Tribuna, iulie-decembrie 1969 (Anul 13, nr. 27-52)
1969-07-03 / nr. 27
Director-fondator IO AN SLAVICI 1884 Serie nouă, Anul XIII, nr. 27 (649) sâptâmînal de cultură Proletari din toate țările, uniți-vă! 3 iulie 1969 8 Pagini ~ * leu ■mu iii mi numimmíi „Pe un picior de plai, Pe-o gură de rai...“ m Responsabilitate Citind documentele viitorului Congres al partidului, supuse spre discutare și îmbogățire de către înțelepciunea colectivă, a întregului popor, documente ce nu reclamă festivismul ci o discutare adîncă, lucidă, științifică a problemelor, m-am gîndit — bucurîndu-mă de uriașele succese repurtate și de drumul ascendent ce se prefigurează — că este nevoie încă de o muncă intensă de educare. Uriașele sarcini, împlinirea îndrăznețelor vise realiste, necesită o participare activă a fiecărui membru al societății noastre. în Teze se scrie: „O latură esențială a rolului conducător pe care partidul îl împlinește în societate este formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste a maselor. Acest proces complex de transformare a gîndirii și vieții spirituale a oamenilor impune intensificarea și în viitor a activității politicico-fi ideologiice, promovarea tot mai activă a principiilor etice ale comunismului, cultivarea atitudinii socialiste față de munca și avutul obștesc, a respectului față de legalitatea socialistă, a cinstei, dreptății și echității sociale“. Acest pasaj cuprinde în el sarcini de cea mai mare importanță, munca de educare necesitînd răbdare, tact, fermitate ideologică, înțelegere față de oameni, de viitorul patriei. Formarea conștiinței socialiste începe în școală. Lucrătorilor de la catedre le revine misiunea nobilă de a sădi cu pricepere pedagogică, cu metodele cele mai adecvate vîrstei, sentimentele nobile ce trebuie să caracterizeze pe omul socialist. Dragostea de învățătură, de muncă, de semeni, respectul pentru familie și oamenii din jur, setea de cunoștințe, spiritul înaripat de vise și responsabilitate îl caracterizează pe tînărul zilelor noastre. Un ideal ferm de viață, dragostea față de pămîntul natal, pentru a cărei libertate și fericire și-au vărsat sîngele înaintașii, trebuie să fie o trăsătură esențială a cetățeanului. El trebuie să respingă egoismul, mărginirea, arivismul, blazarea, spiritul de înălțare prin munca și ideile altora. Asemenea trăsături sunt străine de noi, de societatea noastră. Atitudinea socialistă față de muncă nu se rezumă, cred, numai la preocuparea față de calitatea muncii personale. Ea face parte dintr-un întreg. Din micul sau marele succes individual în creație, se alege destinul întregii vieți culturale, literare, științifice a țării. Citirea Documentelor Congresului ne îndeamnă la evaluarea lucidă a drumului parcurs, în sfertul de veac, de la eliberare, la aprecieri reale asupra aspectului patriei în anii ce vor urma. Interesele țării, ale întregii societăți se împletesc organic cu interesele individuale. De aceea, promovarea principiilor eticii socialiste înseamnă atitudine intransigentă față de lipsurile ce mai frînează drumul ascedent, eliminarea din comportarea și practica unor oameni a trăsăturilor ce vin în contradicție cu mărețele principii ale umanismului nostru. Dezvoltarea României socialiste reclamă creșterea responsabilității fiecărui cetățean, fapt subliniat pregnant în Documentele Congresului al X-lea al partidului nostru. VASILE GRUNEA Finalizarea cercetării științifice contemporane Uin fenomen caracteristic societății moderne este și transformarea economiei prin utilizarea științei. Astăzi, marile descoperiri, rod al activității unor complexe instituții de cercetări naționale sau chiar internaționale, au o influență nemijlocită asupra producției și a societății. Aplicarea în practică a rezultatelor științifice obținute a constituit unul din factorii decisivi care au contribuit la apariția accelerată de noi ramuri, subramuri și produse, cât și la creșterea rapidă a eficienței economice a utilajului și a forței de muncă. Programul dezvoltării economice a României socialiste în perspectiva anilor 1966—1970 fundamentat și fixat dimensiuanile și proporțiile dezvoltării tuturor compartimentelor societății noastre și a economiei naționale intr-un ritm susținut înalt. Creșterea producției industriale întrun ritm mediu anual de 11,6% față de anul 1965, și de 8% al venitului național, arată convingător dinamismul economiei noastre, sarcinile mobilizatoare și, în același timp, profund realiste. Pentru îndeplinirea prevederilor planului cincinal în domeniul investițiilor și construcțiilor, al producției materiale, al ridicării productivității muncii și reducerii prețului de cost, al rentabilității într-un grad cît mai mare a activității noastre economice, partidul nostru a pus și pune în fața tuturor oamenilor muncii sarcina de a găsi căile și metodele de identificare a rezervelor din economie, de a mobiliza aceste resurse pentru îndeplinirea și depășirea planului general de dezvoltare a țării în perioada care urmează. Știința contemporană reprezintă o adevărată uriașă forță materială a dezvoltării producției, izvor al asigurării progresului tehnic al producției, factor economic fundamental al valorificării rezervelor interne și al dezvoltării producției sociale. Procesul transformării științei într-o forță nemijlocită de producție este rezultatul conjugat al dezvoltării producției, pînă la nivelul la care rezolvarea cerințelor ei face necesară competența cercetării științifice, și al dezvoltării științei — ca formă specifică a activității spirituale a omenirii —, având drept scop optimizarea activității de cunoaștere și de producție, ca laturi ale procesului unic de stăpînire a realității obiective de către om. La Conferința națională a Partidului Comunist Român din decembrie 1967, printre altele, un accent deosebit s-a pus pe perfecționarea cercetării științifice, pe realizarea unei strânse legături între cercetare și practică, pe apropierea științei de nevoile reale a producției, în creșterea eficienței cercetării științifice, în fructificarea rezultatelor cercetării, in crearea unor adevărate focare de creație în inima uzinei și formarea unor nuclee de cercetare științifică, laboratoarele uzinale încep să joace un rol din ce în ce mai important. Paralel cu activitatea lor tehnologică, laboratoarele uzinale trebuie să desfășoare o subținută activitate de cercetare cu caracter aplicativ, în funcție de specificul producției uzinelor pe lângă care funcționează, de sarcinile actuale și de perspectivă ale ramurii industriale respective. Succesele obținute în activitatea (Continuare în pag. a 6-a) ing. IULIU JAKAB Amurg de baladă Munții Apusului se trezesc în amurguri, Pe drumuri, prin vaduri, Care cu fin se întorc din baladă, O pasăre de pradă Peste bradul Sub care am adormit Se rotește. Sunt iarbă ... Aud cum se desfoaie în mine gorunul Peste mormîntul lui Avram Iancu. Liniște Prăvălit în poala-ți ca o piatră-n iaz, învolbură unde carnea ta de iaz, Lebede albastre luminează-n nouri, îngeri cad cu ceața moale în pășune, Cornul amintirii sună după bouri, Sînt curat iubito ca o rugăciune, Morminte Sub un fag e ciobanul, Sub paltin haiducul, Sub cruce tot omul, Numai eu sub dîmb Sub nucul strîmb Unde cîntă cucul. Clopote îngropate în munte sînt îngropate clopote. Dacă sapi adînc vei găsi neguri mari, Ecouri întunecate poleite cu aur în care tunetească picurul apei în praf. Limbile clopotelor sînt de apă, O silabă din izvorul secat, O lacrimă din ochii unui mort tînăr, Pot naște cutremure. Zboară linia în nopți lungi de gîndire. Hai, viața mea, încă un pas, încă un ceas, încă un răsărit și un apus, încă o clipă de infinit... Cu fiecare adaos de zile uriașe Trag după mine timpul în haos Cu încă o iubire și-un gînd. Am trecut fulgerînd De cerul păsărilor hoinare, Mi-au picurat pe obraz lacrimi sărate. Azi, urmăresc cu degetul pe zare Pîrîu abia șoptit în nopți uitate Proptită doar pe-o răsuflare, Viața mea. Scînteia curge, curge... Am sărutat în cercuri albăstrii de apă Constelații. Și le-am simțit cîntînd sub buze, Pe nesimțite ani și frunze cad, Scînteia curge dintr-un vîrf de brad. Scînteia curge, curge... Ducînd pe oglinzi răchitele și norii Se înfășoară ape lungi pe roata morii, Iar cînd s-o rupe apa-n vad Eu voi pleca să dorm sub brad. Și-n zare oblic între-un brad și-o stea în nopți senine, viața mea Va însemna socot, un drum anevoios Un povîrniș frumos Atîta tot. Cimitir de la Brad Aici timpul clipocește lovîndu-se de pietre, E-un sat de cîteva morminte, Un sat în care oamenii vorbesc limba florilor Sau poate tac cu anii Și plîng numai cînd coasa pustiînd din mii de fire Alege un trifoi cu patru foi, Și asta le amintește de viață. Cei ce găsiră aur nălțară cruci de grezii, într-un ungher, semn de străin, O lespede rotundă. Un suflet sub două vorbe din Talmud. Asta e tot ce poți vedea, Dar cîte nu se văd și sînt... Să mai privesc odată dealul cu cruci de grezii, Arca lui Noe acoperită cu pămînt. MIRCEA VAIDA (Din volumul Cenușa verde, în curs de apariție la E.P.L.). Viața mea Viața mea E linia care unește vîrful unui brad Cu o stea. Crește în cer stingher vîrful bradului subțire, fost, înainte de a avea acest titlu, o fabrică de articole casnice (de porțelan): farfurii, scrumiere vaze, bibelouri etc. Întreprinderea, din Turda, s-a încadrat, din 1949, în Ministerul Energiei Electrice, dobîndind un profil ca atare, axîndu-se pe produse de izolatoare. Cînd frunzele cădeau în rugina anului 1951, s-a pecetluit acest destin al Electroceramica Turda. In ultimii 17 ani, proporția de producție surprinde, s-a întreit. Și a sporit mai mult decit atît. In fiecare an se asimilează game întregi de profile, de produse necesare economiei naționale și se fac dotări cu utilaje care să răspundă cerințelor. In cadrul fabricii existente — voi reveni la această afirmație — cuptoarele s-au înmulțit de la 3 la 18 și se produce 35 la sută din electroceramica necesară țării. Să nu uităm: este încă singura întreprindere de acest gen, din România. Pentru 1970 i se prevede un nivel tehnic foarte ridicat și, ca urmare, o producție electro-ceramică mult crescută. Dar să trecem puțin în revistă etapele procesului tehnologic. La început era .. . caolina. Intăzi, la intrare, privirea intim,pină caolina albă de Aghireș și cea ușor cenușie de Harghita, nisipul de Aghireș, feldspatul (știut de obicei teoretic, de la secții de chimie), sub formă de praf foarte alb, provenit de la Muntele Rece și Voineasa — cu alte cuvinte materia primă, integral indigenă. O rețetă de laborator ghidează la amestecul acestora, apoi mori speciale macină compoziția. Ceea ce rezultă se filtrează, urmînd ca din masa maleabilă să se scoată aerul, prin vacuum-presă. Influxul tehnologic, pasta trece la strungire, turnare în forme de ghips, discuire, presare hidraulică în matrițe de metal, la excludere, uscare, glazurare. Viitoarele piese de porțelan sunt introduse apoi în cuptoare, pentru o ardere de 5—6 zile, trec la șlefuire, sunt supuse unor firești încercări și electrice, iar după mecanice această verificare se ambalează și se expediază. O scurtă vizită prin secții, impresii confortante. Munca, aici, nu pare grea, deși la capitolul mecanizare sau automatizare mai există spațiu liber. Chiar manuală, într-o măsură, munca are un iz estetic, de migală și atenție, iar produsele de porțelan trezesc la undă de admirație. Iată oameni lingă mașini simple, bazate pe sistemul roții de olărit, lucrînd la forme de izolatori diferiți, artistic, asemenea meșterilor populari, cu diferență de tradiție și tehnicitate. Suita de izolatori e vastă: de la cei mici, întrebuințabili pe stâlpi la sormele de telegraf, la cei înalți pînă la piept, avind ceva din marile amfore, destinați stațiilor de înaltă tensiune. Strungarii și discuitorii se înrudesc, prin modul de lucru, cu muncitorii amintiți. Pe jos și în cuptoare rotunde, izolatori, izolatori, izolatori... se găsesc în procesul de uscare. In hale e cald, e ca într-o cameră mare, foarte încălzită, iarna. Ai impresia că intri la o familie numeroasă, som — de ce nu ? — chiar acasă. Unele femei lucrează șezînd, specializarea permițînd acest fapt, de parcă ar fi o șezătoare lingă foc. Și se lucrează intens, în întreagă fabrica. Se lucrează, total, in acord și oamenii sunt interesați să producă mult și să dea piese de calitate, să fructifice la maximum orele de muncă. In secția de presare hidraulică, pe rafturi laterale, femei așează o sumedenie de piese mici, extrem de diferite ca forme și utilitate, de parcă ar așeza bibelouri acasă in vitrinele mobilei. Totuși, produsele acestei fabrici se deosebesc de cele ale unei întreprinderi de porțelan casnic. Acolo domină caracterul ornamental, artistic. Diametral opus, aici guvernează sensul utilitar, importanța pentru economia națională în primul rînd, răspunderea deosebită. Aici se fabrică, așadar, cu preponderență mare, izolatori, dar concomitent se produc și alte articole electrotehnice, din porțelan, steatit și termoceramit. Domeniul de utilizare al produselor ce ies pe poarta acestei fabrici este foarte vast: de la transportul energiei electrice din marile hidro și termocentrale ale patriei, la exportul (de izolatori) în India, in Iran etc. Iranienii acceptă numai izolatori românești, apreciindu-i cu unicitate. Dintre destinațiile acestor articole electro ceramice amintesc: Locomotivele Diesel (electrice), televizoarele, frigiderele, aparatele Roentgen, industria grea, industria minieră, transporturile, aparatele casnice ca fierul de călcat, prizele, întrerupătoarele. Porțelanul electro-tehnic e prezent peste tot unde se cer piese izolante. Are o mare rezistență mecanică, la rupere, și electrică, rezistă pînă la 200.000 volți. Puterea lui îl distanțează imens de porțelanul casnic, estetic. Aici se fabrică circa 1200 de sortimente, de la articole de 1 gr. pînă la articole de 280 kg. Procesul de producere și finisare se cifrează, în funcție de natura pieselor, de la 30 pină la 50 de zile. Și iată că ajungem — în prima parte m-am referit la fabrica existentă — la o mare surpriză oferită de Electroceramica Turda, o gigantică hală nouă. Pe o suprafață de 38.000 mp., lângă fabrica de azi s-a ridicat impresionantul colos, supus zilele acestea ultimelor retușuri murale și ultimelor utilări. în vechea fabrică se desfășoară o reorganizare generală, inclusiv în privința înzestrării tehnice, se separă sectorul steatit tot în spiritul reorganizării evolutive, iar porțelanul se va muta integral în noua hală. Masiva hală nouă, de o capacitate care o depășește net pe cea a întregii fabrici existente, intră în funcțiune în auzind. Faptul e un adevărat eveniment. Să ne gîndim la ecoul practic al acestei îmbogățiri și împliniri, în panorama energetică a țării, a economiei naționale și a locuințelor. La perspectivele de export: . Am intrat in această hală și am văzut cuptoarele-cameră, perfecționate, instalații dintre cele mai moderne care există la zi pe plan mondial, mașini automate in funcțiune, producînd, pentru cele din urmă verificări. Dacă am compara noua hală — am putea spora noua fabrică sau întreprinderea de porțelan electrotehnic — cu unul dintre cele mai moderne transatlantice, urarea de „vînt bun“ ar fi mult anacronică. Ni urăm trăinicie, bogăție, destoinicie și glorie, spre cinstea culorilor românești ! ION RAHOVEANU Electroceramica Tabloul de comandă al cuptorului — tunel