Transilvania, 1920 (Anul 51, nr. 1-12)

1920-07-01 / nr. 3

I Transilvania An. LI. Iulie 1920. Nr. 3. mănăstirea/) Peste-­a­ turnurilor tale luciu stins, mănăstire, s’au prelins Albe ierni cu vijelii, Primăveri în colb de floare, Veri cu roade coapte 'n soare, toamne cu melancolii, Prăfuind pustietatea adormită prin chilii, Dar culegătoarea vreme, în ne­mai umplutu-i vas, A cules ce--a fost vremelnic Şi--a rămas Amintirea scrisă ’n piatră şi pe file de pomelnic. toaca bate Dup’anfiaza jumătate, toaca bate Izvorînd ca din adâncul veacurilor primitive Sunete evocative Se ridică şi recad Cadenţând singurătatea din pădurile de brad. Cu ecourile line Se coboară ’n mine Sufletul străbun Şi mă face mai puternic, mai cucernic Şi de mii de ori mai bun.­­ Din volumul de poezii „Darurile Pământului“, apărut de curând. 21.­

Next