Tribuna, iulie-decembrie 1970 (Anul 14, nr. 27-53)

1970-09-17 / nr. 38

Proletari­i din toate țările, ținiți-vă! Director-fondator IOAN SLAVICI (1984) , Anul XIV, Nr. 38 (712­) . Joi 17 septembrie 1970 . 16 pagini - 1 leu sâpt­ămîna­l de cultură in aceste zile de toamnă, țara noastră este gazda unui impre­sionant număr de manifestări științifice, artistice și culturale, de reuniuni și de congrese ,un caracter internațional, toate de o deosebită însemnătate teoretică și practică, toate de un înalt și u­­nanim recunoscut prestigiu, toa­te bucurîndu-se de participarea și de concursul activ la reușita lor a unor personalități de prim plan, atit din țara noastră cit și din întreaga lume. Printre aceste manifestări, reuniuni și congre­se s-au numărat și se numără, în afara Festivalului și Concursu­lui internațional George Enescu aflat încă în curs de desfășurare, cele ale latiniștilor, ale istorici­lor medicinei, ale fizicienilor, ale seismologilor și, în urmă cu nu­mai cîteva zile, ale chimiștilor. Ce semnificație au ele ? Ce obiective urmăresc ? De ce se desfășoară tocmai aici, pe teri­toriul patriei noastre, devenit centru de dezbateri științifice și culturale, loc preferat de întîl­­nire pentru numeroase somități ale științei și culturii universale contemporane ? Așa după cum foarte limpede a s-a arătat în cuvîntarea de salut președintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, rostită cu prilejul deschiderii la Bucu­rești a celui de al 39-lea Con­gres internațional de chimie in­dustrială, prin organizarea unor asemenea manifestări, reuniuni și congrese se urmărește înlesni­rea posibilităților de a se adunei cunoașterea reciprocă, de a se intensifica schimbul de opinii și colaborarea dintre oamenii de știință și de cultură în general. „In epoca contemporană — a spus președintele Nicolae Ceaușescu — cînd știința a căpătat un carac­ter universal, nu se mai poate concepe desfășurarea izolată a muncii de cercetare, ignorarea evoluției gindirii științifice din alte țări, a rezultatelor ce se ob­țin intr-un domeniu sau altul al cercetării și practicii mondia­le. Colaborarea tot mai strînsă dintre savanții și cercetătorii din toate țările, schimbul frecvent de valori științifice și de opinii de­vine astăzi o necesitate obiectivă, impusă de însuși progresul știin­ței. Cercetarea științifică este unul din principalele domenii de afirmare a geniului creator al unei națiuni — și fiecare popor, fiecare țară, mare sau mică, poa­te aduce prin savanții și oamenii săi de știință și cultură o con­tribuție de preț la îmbogățirea tezaurului de gîndire și creație al omenirii“. Poporul român aduce din plin, prin savanții și oamenii săi de cultură, o astfel de contribuție din ce în ce mai masivă, din ce în ce mai valoroasă, din ce in ce mai mult prețuită în întreaga­­ lume. Și o aduce, este posibil să aducă, datorită faptului că acești oameni de știință și de cultură trăiesc și muncesc în Ro­mânia socialistă, datorită politi­cii înțelepte, marxist-leniniste, a partidului nostru, datorită faptu­lui că s-au creat cele mai priel­nice condiții bunei desfășurări a procesului de cunoaștere. Proces ce înseamnă ieșirea din izolarea suficienței dogmatice, bineînțeles fără a se face absolut nici o con­cesie ideologiilor vrășmașe, ci, dimpotrivă, afirmindu-se cu o vigoare sporită, de fiecare dată și cu orice fel de prilej, punctul de vedere dobîndit în condițiile o­­biective ale existenței socialiste. Proces ce mai înseamnă, înainte de toate, dialectică. Adică, potri­vit bine cunoscutei formulări din Caietele filosofice ale lui Lenin, trecerea de la intuirea vie la gîn­­direa abstractă și de la ea la practică, aceasta fiind calea dia­lectică, unica posibilă, a cunoa­șterii adevărului, a cunoașterii realității obiective. Se înțelege, prin urmare, de ce, în aceste zile calme de toamnă, țara noastră este din nou gazda au­tor manifestări științifice și culturale, a at­tor reuniuni și congrese cu caracter internațio­nal. Și se înțelege, de asemeni, de ce atîtea personalități ale științei și culturii universale con­temporane își îndreaptă priviri­le spre noi, ne sunt oaspeți și contribuie ca România să devină un joc al dezbaterilor pașnice, al cercetărilor fertile progresului și civilizației, dedicate exis­tenței pașnice a întregii umani­tăți. Faptul ne umple sufletele de bucurie, ne face să încercăm, in această toamnă de bogate recolte materiale și spirituale, la care ne aducem din plin contribuția, un sentiment de justificată mîn­­drie, în acest număr: Despre clasici și clasicism VLADIMIR STREINU: Ștefan Petică HENRI JACQUIER: Note despre clasicism RADU ENESCU: Spre un clasicism al neclasicității ? LEON BACONSKY: Clasicii și posteritatea CE ESTE UN SCRIITOR CLASIC (semnează: D. Cesereanu, Ion Lungu­, Ion Oarcăsu, Ion Pop, Mircea Vaida). Victor Eftimiu Eu am văzut murind Olimpul, zeii ... Eu am văzut murind Olimpul, zeii, Și sacerdoții templelor păgîne Satirii tineri, parcele bătrîne Și floarea proorocilor Iudeii, Centaurii, pădurile cu zîne Cezarii, faraonii, Ptolemeii S-au stins ca licările scînteii... Cuvîntul înțelepților rămîne. Puteri, măriri, coloane se dărîmă Imperii cad. N-a mai rămas fărimă Din Babylon, Ninive și Palmyra. Cenușă strălucirea lor acuma­i ! Iar pomenirea lor s-aprinde numai Cind își instrură cintăreții lora. T.

Next