e prospectul cel mai proaspăt: Roma Italienilor și Roma Papilor, în momentul, când Russia face încercările cele mai serioase pentru a se apropia de vechiul seu aliat, de Germania, se observă în Vatican o mișcare neobicinuită. Politica Romei clericale s’a distins pururea prin tactul, precauțiunea, desteritatea și prevederea diplomaților săi. Această diplomație rutinată și tenace nu se înfrânge nici în urma ce­lor mai grele desastre, ci acomodânduse împregiurări­­lor reale se retrage din câmpul deschis de luptă și lucră pe căi subversive, într’ascuns, pănă ce i se dă de nou ocasiune a păși iarăși pe față cu preten­­țiunile sale anticitate. Se scie, că Pio Nono rupsese mai toate legăr­tura aprigă,a intrasigent și neaplecat la concesiuni în paguba suveranității papale, așa precum se des­­voltase ea în teoriile jesuitice. Succesorul seu, ac­tualul ponte fice, om mai calm, calculator și inspirat de idea de a restabili vechile raporturi între Vatican și dinastii a inaugurat o politică de împăcare, care a urmărit-o consecvent și nestrămutat pănă astăzi. Numai Italia era a priori eschisă din combinațiunile sale de împăcare. Cu toată natura sa cea calmă actualul pontefice a acceptat necondiționat ficțiunea de „prisonier în Vatican“ și a observat atitudinea predecesorului său în cestiuma cu Italia. Tolerări non posse — acesta a fost respinsul permanent la ori­ce încercare de a împăca Roma națională cu Roma clericală, pe baza relațiunilor de stat ac­tuale. Stând astfel lucrul diplomația Vaticanului a cercat împăciuirea mai ântâiu cu celelalte state, ca la cas de reușire să facă o pensiune con­centrică asupra regatului italian în favorul pre­rogativelor papale. Mai ântâiu privirile agere ale papei Leo s’au îndreptat asupra Germaniei, unde FORȚA. CLAUDIU de Victor Hugo, 1836. (înche­ere:­ „Această boală, dumneavoastră o tratați rău. Studiați-o mai bine. Legile ce faceți — când le faceți — nu sunt de­cât paliative și ecspediente. Jumătate din codicele dumnea­voastră este rutină, cea­l­altă jumătate empirism. In fie­care era o cuate­­rizare ce cangreniza rana; — pedeapsă nebună! care pecetluia și țintuia crima pe criminal pentru toată viața lui, care făcea din criminal și crimă doui amici tovareși, doai inseprabili!... Pușcăria este o vi­­sicătoare absurdă, care produce resorburi, făcând rana și mai rea. Pedeapsa cu moarte este o am­putare barbară. „Așa­dar, în fiecare, pușcărie, pedeapsă cu moarte, trei lucruri care să țin unul de altul. Ați suprimat înfierarea, de sunteți logici, suprimați re­stul. Fierul roșu, ghiuleaua de picioare și satirul, erau cele trei părți ale unui silogism. Ați luat fie­rul roșu, ghiuleaua și satirul numai au înțeles. Fa­­rm­ace era atroce, dar el nu era absurd. „Desfaceți din închi­eturi această scară vechie șchioapă de crime și de pedepse, și prefaceți codi­cele, prefaceți temnițele, prefaceți judecătorii. Pu­neți legile pe urmele moravurilor. „Domnilor­ se taie prea multe capete pe fie­care an în Francia. Pentru că sfinteți pe drum de a face economii, faceți economii în această parte. Pentru că sânteți în vorbă de a suprima, suprimați călăul. Cu solda celor 80 de călăi ai Dv, veți plăti ș­ase sute de dascăli „Gândiți-vă la masa poporului. Școli pentru oameni. Sciți că Francia este una din țările Eu­ropei unde sunt mai puțin locuitori cari se scie să cetească? Cum­... Elveția scie să cetească, Belgia scie să cetească, Danemarca scie să cetească, Grecia scie să cetească, Irlanda scie să cetească, și Francia nu scie să cetească!!... Rușine! Mergeți prin pușcării. Chiemați în jurul dum­neavoastră pe toți osândiții. Cercetați unul câte unul pe toți acești osândiți ai legei omenesci, încalculați di­națiunea tuturor acestor profiluri, pipăiți toate aceste craniuri. Fie­care din acești oameni căzuți are dedesubtul său tipul lui bestial; pare că fie­care din ei este punctul de intersecțiune a cutărei sau a cutări specii animale cu omenirea. Iată lupul săl­batec, iată pisica, iată maimuța, iată vulturul, iată hiena. Deci cea dintâia vină a acestor capete rău conformate, este a naturii, fără îndoială, cea de a doua a educațiunei. Natura a făcut rău conturul, educațiunea a desvoltat rău conturul, întoarceți-ve îngrijirile în partea aceasta. O bună educațiune poporului. Desvoltați pe cât se poate mai bine aceste capete nenorocite, pentru ca inteligența ce este înăuntru să poată încolți și cresce. Națiunile au craniul bine sau rău făcut, după instituțiunile lor. Roma și Grecia avea fruntea lată. Deschideți cât veți putea mai mult unghiul facial al poporului. „Când Francia va­sei se cetească, nu lăsați fără direcțiune această inteligență ce veți fi desvoltat. Asta ar fi o altă neorânduială. Ignoranța prețu­­esce mai mult de­cât șciința cea rea. Nu. Adu­­ceți-ve aminte că este o de­cât Cu­metrul Matei­u, carte mai filosofică mai populară de­cât Constituționalul, mai vecinică de­cât Charta din 1830. Este Sfânta Scriptură. Și aici, un cuvânt de explicațiune. Ori ce ați face, soartea marei mulțimi, a multitudinei, a majori­­t­ă­ț­e­i, va fi dea pururea relativ săracă, nenorocită și tristă. Ei (mulțimei), lucrul cel greu; ei, sarcine de împins; ei, sarcine de trai, sarcine de purtat. Examinați această cumpănă: toate bucuriile în tipsia bogatului, toate ticăloșiile în tipsia seracului. Cele două părți nu sunt oare neegale? cumpăna nu tre­­bue oare să se aplece, și cu dânsa Statul? Și acum, în lotul seracului, în tipsia miseriilor, aruncați cer­­tudinea unui viitoriu ceresc, aruncați nășuința unei

Next