Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-10-10 / nr. 104

Nr. 104 ABONAMENTUL. Pentru Sibilu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Sâmbătă 10/22 Octobre 1887. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sânt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază. Anul XXXV TELEGRAFUL ROMAN Apare Marița, Joia și Sâmbăta. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Slluiții, în 9 Octobre. Situațiunea internă la noi din desperată ce e, 1 tot mai desperată devine. Aceasta o vedem noi și o văd și frații maghiari foarte bine, în o ședință a congregațiunei unui municipiu ținută <Ja le*e trecute, — un maghiar cinstit, om de frunte în comitat și deputat din­tâl, cu ocasiunea când era vorba de a se impune im­posite noue pe locuitorii comitatului și adecă, de a se răscumpéra puterile de concurență pentru dru­muri în bani, — a ejis în fața adunării cam urmă­toarele : „Dior! nu mai puneți sarcini noue, nu mai în­greunați poporul, că ve stau bun că, când vom avea drumuri bune, făcute pe bani storși în silă, noi nu vom mai umbla pe ele, ci vor umbla alții, cari nu le fac“. Cei ce au avut urechi de aud­it trebuia se audă, dar majoritatea — cu toate motivele pla­­usibile aduse de vorbitorii­, a primit propunerea co­­­mitetului permanent, a se răscumpera cjflele de lucru în bani în mod obligatoriu. Apoi se mai­­ hcă cineva, că nu au temeri chiar și maghiarii ca și noi, despre încurcata situațiune financiară și economică în care se află țeara, se mai Șică cineva, că adevărații maghiari nu văd și ei pe­­riculul tocmai ca și noi și dacă totuși vederile lor nu sunt apreciate, nu ei sunt de vină, ci maghiarii, maghiarii cei falși, cei cu numele schimbate cu tim­bru de 50 cr, — aceia împing spre un curent ne­bunesc, fără se poată să-i oprească cei cu­minte și cu judecată de la calea pe care au apucat. Face țeara datorii, guvernul, orașele cu magi­strat regulat, pentru ce se nu o facă și comita­tul și pare că e un blestem, că acum în comi­tate nu mai șed oamenii cei mai valoroși nici ai maghiarilor, nici ai românilor, ci viriliști jidani, și aleșii cei după calapodul corupțiunei, cum se fac mai toate alegerile așa, că aleșii departe de a re­­presenta opiniunea publică din comitat, poporul, — ci represeată interesele unei caste însetată după putere și mărire, ca ea să domineze după bun placul ei, fără nici o controlă serioasă și de cin­ste, în fața unor astfeliu de stări de lucruri, tre­­bue să ne dăm seamă, dacă nu și noi românii sanc­ționăm abuzurile și asupririle, sarcinele, ce se pun pe spatele poporului, prin aceea, că noi nu partici­păm la ședințe, nu ne interesăm, nu spunem dure­rile și plângerile noastre, ci prin tăcerea noastră consi­dăm se înțeleagă guvernamentalii noștri, că noi suntem prea mulțumiți cu actuala stare de lu­cruri. Și indiferentismul nostru tot mai mult și mai mult încurajeazâ pe cei puternici, așa, că și noi de­­­­venim complici în multe părți la apăsările poporu­lui. Da, inteligența română s’a retras dela luptă — și cu aceasta nu face serviții poporului, dar duce apa pe moara contrarilor noștri. Advocatul s’a retras, căci în luptă el a aflat de multe­ ori și pe de ai săi, cari nu l’a spriginit, dar cancelaria lui a mers din rău tot în mai rău, căci pe asemenea oameni, cei dela putere pun ochi rei, și văzut omul cu ochi rei, de­­multe ori perde procesele și pensăndu-le îl părăsesc clienții — și părăsindu-l — întră sărăcia în casa lui. Ar fi bine dacă justiția nu s’ar pune în serviciul po­liticei de azi, judele ar trebui să vadă înaintea ochi­lor săi căușele, dar nu oameni ce le susțin și repre­­zenta și atunci advocatul ar deveni liber, neînfluin­­țat de nimene și ar putea să-și ocupe ear locul seu de apărător al dreptului. E terorisat advocatul, e pus la ispită amplo­iatul de nu poate și nu­ i­ertat să vorbească cum ar dori și cum ar fi bine și înțelepțesce, iar preoții noștri în luptele lor susținute de ani pare că încep a se încovoia și ei, pare că li s’a făcut urît de a-și mai înmulți grijile, pare că i-a cuprins neîncre­dere și pe ei în forțele lor și în datorința, ce o au pentru fiii lor sufletesci, și așa nu e mirare, că în câte un comitat cu câte­va 400i de mii de locuitori români, nu au nici un om, care să se pună să-i apere interesele, ci toți și-au reservat dreptul de a ave nădejde de c^e mai bune. Noi noi aprobăm — dacă astfel cugetă, noi credem că timpurile nu să pot schimba, dacă nu vor veni oameni să contri­­bue la schimbarea lor, și e rău, că o apatie și o ne­păsare a cuprins și pe cei ce odată erau cei mai patentați apărători ai poporului. Nu este de ajuns ca numai presa să-și facă datorința, ci singuraticii încă trebue să susțină dreptatea în public în adu­nări, unde încă ne mai e permis să fim și noi cu drept. Când însă te trezesci în câte o adunare a unui municipiu din vre 40— 50 membri români numai cu unul 4­ unul, și și acela trebue să aibă ochii în patru, trebue să aibă reservele sale, — atunci să nu ne mirăm, că în acel comitat să fac fonduri de pensiuni pentru amploiați și românii plătesc la ele, — dar pensiune nu vor trage, căci nu i mai alege și nu-i ia nimenea în samă și au încetat de a mai fi factori cu viața publică in comitat, ci nișce masse de oameni buni de întrebuințat să lucre, să facă drumuri, poduri și să plătească dări — păn mai pot și au de unde, ear când gată, să-și ia straița și să treacă fruntăriile țărei ducând cu sine suveniri amare. Revista politică. Discuțiunile asupra interpelațiunei clubului ce­hie, presentatată încă în prima ședință a Reichs­­ratului austriac să continuă cu mare înverșunare. După atitudinea de pănă acum guvernul nu prea arată înclinare cătră mari concesiuni, cu tot spri­­jinul, ce clubul cehie s’a aflat în fracțiunile drep­tei. Mai puțin ca om­­și­care, dl Gautsch nu poate fi nici decât înduplecat de a-și retrage decretul seu în ce privesce dislocarea școalelor medii, precum nici ordinațiunea, ca esamenele de stat la universi­tățile cehtice să se depună în limba germană. în ce privesce instituirea unei facultăți teologice în Praga, ministrul de instrucțiune nu face mare resistență, pentru­ că scie, că în punctul acesta cehii vor în­­timpina mari pedeci la scaunul episcopesc din Praga și la Clericali. Mai mult pot spera cehii in ce privesce cererea lor pentru ridicarea unei școale de meserii, avendu-se aceasta în vedere din o vorbire a dlui Gautsch ținută în anul trecut în Reichsrat. în tot cazul cestiunea nu să va resolva ușor și foile guvernamentale în zadar se încearcă a ascunde încordarea cea mare, ce există în aceasta afacere. Cerbicositatea cu care se continuă pertractările asupra interpelațiunei din ambele părți trădaeră, din destul această încordare. In zilele din urmă o telegramă din Kopenhaga adusese vestea, că Țarul la rentoarcerea sa din acel oraș, se va abate pe la împăratul Wilhelm pentru de a-i face visită. Această scrie se desminte cu si­­guritate de cătră mai multe jurnale din Germania. „Post“, declarând de falsă această scrie, o consi­deră pe aceia înscenată numai de o manevră anti­­germană, ca mai apoi foile ruseșci desmințindu o să poată dice, că Germania a căpătat din nou o cârfă. „Kreiz-Zeitung“ dice, că în cercurile regimului nu s’a 8orut nimic despre o atare visită, dar nici că s’a asceptat la aceea. Acest limbagiu, care ca un echo resună și din jurnalele ruseșci, justifică pe de­plin părerea acelora, care singur din această formă de corespondență dintre jurnalele germane și ru­­seșci concludeau la o imposibilitate a întrevederii între cei doi împărați, învălmășala și indignațiunea produsă cu aface­rea Caffarel în Paris, e de nedescris. Generalul Caffarel, ca primul făptuitor e șters din armată, și dreptul de pensiune pentru 39 de ani de serviciu i s’a redus de la 8,000 fl la 3,900 fl. Generalul Bou­langer pentru care încă a fost fatală această des­coperire, își îndeplinesce cu resignațiune pedeapsa sa în închisoare. Al 2-lea complice mai deaproape FOIȚA. Documente pentru limbă și istoria. (Urmare). Protopopiatul Idiciului, la . a. 1787 sau luat lucrarea aceasta în vnsitație canonicească. 312, Iiter - Pataka, filie Holt - Maros și Felsö-Ider. Protopopul Mihail Popovici are singelie. Protocolul celor botezați are, dară protocoalele n’au pro­­duculuit nici are. 313, Toplița. P. Teodosie Iacob n'au ve­nit, că este foarte bolnav și bătrân, că nu poate mai sluji. 314, mesterháza. 315, Heda, filia Maros-Bivert sau Clin­esc, f. Also și Felsc- P. loan Popovici, are singelie File, p. Alecsie Popovici dt. Protocolul circularilor n’au produculuit, eare a celor bo­tezați au produculuit, dară n’au fost scris după formu­­lariu. 316. Polăți f. Ita- Sate aceștia sau găsit preoți, stolura. ear la Clivesd și File preotul 317. M... liá/.a. P. Popovici. Protocolul circularilor n’au produculuit asemenea nici al morților și cununaților au avut. (După o întrerupere de mai multe foi în manuscris urmează): 318. Valean. P. Mihail Barbu, au adus amândouă și cel de circulare sau aflat, bun, oară celalalt nu; pen­tru acea i s’a poruncit în 20 de zile a cumpăra alt protocol și în 3 părți după formulariu al des­­chis­ii cu însemnările lucrurilor. 319. Ghimbav. P. Bucur Drăgici, au adus amân­două protocoalele și cel de cir­culare este bun, fară celalalt după formular să-l facă, nefiind bote­zații și cununații bine scriși. 320. Cll&istiail. P. Bucur Stoica, au adus amândouă protocoalele și nu s’au aflat nici unul bun, pentru care 20 de zile pentru îndreptarea lor i s’au pus. A 2-a zi adecă la 8 Iunie 1788 s’au luat ace­stea mai jos numiți dintr’acelaș protopopiat înainte. 321 Chrisbav și f. I­jia Său­, P. loan Vereș, au dus un protocol de circulare și s’au aflat bun­­eară pentru cel de botezați i s’au pus valea de a 10­4i aceștia să-l aducă. 322. Bisnov, P. Stoica Popovici și P. Oan­cea Balica, au adus amândouă protocoalele și s’au aflat cel de circulare bun, oară celalalt nu după formulariu, pentru a căruia direptare 20­40e i s’au pus. 323. Tohan, P. Dumitru Cârstia, au adus amân­două protocoalele și cel de circu­lare sau aflat bun, iară celalalt s’au rupt și 20 de o de spre în­dreptarea aceluia i s’au pus. 324 Zernesci. P. Radul Smădul și loan Dan, Stan Crăciun și loan Mănuilă, și-au adus toate protocoalele (cornu dela foae fiind rupt, nu se mai poate ceti). 325. Bran, Sohodol. P. Bucur Pușcașiu, (cornu Ioaei fiind rupt nu se mai poate ceti). 326. Bran­, Poarta. P. Dumitru Tătulea, au adus protocolul cel de circulare și dela a. 1785 ne aflându-se nimica în protocăluit i s’au poruncit din, au fugit la Moldova și în locul lui . . . sub Nr. 291 este întărit.

Next