Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-02-23 / nr. 22

Ar. 22 Sibiiu, Joi 23 Februarie (6 Martie) 1884. Anul XXXII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABO­NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Inni 8 160 er., 8 Inni 1 fl. 75 or. Pentru monarh­ia pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 3 Inni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Inni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei arohidleoesane Sibi­u, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30 Epistole nefrancate se refuse. — Articalii nepublicați nu se Înapoiază. INBERTIUMIN­­ Pentru odată 7 or., — de două ori l1 or., — de trei or 15 ar. rfundal en litere garmond — ți timbru de 30 or. pentr fie­care publicare. Sibiiu în 22 Februarie 1884. Fiori reci ne străbat inima la scrierea acestor rânduri. Fiori reci stârnesce în noi urîta hidră de care este stăpânit aproape intreg continentul, și care cu nume comun se numesce anarhhie. Pretu­­tindenea și-a infipt ea cortul domnirei sale, armele ei sunt dynamithul, arme teribile, cari nimicesc vi­­eața, averea, produc disordine în vieața socială, res­­toarnă toate temeliile așen­emintelor statului, și sdrun­­cină siguranța publică a classei muncitoare, în urma ei râmâne pustie și amar spriginite de sâlbătăcia na­turei omului aduse la marginea desperărei. Cu începutul acestui soclu sciința a luat un avânt puternic, și dacă ne sunt permise gradațiu­­nile, trebue sa punem la locul prim chemia. Acest avânt îmbucurătoriu se vede astăzi râsbunat preste măsură, și un seim în care parte cumpănesce greu­tatea. Desfrenul passiunilor omenesci și-a ales de mijloace productele sciinței cu cari vrea sa restoarne ordinea socială de pro continent, în adevăr tristă aparițiune. Anarh­ia și-a lățit terenul de activitate pretutindenea, bombele de dynamit sunt așezate din distanță în distanță pe rețeaua căilor ferate, și es­­plodând distruge vieața elementelor celor pacinice chemate a susținea prin muncă societatea ome­nească. Ca product al destrăbalărei morale potențate la fanatism anarh­ia nu mai cunoasce margini. Și ceea ce ne insuflă serioase îngrijiri este gradul la care a ajuns ea estetii. Proclamată în timpuri și între im­­pregiurări anormale, și lățită cu multă sirguințâ, anarh­ia începu a lua forme mai pronunțate, și a se manifesta în toată cruzimea ei. Urmarea natu­rală a fost reacțiunea din partea puterei statului. Odată ajunsă aceste forțe față în față au început a se ofeli și una și alta. Și astăzi vedem că anar­­h­iștii lucră la opera lor de dezastru cu o tărie su­fletească, pre care noi o numim fanatism, ci însă se consideră de martiri, și vedem că și lumea începe a-i privi cu asemenea ochi. Priveliștea îngrozitoare ni se prevestea din de­părtare cu vițel asurzitor. Russia fu mai mănoasă în această privință. Nihilismul în Rusia a luat în timpul mnui nou dimensiuni enorme, căruia nu i a putut resista nici formidabila putere armată, de care ea dispune. Și a trebuit sa suferim sdruncinări anunciându-ni-se din­ții în­ții atentate peste atentate până la 1 Martie 1881, când ne-a adus firul tele­grafic scriea despre asasinarea țarului Alecsandru II. Față cu repressaliile cele mai severe s’au pus în mișcare fanatismul jertfirei de sine și Russia ne-a dat probe pănă unde poate merge un asemenea fanatism. Paralel cu nihilismul din Russia și-a urmat ca­lea socialismul în Germania, indreptat și el contra ordinei sociale. Și a trebuit se vedem cele mai teri­bile atentate contra bătrânului Wilhelm, sub care s’a făcut unitatea Germaniei, a trebuit se vedem re­­pres8alii din partea puterei statului, a trebuit sa se proclame starea de assediu asupra principalelor cui­buri ale sciinței moderne, stare de asediu, care se promulgă din an în an și este în vigoare și astăzi. Ce s’au intâmplat prin Francia , în stare se în­­chiege sângele în om, între impregiurările cele mai critice când vrăjmașul strein domina în țeară hydra terrorismului iși ridică capul ca vrăș­maș intern, și ea a distrus toate fără privire în dreapta și stânga. Starea escepțională in­sistată prin proclamarea amnestiei generale. Republica se cred­e destul de puternică spre a întimpina pericolul anarh­iștilor. Dictatorul de odinioară,, incarnațiu­­nea vevand­ei, Gambetta, își lăsă scaunul presiden­­țial spre a spune parlamentului Franciei că repu­blica se simte destul de tare spre a putea strânge la finul ei de mamă pe fii cei rătăciți. Și astăzi după doi ani de zile parlamentul Franciei a făcut lege pentru oprirea manifestațiunilor anarh­istice, primul pas spre represalii. Mai multe decât toate se pare că va avea de suferit Anglia. Omorurile crunte sevârșite de Fe­nieni, esplosiunile fără număr de bombe au umplut de teroare toată lumea, și Anglia a trebuit se ceară și conlucrarea Americei în apărarea contra sălbate­­cei anarh­ii. Singuri noi eram cruțați de aceasta lepră uni­versală, întruniți în loialitate câtră monarh­ și in­­stituțiunile țarei numai după nume cunosceam anar­h­ia. Răbdunii de la natură și dispuși prin religie la operarea lucrurilor tot mai bune, cetățenii Au­­stro-Ungariei trăiam între împregiurări normale scutiți de anarh­ie prin iubirea și stima reciprocă pe de o parte și ingrijirea părintească a guvernu­lui de altă parte. Acuma insă ne vedem și noi iu­biți de hidra anarh­ismului. Cazurile criminale din Viena și giur au silit pe guvern la luarea de mă­suri excepționale. Destrăbălarea generală e boală lipicioasă, și ea mai ales în timpul din urmă ni s’a presentat ca epidemie cronică universală. Din Austria anarh­ia a trecut la noi, și cu du­rere am observat, că ea fu provocată de unii oa­meni singuratici fară inimă, și esploatată de unii fanatici, pentru ce scopuri, nu scrutăm acuma. Cu­noscută sub numele de antisemitism, anarh­ia la noi se făcu stăpână asupra inimilor domoale și blânde a­le junimei. Și ne este încă în proaspetă memorie propaganda printre junimea dela univer­sitatea din Budapesta. S’au pornit apoi resvrătirile prin prigonirea jidanilor. Și am ved­ut scene ca cele de la Pojon, Zala-Egerszeg etc. cari cu puțin diferau de cele de prin soclul trecut. Trebue se ne tragem seama cu curentul anar­h­ic mai ales acuma, când după cum ne arată sem­nele, el nu se opresce numai pe terenul de pănă acuma, adecă de a lucra contra formei guvernărei de stat, ci a întrat deja și în viața socială și cea privată, distrugând și aici fără cruțare. Reacțiunea față cu acest curent primejdios se ratifică în mare parte și pe umerii școalei și ai bi­­sericei. Școala este chemată a forma caracterele, a predica din catedră iubirea de-aproapelui, iubirea de ordine, iubirea și stima față cu legile statului. Chemarea bisericei nu o mai accentuăm. Fiori reci străbat inima noastră contemplând tristul tablou, ce ni se înfățișează înaintea ochilor noștri. Da. In școală pe căi furișe au băgat oame­nii politica, care întru nimica nu va contribui la formarea caracterului băiatului. In biserică măni nechemate meșteșugesc fără nici un scrupul și vreau se provoace cu forța anarh­ia. Semne sunt de ajuns pănă acuma. Trist, de tot trist și posomorit tablou, la a că­rui contemplare vrând nevrând trebue se esclamăm: „ Violeant consules“........ Semne și minuni. „De nu veți vedea semne și minuni nu veți crede.“ După această sentență biblică ar trebui se credem serios, căci semnele s’au ivit, și minunile încă pot urma. Și dacă am crede, ar trebui se spunem tu­turor, celor ce li se cuvine a sei, că jurnalul cel nou în perspectivă, despre care luasem o scurtă notiță, se va înființa, și mâne­ poimâne ne vom în­tâlni în arena publicistică cu un contrar înverșunat, care își va îndrepta săgețile sale înveninate togma în contra noastră. Așa a eșit vestea în țară și pănă una alta ea se susține cu multă cerbicie. Cu toate că e vorba de o întreprindere, despre care acum nu putem iei cu siguritate, dacă se va realisa sau ba, de crezut însă putem crede, căci a crede nu este păcat, totuși nu va fi lucru de prisos a cum­păni serios mai ântâiu necesitatea apoi motivele, ce îndeamnă pe domnii anteprenori a fonda un jurnal nou. Osteneala ni se va răsplăti cu prisos în lumea aceasta de cătră fondatorii cu intențiunea, în cea­laltă de cătră cel atotputernic, care cunoașce in­tențiunea. Le vedem deci cum stăm în stadiul de acuma al lucrului. Oare este necesitate de a se mai înființa un jurnal nou și încă togma din partea unor băr­bați de ai noștri, a căror vederi politice și biseri­­cesci, judecând după antecedentele din trecut, păuă ieri alaltă­ieri erau identice cu ale noastre ? înțe­legem și noi dorința exprimată mai în anii trecuți de a se da publicului român un tliariu, care se apară în toate filele și se țină mai cu înlesnire seamă de toate aparențele politice de ții, *­­­ dar noi credem, că representanții acestei idei de alt­­mintrenea salutarie, nu sunt bărbații cari umblă cu jalba în proțap mai cu samă de la finea anului tre­cut, bărbații, cari sunt in fruntea afacerilor noastre bisericesci. Idea unui jurnal de toate filele a emanat din altă parte și cu scopul învederat, de a da ideei passive, politicei de negațiune abso­lută un sprijin și mai puternic. Nu voim sa dis­cutăm, dacă idea de passivitate politică, așa pre­cum s’a manifestat ea în evoluțiunile sale la Ro­mânii din Transilvania, mai are lipsă să fie a­­centuată și într’un jurnal de toate filele. Pen­tru afirmarea unei negațiuni politice, care nu mai are nici o îndreptățire actuală, după ce faptele și resultatele au desmințito de mult încă, — nu mai este lipsă de un asemenea jurnal. A sta cu mânile în sin și a privi pasiv, cum se demorali­­sează ții de $i poporul român din Transilvania prin neparticipare la alegeri sau mai bine țu­când prin participare în folosul străinilor și în paguba noastră — pentru astfel de joc hasard politic sunt prea de ajuns cele trei foi, cari representă politica pasivității. Și totuși scopul, ce vrea sa-i urmă­rească consorțul, de care ne este vorba, este apă­rarea principiului de passivitate procla­mat de nou în conferența din anul 1881. Aceasta o se im din întreita desmințire în un țliariu german din loc, desmințire, cu care au pășit pentru prima dată ca pasiviști atleții principielor de activitate ale fericitului Șaguna. Va se­d­ică contingentul pasi­­viștilor se sporesce cu neste elemente, cari au repre­­sentat dela început un principiu cu totul contrar celui de astăzi. Nu stim cum va întimpina genera­litatea pasiviștilor aceasta trupă deșertată, care vrea să fie acum ea în fruntea luptei, purtătoarea dra­pelului. De altmintren ea nu e treaba noastră a con­stata creditul ce-i au anteprenorii la prietenii lor de nou încuscriți. Va fi destul se șticem, că vechii pasiviști nu vor privi fără oare­care geloșie la zelul precipitat al neofiților. Dar după semnele de pănă acuma scopul adeverat al anteprenorilor este cu totul altul. Pasivitatea va fi numai firma cea ademenitoare, un fel de captatio benevolentiae a publicului, iar scopul reservat este a nimici „Teleg. Rom.“ și cu acesta deodată și tipografiia archid. gr. or. ved­i doamne, pentru că foaia noastră în urma unui incident și a schimbat personalul vechiu conservându-și însă intactă programa staverită în mod testamentariu de fondatorele ei — fericitul Șaguna. Deci resbunare cu ori­ce preț — Romanus in­­juriae memor­esse sulet și de aceea jos cu toate acuisițiunile positive bisericesci dacă, acelea nu mai sunt concrediate în mânile acelora, cari au con­lucrat înșiși la fundarea și susținerea acestui organ și a tipografiei noastre. Este o mare ficțiune, când anteprenorii se cred a fi unicii representanți ai ideilor, principielor și tradițiunilor șagunaiane, pe care voiesc se le apere ca noi militanți într’o oaste, care mereu a dat nă­vală asupra principielor nemuritoriului arebiereu, în­­tr’adevăr mare vanitate și ficțiune! Și dacă acea­stă ficțiune nu s’ar presenta în forma, în care ea ni s’a presentat, am lăsa pe respectivii sa se legene în acest deliciu dulce,­­ am lăsa sâ creadă, că e de ajuns ca cine­va sâ se adăpostească la umbra unui bărbat mare cât timp trăeșce acesta, pentru ca după moartea lui sâ se considere de executor le­gal exclusiv al testamentului. Dar ni se pare că succesiunea în principiile și ideile unor bărbați mari diferesce foarte mult de succesiunea co­mună, în averea unui părinte trupesc poate fac­­ e) Această idei( se pare a se apropia de realizare. A se vedea Anunciul publicat la alt loc. Red.

Next