Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-05-23 / nr. 54

Nr. 54. Sib­­i­u, Joi 23 Main (4 Sibiu) 1885. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarohie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3­ luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român 11, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole neflancate se refusă. —" Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 2501 Scol. înaltul Ministeriu r. u. de culte și instrucțiune publică d-dta 13 Maiu a. c. 17.501 împărtășesce consistorial archidiecesan spre publicare urmatoriul: Anunț pentru primirea elevilor în institutul ces. reg. de marină. In institutul ces. reg. de marină se primesc mai mulți tineri, cari la început se vor numi cădeți, iar după depune­­rea esamenului prescris pentru oficieri, în proporțiune cu posturile vacante se vor promova la rang de oficieri de marină. Pentru ca astfel de candidați să poată fi primiți în acest institut de marină se refere: 1. SS fie împlinit al 17 lea, dar se nu fie trecut al 19 lea an. 2. Să fie audit al monarh­iei austriace. 3. SS poseadă aptitatea și însușirile corporale recerute pentru miliție. 4. SS fie ab­solvat stiiițele reali sau gimnasiali, ceea ce are a se documenta cu testimoniu de maturit­te, sau cu un absolutoriu de asemenea valoare de la vre-o școală de marină. 5. Se fie în stare a presta esamenul de primire. La cas când s'ar insinua un număr mai mare de concurenți, vor fi luați mai întâiu în considerațiune aceia, cari posed testimonii mai bune — ear sub asemenea condi­­țiuni de cualificațiune însă vor avea totuși preferință: 1. Acei tineri cari au servit deja pe mare eventual» vnînte pe noi de comerciu, și și dintre aceștia vor fi pre­feriți aceia, cari sunt năs­uți în părțile litorale. 2. Fii părinților aplicați în serviciul de marină. 3. Fii acelor părinți, cari au obligamente de serviții, în armata regulată ces. reg. sau în arabe armatele a apără­torilor de țeară, și cu deosebire aceia a căror părinți ser­vind în armata regulată au făcut serviciu pe câmp bătălia. 4. Fii părinților amploiaților de stat binemeritați. Petițiunile pentru primirea candidaților de­ marină au a se așterne la ministeriul ces. reg. de res­­e­țiune; pen­tru marina, cel mult până la finea liniei August­a. C. instruite cu următoarele documente: 1. Estrasul din matricula botezaților 2. Testimoniul de împământenire. 3. Testimoniul despre oituire. 4. Testimoniul de la medicul militar, despre aptitatea corporala pentru serviți în armata regulată­­ marină, în care cu deosebire se fie constatată, puterea v­­erei ochilor, conform disposițiunilor cuprinse în ordinațiunile cunoscute fie­cărui medic militar (foia ordinațiunilor­ normative pentru marină Nr. XII. din anul 1879 și în ordinațiunea secțiune! 14 a ministeriului de resbel ces. reg. d-dto 10 Febrpasiu 1880 Nr. 250. Acest testimoniu are a se estrada numai d.s­ că­tră un medic militar. 5. Testimoniu despre studiele terminate și eventual­mente despre cunoscința limbelor streine. 6. învoirea și concesiunea edată în scris a părinților eventualminte­a tu­torelui privitoare la intrarea tihérului în serviciu de marină. 7. Testimoniu de la oficiul politic sau polițian despre conduita morală și a vieței nepătate. 8 în acel caz, dacă potentele s’au supus deja de bună voia asenzării să se alăture și tabela cu datele despre acea­sta asentare. Dintre acei petenți dela cari după testimoniile alătu­rate se poate aștepta, că vor fi în stare a presta cu succes bun esamenul de primire, se vor prenota ațâța, câți se re­­cer pentru împlinirea numerului, prefipt, și apoi se vor in­vita din partea ministeriului ces­ rég, de resbel secțiunea de marina a, se presenta pentru d­epunerea esamenului. Petenții invitați la depunerea esamenului au a suporta spesele de cālātoriu pănă la locul destinat și eventualmente și înderept. Petenții sunt îndatorați dela d­iua înaintarei petițiunei pănă la primirea provocărei pentru depunerea esamenului a insinua la ministeriul ces. reg. de resbel secțiun­­a de ma­rina ori și ce strămutare a domiciliului. Esamenul de primire se­ va estrade asupra următoare­lor obiecte. I. Aritmetica. II. Algebra. III. Geometria, planimetria și trigonometria. IV. Geografia și istoria. V. Istoria naturală, Phisica și Chemia. VI. Geometria descriptivă și desemnul geometric. VII. Limba germană și alte limbi streine. Esemenul de primire va avea a se depune în limba germană cu sinea lunei lui Octobre a. c. ia academia de m­.r’.ia în Fiume înaintea comisiunei esmise spre acest scop, e­mpuse sub presidiul comandantelui academiei, dintre pro­fesorii acestui institut de marină. Acei potenți cari au făcut esamenul de primire cu succes bun, se denumesc de cădeți de­ marină și se vor can­dida la portul Pola, unde vor avea a împlini serviciile pre­scrise. în d­iua denumirei de cadet de marină se asemnează salariul anual staverit în sumă de 372 fl., — copetința de cuartir, precum și 200 fl. pentru adjustarea mondarelui, din care jumătate se dă cu ocasiunea denumirei de candidat, cealaltă jumătate însă după denumirea de cadet de marinta. Candidații de marină sunt de obligați ,după espirarea unui an a depune examen, pe care după ce-l vor fi prestat cu succes bun se vor denumi de cădeți de marină. Acestea se aduc la cunoscința tinerilor abso­luți de gimnasiu sau reale spre scrie și orientare. Din ședința consistoriului archidiecesan ținută în Sibiiu la 16 Maiu 1885. ; ■ I . . r . . / f ■’. > •?!?’? Nicolau Popea na. p., archim. și vicariu archiepiscopesc. Sibiiu, 22 Maiu 1885. Tendințele curentului de arei din Ungaria se ascund când sub un prete­st, cănd sub altul. Noi seim că dintre toate pretecstele cel mai copilăros este cultura, la care voesc oamenii se râvnească și cu reuniunea din Cluș. Pe baza ecuității și a dreptății s’au pus Ziarele din Cluș și în apărarea reuni­unei de maghiarizare, și, după cum am ve­nit în numărul precedent al Ziarului nostru, ele cu o ignoranță classică se ascund la spatele reuniunilor noastre „Albina,“ „Julia“ și „Opinca.“ „Quod um­ justum, alteri aequum“ așa ni se țl­ce în „Magyar Polgár,“ și cu aceasta voea ce să docu­menteze necesitatea imperativă de a tulbura con­­sciința cetățenilor nemaghiari de aici prin terorisa­­rea lor. Noi vom reflecta numai la pretinsele trei reu­niuni culturale românești, contra cărora societatea maghiară a protestat numai, când­ a veijut "„că prin ele se atacă statul ungar în axi­sten­ța sa, se atacă constituția și n­ați­o­n­a­lit­ate­a maghiară. Vom reflecta numai la „Albina,“ „Ju­lia“ și „Opinca“ cari dacă remâneau la scopurile culturale, prete­state la constituire, pressa maghiară și astăzi pacific ar privi activitatea lor, chiar și când ele ar strica naționalității maghiare. Ne surprinde ignoranța cu care tractează pressa din Cluj cestiunile ardelene, și noi o reducem la adevărata ei valoare această ignoranță. Și trebue să o reducem, ca să ne putem explica procedura ulte­rioară a acestor c­iare. „Albina“ nu este reuniune culturală, în sensul după cum nu o presentează „Magyar Polgar“, ci ea este un institut de credit și economii. Ca atare „Albina“ stă pe baza legei comerciale și și urmăreșce calea. Importanța ei economică in FOITA. i Curierul Literar. Sum­ari­u: Studiile biografice; răspunsurile ce se observă adesea în asemenea studie. Escrope : E. Am­iei: Ju­st­e- Lip­se (Paris 1884): De ce asemene neajunsuri? — Charles Dejob: Marc-Antoine Muret; Ion Negre: Gheorghe A each; Ang. Demetrescu : B­o­l­i­n­t­i­n­ea­u. Nu este ușor lucru a se fi biografia com­pletă, adevărată și interesantă pen­tru cetitor a unui om a cărui vieață a fost plinit din toate punctele de vedere, și bune și rele și nu e ușor lucru nu numai la noi, ci și în Apus unde isvoarele de car­e poate folosi biogra­ful sunt mult mai n­umeroase de­cât în țeara româ­nească, sau în țării­ de felul alei noastre cu isvoare literare și istorice puține, slane și de multe ori de o anticitate îndoioasă. Căci, într’adevăr, a reia în alcătuirea portre­tului unui om mare, naporan, poet, învățat, ministru, geniu în fine; ai inși a pe de rost toate faptele și toate luptele ce el a avut ?u adversarii și mai cu seamă cu amicii­­ pe cetitor, cu modul de a-ți espune s­­ă concentre tot inte­resul și toată a­­­­spra eroului dumitale, într’un cuvânt a îndop­­ate cerințele unei ade­vărate biografii, — repet, lucrul nu e tocmai ușor. Scriem aceste rânduri după cetirea unui volum publicat la finele anului trecut, la Paris, de dl Emile Amiel, asupra vieței unuia din cei mai mari învățați ai renașcerei, Justus Lipsiu, profesor la Leyda, pro­fesor la Louvain, unul din cei mai tari latiniști ai secolului XVI (1547-1606.) Scrierea dlui Amiel este intitulată: XIn publiciste du XVI me siècle — Juste-Lipse (Al. Lemerre, editoré). Nimic mai interesant, ne­­ ficeam noi deschizând acest volum, nimic mai instructiv decât vieața unuia din acei neîntrecuți învățați ai Renașcerei cari, ca Justu-Lipsin, Muret, Dorat, Cujas și Lambin, cuno­­sceau anticitatea greco-română mai bine și mai amănunțit decât înșiși românii și grecii cei mai vechi. Cetiserăm mai de mult biografia unui alt mare învățat din timpul Renașterei, biografia lui Marc Antoniu Muret, un alt latinist a cărui forță și pu­ritate ciceroniană a rămas de pomină pănă și astăzi în școlile înalte ale Germaniei și ale Franciei. Scrisă de un fost elev al școalei normale din Paris, a fi profesor de retorică la colegiul Stanislas din același oraș, d. Charles Dejob, biografia lui Muret ne satis­­fâcuse și ne instruise mult, înfățișindu-ne atât vieața și activitatea lui Muret cât și epoca în care el trăise. Nu putem zice același lucru de lucrarea dlui Amiel, de biografia ce dia a scris asupra lui Justu- Lipsiu; și aceasta dintr’o causă, dintr’un neajuns în care cad și unii din biografii, din puțini biografii români. Tocmai pentru lămurirea și critica acestui nea­juns care e și la noi, ne-am crezut datori a atrage luarea aminte a cetitorilor asupra acestei biografii a lui Justu-Lipsiu, care de altmintrel­a ne interesă și pe noi, după cum vom spune mai la vale și după cum dl Amiel n’a spus-o anume pentru noi, ci pen­tru Justu-Lipsiți în particular. Să stăruim însă mai întâiu asupra neajunsului de care vorbiam mai sus. Sunt biof­rafi, și din numărul acestora este și dl Amiel, cari cred că, dacă se iau la ceartă cu părerile exprimate de scriito­rul a cărui biografie fac, că, dacă se pun să dis­­­cute principiile contimporanilor lui, au să ne facă pe noi cetitorii să pricepem și mai bine biografia acelui scriitor. Astfel, a discuta luptele religioase, relațiunile bisericei cu Statul, principiile filosofiei stoice astfel, cum le înțelegeau învățații Renascerii, este după dl Amiel, a ne face să pătrundem și mai afunci în biografia lui Justus Lipsiu. Eu cred că biograful se înșeală purcepând ast­fel. Chiar o povestire lungă și amănințită a epocei în care a trăit și a scris învățatul — căci e vorba de biografii de învățați — chiar lucrarea prea com­pletă a cadrului în care vei pune portretul ce zu­grăvești e o greșeală în alcătuirea unei biografii. Când pe titlul unui volum biografic eu, cetitor, văd scris Justu-Lipsiu, Muret, Eliade, Bolintineanu, Geor-

Next