Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-10-18 / nr. 43
nu ni se pare a vide între soldați și ofițeri mai multă legătură, mai multă dragoste decăt există între boieri și țerani, între asupritori și asupriți. Cănd fiecare zi trebuie să se însemne prin o îmbunătățire care să aducă viață și încredere în șirurile oștei, cănd prin toate mijloacele trebuie a se încurăja virtutea și moralul, guvernămîntul pare că au renunțatu la datoria ce are de a învie cea mai puternică bază a trăiniciei lui. Oastea este singura garanție a instituțiilor și chiar a esistenței noastre naționale, căci ar fi o utopie să credem a ne pute rătăma pe masa unui popor sdrobit de robia privilegiului și atător nedreptăți; asupra aștei trebuie cu cea mai mare energie să concentrăm toate punerile țerei spre a o scoate din căderea morală și materială în care se află. Se știe că țeara au căzut odată cu instituțiile ei militare și de bună-seamă că nu va învie, nu va întra cu măndrie în viața națiunilor, decăt atunci cănd oastea va fi demnă demisia ce are; dar ca să putem urmări un scop cată să știm mai întăiu ce voim? Intrebăm pe puternicii nostri: Voiți o armie în stare de a apara demnitatea și independința națională? în stare de a da peplu la orice pericol? Atunci puneți măna la lucru. Faceți să înceteze îndată corupția și nedreptatea în oaste, dărămați orice steag de umilire, încurajați meritul și virtutea, adoptați îndată legile unei armii civilizate, așăzați unu sistemu de administrație și de contabilitate, regulați finanțele, regulați manevrile, faceți viața soldatului de nu plăcută macar suferită, dați o hrană și o tratare ominească, întroduceți îndată muzica vocală, fiți aspri dar drepți, și nu clipiți ochiul deasupra fiecăruia ca să'și facă datoria cu religiositate nestrămutată, rădicați pedepsele degrădătoare, dați-le preoți învățați și patrioți, și nu lăsați nici o comandă decăt în măna celor mai sobri, mai onești, mai activi, mai capabili și mai bravi, căci, căpiteniile trebuie să dea impulsie tuturor virtuților. Dar pentru acestea trebuie voință, îndrăsneală, trebuie energie. Din contra, voiți oastea ca să menție vechiul ordinul legal, sau cu alte cuvinte, privilegiul, scutințile și nedreptățile subt care geme și oastea și poporul, atunci n'aveți nici o trudă, calea este trasă, nu se poate mai bine: păziți vă a nu strămuta nimica, perpetuați indiverința care este cea mai ucigătoare boală. Nu jigniți comerțul comandirilor, umpleți oastea cu iubitorii privilegiilor, sau de acei carii n'aduc nici o virtute, dați toate comenzile la cei ce n'au respect pentru nimica și carii nu s'au disciplinat nici chiar subt ochii părinților, organizați astfel o oligarhie militară de precupeți și oameni drigosiți de o viață morală, carii n'au produs nimica pun în societate; și la cea întăia ocazie de a se afla în față cu străinul peți pidea comandariul într'un cămpu și soldatul în altulu, iar țeara desonorată așteptănd șănțuire de la mila și îndurarea dușmanilor ei, s'au caracterizat pe la 1837, era pentru că Doamna Sturza zicea că Doamna Mavrogeni fără cuvîntu căuta să stăpinească o a treia parte de pămîntu, cănd n'avea decăt să tragă atreia parte din venituri. Procesul și neînțălegerea în cea de pe urmă, la 1838, s'au lasatu în atărnarea comisiei de otărîturi și demarcat provizoriu cu stăpinirea prin o linie arătată pe planul redigiatu atunce, de geometru rînduitu, cu anume arătarea întinderei pămîntului și a cualităței a lustrele părților. La 1846 au muritu Doamna Sturza, însă, mai înainte de moartea acesteia, guvernul Rusiei au scosu și au vindutu dooă părți din Manta sau Vadul-lui-Isac pentru datoriile D-lui Sturza cumpărăndule Marasli. La 1847 au vîndutu și Doamna Mavrogeni a treia parte D-lui Ilie Varnali cu pricinile deschise, care erau și care s'ar fi ivit, întărindu-se vînzarea aceasta cu publicațiile cerute de legile Rosiei. La 1849 fiicile prințului Nicolai Sturza au pornitu reclamație că cu nedreptu s'ar fi vîndutu moșia bunei lor pentru datoriile bunului lor și în urmarea unei așa reclamație la 1856 au capatat dreptate de au luat moșia de la Marasli, cănd atunce au pornitu procesu asupra Domnului Varnaliănzăiu ca să răscumpere moșia depunănd și prețul după actul de vînzare, și al luoile ca să se dispăgubească de foloasele ce Domnul Varnali și predecesora sa au trasu mai mult de pe a treia parte, în viderea procesului și a neînțelegerei din trecutu și în sprijinul planului propusu mai sus, unde, precum s'au zisu, era arătat ca ce pămîntu luasă Doamna Mavrogheni în stăpinire și ca ce pămîntu remăsese Doamnei Sturza; la 1858 s'au otărît procesul de răscumpărare de cătră giudecătoriea de Cahul în acăreia jurisdicție cade moșia Manta s'au Vadul-lui lispe dăndise dreptate clironoamelor sau alt cumu s'au zis prin otărîre ca Domnul Varnali să lue banii și clironoamele pămîntul. Asemine s'au otăritu în urmă și procesul pentru despăgubire, dănduse clironoamelor numai dritu la reclamație, la rescumpărare, pentru că Domnul Varnali întimpinasă cu legea de la pagina 216 din Colecție partea a doua giudețială. Asupra olăririlor s'au făcutu apelu la curtea competentă, unde viind actele proceselor, cea ăntăia s'au înapoitu pentru a cerceta giudecătoria, în dritu, și procesul de răscumpărare, tot după citata lege, ordini care s'au esecutat, și asupra olărirei s'au făcut apelație. După mai multe terminuri, la zece a curentei au fost terminul de pe urmă, și după o examinare în seanță publică s'au olăritu procesul pentru răscumpărare, că clironoamele nu ar ave drit și chiar de aravă ar fi paragrafisti, și procesul pentru despăgubire, că clironoamele ar ave dritu, dar ar fi închis de publicațiile urmate la cumpărarea Domnului Varpali. Asupra acestor facte, întrebarea este: anzviu, dacă chestia de drit încape la rescumpărare, cănd însași rescumpararea în sine nu este decăt unu dritu, dreptul de răscumparare, zice sobornicescul hrisov, și altele, adecă de sine se înțelege, că la o otărire in asemine procese se arată de are cineva drept, sau de nu'i prescriptisitu; însă, nu se poate rezulta în alt mod, decăt sau drepturile să remăe nestrămuștate, sau că din antagoniști, unul să iee banii și celalalt pămintul; pl ducile, dacă la lu 36 murisă Doamna Sturza, și clironoamele, întrănd în drepturile de clironomie, găsescu moșia stănăpindiuse de Marasli, cum s'ar putea crede că pre-o invalidare s'ar face drepturilor lor, dacă Marasli au păzit tăcerea, sau chiar ele nu avea pe ce temeiu să reclame la 1811, cănd Doamna Mavrogeni au trecut moșia Domnului Varnali; al treile, dacă Domnul Varnali au cumpărat'o cu pricinile deschise, atăt acele care erau ivite căt și acele care s'ar mai ivi, cum s'ar putea zice că ori ce publicații au putut rezerva Domnului Varnali o stăpănire intactă? pentru că uitănduse ordine la actul de cumpărare și la publicații consecvente, aceste trebuie să se creadă, că stăpănirea nu se poate întări decăt pe aceea ce au cumparat cineva; al patruăle, dacă publicațiile sunt urmate în Rusia, cum unor legi necunoscute se caută a se da aplicația unor legi din Moldova? cănd chiar aice la noi o cumpărătură cu pricini, remăne în atărnarea numai a drepturilor ce ar ave la giudecată cu adversarii, iar nici cum se cunoscu închise pricinile or prin care felia de publicații s'ar căuta a se închide (ofisul cu n' 28, și sobornicescul prinsoa); al cincile, dacă la 1838, linia s'au tras provizoriie în despărțirea unei părți de după, și procesul de la comisia de olăriri este neprecuimat, cum s'ar pute socoti stînsă dreptatea de dispăgubire a clironoamelor, prin nereclamație în cursul publicațiilor la cumpărarea Domnului Varnali? și alte sale, dacă pare cineva dini, cum se mai poate previde în vre o olărire, că chiar de ar arse, îi încrede prescripție? Poate că temînduse și unu judecătoriu, că mortul se întoarce de la groapă, caută să-i dee cu spuză în ochi, ca să nu fie în stare chiar de ar învie să mai deschidă ochii. După toate aceste mai adnoteza, că chiar actul de cumpărătură cuprinde că Doamna Mavrogeni vinde moșia stearpă, că prin actele de punere în stăpănire, acele care se zic a fi consecvențile publicațiilor, nu se cuprinde vre o linie de hotar nestrămutată, că Domnul Varnali au fost posesor a tustrele părțile de moșia Cănza sau Valul-lui-leac, pănă ce au fost depărtat. Totuși astăzi se vede că Domnul Varnali stăpănește pămînt locuit, în hotare pretinse a fi nestrămutate chiar despre sin-partași, aspirănd a crede că și alții nu i-ar putea zice că s'au făcut o strămutare în stăpănire. Sigur sunt că, după o soluție ca acea propusă, ar trebui să se vadă cine este înstrîmbătățitul, acum tînguiri pot fi drepte, și cine are însătrșit dreptate, sau strimbătate, cănd s'au pronunțat peste toate aceste otărîrile espuse. În fine, deși trebuie a se ști, că, de au și fost nesocotite atăt de mult drepturile clironoamelor, este o dreptate mai multă la care în curănd se va apela, unde cred că se va și realiza proverbul: pe rînd se mănăncă pănea.... toamna se numără bobeșții. P. CRISTE. Iașii, 1850 octomvri 12. sau GEG mimă aspunire opiniei lasnati., publice. Insă pe la 1821 proces și netințelegeri urma intre stăpănitorii unui trupu de moșie numită Manga sau Valul-lui-lepcu din Basarabia. Duăoă părți din acestu trupu de moșie erau a Doamnei Ecaterina Sturza, și o atreia parte a Doamnei Ecaterina Mavprogeni. Prospesul și neințelegerea propusă, precătu la solumina Sghinina Momina. REFECTRb RADACTOR. 6 septembri, 1859. Domnule redactor, Precătu este bine-făcătoriu pentru moralitate, a se desvăli și pedepsi cu asprime orice abateri din drumul legal, preafăra este nedreptu și chiar pernicios a se acuza pe unu pe vinovatu. Iată principiul de la care pornescu adresă adună aceste rănduri. În zilele trecute găsindu mă la moșiea mea Spiia din ținutul Tecuciului, am cetit oarecare articule din n” 22 și 33 a Tribunei Române prin care se acuză pe Domnul Iancu Rolin, într'un mod atăt de înverșunat, în cauza desroinților ce au fost așezați pe moșiea Coloneștii. La asta ocazii, erau adunați mai mulți megieși din împregiurime, toți cunoscători, mai mult sau mai puțini, de cursul lucrări-